După o încercare nu neapărat reușită în segmentul electricelor, Mercedes-Benz a învățat o lecție importantă și, de data aceasta, a livrat conform așteptărilor publicului. GLC Electric este unul dintre modelele cu care constructorul german iese pe piață într-un moment critic, în condițiile în care concurența, atât cea tradițională, cât și cea „debarcată“ din China, are produse demne de pus pe lista scurtă într-un spreadsheet.
În EUROCHARGE by Schaeffler, turul pe care l-am făcut până la izvoarele Dunării și înapoi, am testat varianta de top GLC 400 4Matic. Versiunea este definită de următorii parametri: două motoare electrice (câte unul pe fiecare punte), tracțiune integrală, 489 CP, 800 Nm, baterie de 94 kWh (net) și transmisie automată cu două rapoarte. Dar dincolo de aceste cifre, SUV-ul constructorului german ne-a dovedit (vă invit să citiți impresiile celor care l-au condus) că are ADN Mercedes-Benz dintr-un capăt în celălalt.
Iată toate informațiile referitoare la autonomia și consumul înregistrate în trafic real, durata de încărcare de la stații și costurile cu energia consumată pe traseu pentru GLC electric. Le-am pus în infografice ușor de urmărit și înțeles alături de câteva concluzii pe baza cifrelor obținute.
Mercedes-Benz GLC electric: infografice zilnice de consum, autonomie reală, costuri de încărcare
Cifrele Generale pentru Mercedes-Benz GLC electric
- Distanță totală parcursă: 4.483 km
- Număr total de opriri pentru încărcare: 11 sesiuni pe drum + 4 încărcări peste noapte la hotel
- Timp total petrecut la stații pe traseu: 3 ore și 57 de minute (237 de minute)
- Energie totală încărcată: 859 kWh (inclusiv încărcările peste noapte la hotel)
- Consum mediu ponderat pe întregul traseu: 19,2 kWh/100 km
- Autonomie reală medie ponderată: 491 km
Pe baza datelor din EUROCHARGE, iată costurile de utilizare pentru un BYD Sealion 7 în cazul unui scenariu real care implică o distanță totală parcursă de 50.000 de kilometri, cu 70% din cantitatea de energie încărcată acasă (cu un cost de 0,2 EUR / kWh) și 30% din cantitatea de energie încărcată la stații rapide (la tarifele plătite în EUROCHARGE). Pentru comparația cu modele termice, prețul estimat pentru benzină este de 1,9 euro / litru, iar prețul estimat pentru motorină este de 2 euro / litru.
- Mercedes-Benz GLC Electric 400 4MATIC: 2.772 EUR
- Model echivalent pe benzină (consum 9 litri/100 km): 8.550 EUR
- Model echivalent pe motorină (consum 7 litri/100 km): 7.000 EUR
Mențiune importantă despre stilul de condus: Pe parcursul întregului test, mașina a fost condusă în modul „Normal”, niciodată „Eco”. S-a mers constant, respectând limitele de viteză, cu o abordare cât mai apropiată de viteza maximă legală pe fiecare segment de drum.
Concluzii și observații
• Peste jumătate dintre sesiunile de încărcare ale lui Mercedes-Benz GLC electric au avut o durată de cel mult 17 minute, un avantaj major al puterii de încărcare de 330 kW la stații rapide. Sesiunile de încărcare de la 20% sau 30% până la 80% au durat 17-20 de minute.
• În general, consumul mediu zilnic a fost cuprins între 17,2 – 18,8 kWh/100 km, valori excelente dacă ne raportăm la datele tehnice ale modelului electric. Au existat doar două zile în care consumul mediu a depășit 20 kWh/100 km, iar consumul mediu ponderat a fost de 19,2 kWh/100 km.
• E cea mai previzibilă mașină mare din tur. Între cea mai bună și cea mai slabă zi sunt doar 4 kWh/100 km
• Cu o autonomie medie ponderată de aproape 500 de kilometri, Mercedes-Benz GLC electric a avut nevoie de o singură oprire la stații în 6 dintre cele 8 zile. În plus, chiar și în unica zi cu 3 opriri la stații, SUV-ul german a încărcat în total pentru numai 49 de minute, cu o medie de sub 20 de minute pe sesiune.
• Cu 491 km de autonomie reală, trece de o zi de 450 km fără oprire și face 785 km cu o singură încărcare de 20-22 de minute. Distanța București–Viena cu o singură pauză de cafea.
• Arhitectura de 800V se vede la stație: un sfert de oră la încărcat pune în baterie 300 km. În tur a stat în total patru ore la stații pentru a face 4.483 km, mai puțin decât toate celelalte mașini în afară de Cayenne.
• Numărul care surprinde: a treia cea mai scumpă mașină din tur a fost a treia cel mai ieftin de alimentat. Încarcă rar, încarcă repede și consumă cu măsură.
Impresiile celor care au condus Mercedes-Benz GLC electric
Cornel Șocariciu (Autocritica)
Merge ca un Mercedes-Benz. Și asta e tot ce contează. Dincolo de motoarele electrice ori de bateria integrată, dincolo de ecranul gigant, din montant în montant, dincolo de luminile ambientale împrăștiate prin toată cabina ori de plafonul panoramic cu stele integrate. Mașina asta merge cum ar trebui s-o facă un Mercedes-Benz. Și, cu părere de rău pentru perechile EQE – EQS, noul GLC Electric e mai Mercedes-Benz decât ele.
Încep cu ce-mi place: confortul la rulare. De la modul în care mașina (apropo, are 2,5 tone) trece nestingherită peste denivelările din drum la felul în care se așază pe viraje atunci când nu ești neobrăzat și ți-ai dori ca legile fizicii să nu se aplice de la un buget în sus. Apoi, direcția integrală. Minunată în condițiile în care dimensiunile exterioare nu sunt dintre cele care să facă din SUV-ul german un model perfect pentru drumuri înguste. Cum spuneam și-n text, îl poți „înfileta” ca pe un tirbușon. Apoi, senzația aceea de „fără efort” (efforless sună un pic mai bine). Și spun asta în ideea în care, pe autostradă, n-ai impresia că mașina se chinuie în vreun fel să ajungă la 130 km/h și să se mențină acolo. Ca să nu mai zic că zgomotul la interior e fix așa cum ar trebui să fie într-o electrică. Nu în ultimul rând, confortul scaunelor: masaj, suport lombar suficient, însă aici aș avea de punctat un lucru. Parcă mai mergea un pic de burete în zona laterală, cât să nu te facă să crezi că pe virajele „tirbușon” ești gata să filmezi o scenă din James Bond.
Ce mi-a mai plăcut: faptul că luminile ambientale lucrează împreună cu sistemele de asistare ale mașinii. Spre exemplu, atunci când calci linia drumului, banda luminoasă din ușa respectivă și din dreptul montantului începe să pâlpâie într-un roșu aprins.
La minusuri sau, mai degrabă, la puncte de îmbunătățit aș trece vreo două lucruri. Mașina dispune de 4 moduri pentru recuperarea energiei la frânare: Auto, Coasting, Normal și One-Pedal. Ei bine, între cele două din urmă mi-aș mai fi dorit o treaptă, în sensul că Normal e un pic prea moale, iar One-Pedal e un pic prea hard-core. Și spun asta din postura unui posesor de electrică. Consideră-l un moft, dar eu l-aș pune la lucruri de îmbunătățit. Tot la categoria asta aș trece și modul în care pornește sistemul de infotainment. Pot să înțeleg că are de lucrat cu multă informație, dar la fiecare pornire m-am simțit de parcă am trecut de la Mac OS la Windows Vista.
Altfel, am rămas un pic surprins de eficiența dovedită astăzi, mai ales că veneam cu ideile preconcepute formate din spatele volanului unui EQE.
Adrian Mitrea (0-100.ro)
Am senzația că Mercedes-Benz chiar își dorește să facă electrice ca nimeni altcineva din industrie. M-am urcat în GLC electric fără prejudecăți, dar cu niște așteptări.
M-am dat jos cu lumea întoarsă pe dos. GLC m-a impresionat fix acolo unde mă uit cel mai atent la o mașină: la cum se conduce. Iar GLC 400 4Matic se conduce exemplar. Suspensia cu pernă de aer cu două moduri de funcționare (Comfort și Sport) așterne extrem de precis și, totuși, gumat, cele 2,5 tone ale mașinii.
Direcția pare că ți-e conectată mai degrabă la creier decât mâini. Îți ascultă gândurile și execută instant orice-i ceri.
Nu în ultimul rând, pedalele oferă doza perfectă de feedback – un aspect important, mai ales la mașinile electrice, unde pedala de frână se comportă mai ciudat decât frânarea regenerativă.
Sistemele de asistență vin peste tine cât trebuie, nu prea intruziv. Iar să dezactivezi avertizările acustice pentru viteză, bandă și atenție este ușor.
De încărcat… încarcă repede, fix ca-n fișa tehnică. N-are sens să insist pe asta. Dar cifra de consum reală după Transapuseana și după 300+ km pe autostradă cred că vă interesează. 18,7 kWh/100 km pe toată ziua de condus, preț de 700 km, din inima Transilvaniei și până la Tata (Ungaria). Asta corespunde unei autonomii reale de 502 km, așa cum am condus eu și Radu Hângănuț în EUROCHARGE by SCHAEFFLER.
În 700 de kilometri i-am găsit și defecte. Defecte care par mai degrabă ale exemplarului testat, nu ale tuturor modelelor produse. De exemplu, ecranul panoramic a rămas blocat cu mesajul „please touch the screen” afișat pe el, dar nu răspundea la comenzi inițial. Iar după ce a început să funcționeze corect – după un restart de mașină, în urma unei pauze de 15 minute la o benzinărie – am descoperit că una dintre boxe este defectă și distorsionează sunetul. Sunt absolut convins că nu toate GLC-urile au aceste probleme. Și sunt absolut convins că Mercedes-Benz România, prin dealerii săi, vor repara și GLC-ul nostru după ce ne întoarcem din acest tur.
Cine are de dat între 65.000 și 90.000 de euro pentru un SUV premium compact, sigur va găsi GLC extrem de atractiv. Din nou o spun: pe mine m-a convins cum se conduce. O adevărată mașină pentru șofer, cu personalitate, cu finisaje bune și diferită în tot noianul de mașini „la fel” care vin pe piață, mai ales din China.
Gabi Nica (Cu și despre mașini)
Covor plutitor. Așa aș putea defini Mercedes‑Benz GLC 400 4Matic cu tehnologie EQ. E atât de confortabil încât parcă nu îți mai vine să te dai jos. Dar asta e partea cea mai previzibilă când vorbești de un Mercedes‑Benz până la urmă, nu? Dacă e să vorbim despre ce te surprinde la mașina asta cu adevărat, trebuie să vorbim despre ecrane sau puntea viratoare spate sau despre tehnologia de dedesubt.
Nici eu nu sunt fanul ecranelor în mașini, dar pe GLC parcă funcționează (spre deosebire de CLA, fratele de platformă). Ai un ecran cu contrast impecabil, rezoluție înaltă și care nu se simte de parcă nu are ce căuta acolo. Sigur, va trebui să stai cu prosopelul după tine zilnic să îl ștergi de amprente, dar per total, nu îmi displace. Iar asta e ceva.
Mai e și tehnologia… Vorbesc despre partea electrică, bineînțeles. Faptul că am făcut o singură încărcare pe un drum de 650 km, de 17 minute, spune tot ce trebuie să știi despre ce mai înseamnă călătoriile cu o mașină electrică în 2026, mai ales dacă vorbim despre platforma nouă de la Mercedes‑Benz. Și da, e scumpă, dar premianții nu au fost accesibili niciodată, dacă e să fim corecți.
Dan Scarlat (TopGear România)
Îmi amintesc cât de tare m-a surprins prin anii ’90 faptul că în loc de liniile cvasi rectangulare care identificau atunci pentru mine imaginea de marcă a lui Mercedes am văzut suprafețe curbate și patru faruri rotunde. Astăzi, pe de altă parte, W210 mi se pare că a îmbătrânit foarte bine și îmi lungesc gâtul când văd unul în stare bună pe stradă. Și n-am cum să mă gândesc că noul GLC ar putea repeta povestea, pentru că primul lucru care surprinde la acest model este designul. Mercedes își schimbă din nou destul de radical imaginea de marcă, iar GLC este primul model din gamă care folosește noul limbaj stilistic. Și recunosc că am avut nevoie de puțin timp să-l diger.
Elementul dominant aici este uriașa grilă verticală, o reinterpretare neo-retro a grilelor Mercedes de altădată. Are o ramă cromată și o suprafață cu aspect de sticlă fumurie, iar versiunea iluminată folosește 942 de puncte luminate din spate. Arată spectaculos, mai ales noaptea, dar suprafața lucioasă este și un magnet pentru amprente și alte urme. Bine… „grilă” este mult spus, căci, fiind electric, GLC nu mai are nevoie de clasica „grilă a radiatorului”, care este acum doar un element stilistic. Dar este unul emblematic pentru istoria mărcii – și e ditamai istoria. La fel ca celebrul său logo, steaua în trei colțuri, de care Mercedes pare hotărât să profite la fel de tare în această perioadă în care concurența se întețește de la o zi la alta. Pentru că, pornind de la cea uriașă care tronează în mijlocul grilei, oriunde te uiți vezi acest element: în faruri, stopuri, pe plafonul panoramic (unde găsim până la 162 de steluțe iluminate) etc. Nu e nimic discret în comunicarea acestei imagini de marcă. Și, sincer, nu e nimic rău în asta.
De mers, merge exact cum te-ai aștepta de la un Mercedes. Are ceva din soliditatea aceea tradițională pe care marca și-a construit reputația, este foarte silențios și, cu suspensia pneumatică Airmatic a exemplarului din tur, efectiv plutește peste denivelări. Există diferențe sensibile între modurile Comfort și Sport, dar nici măcar cu cea mai „dură” setare nu încearcă să devină altceva decât este: un SUV mare, extrem de confortabil și care poate fi condus surprinzător de repede.
Găsim și câteva picanterii. Când deschizi ușa se aude un sunet scurt, cu rezonanță metalică, foarte plăcut, aproape ca și cum Mercedes ar încerca să creeze o nouă semnătură sonoră, ceea ce inevitabil te duce cu gândul la celebrul „clanc” al ușilor de G-Class. Și, apropo de G, tot de acolo pare inspirat și sunetul artificial, cu tonalitate gravă, pe care sistemul audio îl generează la accelerații sau la decelerări.
Dacă sunetul nu-ți atrage atenția, nu-i nimic, o va face accelerația. GLC 400 4MATIC are 489 CP și 800 Nm și ajunge la 100 km/h în 4,3 secunde, ceea ce-l face cel mai rapid model din tur. Dacă calci cu poftă pedala, impulsul este suficient de brutal încât să-ți șocheze pasagerii. Am stabilit mai devreme că nu e o mașină sport, dar nu se supără nimeni dacă-l consideri un „muscle-car”.
Evident, nu este perfect. Deschide ușa într-o lumină bună și, sub grila elegantă a sistemului audio Burmester, sub pielea maronie și frumoasele detaliile metalice, vei descoperi și suprafețe din plastic negru care arată destul de ieftin. Constructorul a împins plasticele mai puțin pretențioase destul de jos în habitaclu, în zone pe care rareori le privești și aproape niciodată nu le atingi. Și poate că într-o mașină de volum ai trece fără probleme peste existența lor, dar într-un Mercedes al cărui preț se apropie de 100.000 de euro sunt mai greu de trecut cu vederea.
Mircea Meșter (Autocritica)
Am rămas aseară vreo patru minute în mașină, parcat lângă hotel, cu motorul oprit și cu geamurile închise, ca să-l aud pe John McVie cum face istorie la bas în The Chain. N-am mai făcut asta de mult. Eram în noul Mercedes-Benz GLC electric, care mi-a picat în EUROCHARGE by Schaeffler în ziua scurtă dintre Mannheim și un sat din Pădurea Neagră, când am replicat primul road trip din istoria automobilului, făcut de Bertha Benz acum 138 de ani. Puțini kilometri, dar puțini kilometri buni, simbolici.
Ce am notat despre noul GLC electric:
• Cum ziceam, sistemul audio Burmester e absolut maiestuos. Mi s-a făcut pielea de găină scriind asta, pentru ca mi-am adus aminte de moment. E pur și simplu una dintre cele mai bune mașini în care am ascultat muzică în toată cariera mea de jurnalist auto.
• Dincolo de muzică, e o mașină excepțională. Lăsați ecranul central, despre care vorbesc toți din poze. Faceți cumva și puneți mâna pe un test cu mașina asta: simțiți-i suspensia, felul onctuos în care accelerează, materialele de la interior. Senzația de mașină construită foarte bine și cu simț de răspundere.
• E una dintre primele mașini din noua familie de electrice Mercedes-Benz, generație nouă, pe platformă de 800V, cu autonomii mari și timpi de încărcare infimi. Am încărcat-o mai mult ca să văd ce poate, pentru că aveam 59% în baterie, dar i-au fost de ajuns 10 minute ca să urce la 80%. Încarcă rapid și n-ai nevoie de multe sesiuni ca să mergi mult.
• Cifrele de până acum, în cinci zile de tur: 540 km autonomie reală pe Transalpina, 503 km pe tranzitul spre Ungaria, 439 km în ziua cu cinci ore de autostradă austriacă și 6 grade dimineața, 508 km peste Nockalm și Grossglockner, 508 km pe traseul Berthei Benz. Consum mediu între 17,4 și 21,4 kWh/100 km, în funcție de zi. O mașină de 2,5 tone cu 489 CP.
• Ecranul central, dacă tot am ajuns la el: ocupă-te să-ți personalizezi lucrurile pe acolo, durează vreo 10 minute când urci prima dată în mașină, și brusc ai o mașină în care găsești totul repede, în care totul îți e afișat unde și cum trebuie și, peste toate, cu un sistem multimedia care se mișcă rapid rău.
• Prețuri: GLC 250 electric, cu un motor și 354 CP, pornește de la 59.900 de euro; GLC 400 4MATIC, cel din tur, cu 489 CP și baterie de 94 kWh, pleacă de la 67.760 de euro. Exemplarul nostru, cu AMG Line, punte spate viratoare, suspensie Airmatic și pachetul Premium Plus, ajunge la 90.569 de euro. Sau 1.251 de euro pe lună prin BT Leasing, cu 15% avans, pe 5 ani.
Diana Cosmin (Digital Creator)
Ce mașină extraordinară! Sunt puține mașini despre care poți spune folosi asemenea cuvinte mari fără să fie la mijloc și afinități, emoție prealabilă legată de brand sau unele caracteristici subiective inevitabile. Toți avem mărci sau modele pe care le iubim și cu care tindem să fim mai laudativi sau entuziaști, dar în cazul acestui Mercedes-Benz atributele de mai jos sunt bazate strict pe rațiune. Okay, poate și pe un strop de emoție, dar unul pe care tot caracteristicile tehnice ni l-au declanșat, pentru că nu se întâmplă în fiecare zi să ai parte de un cer cu 162 de stele pe plafonul panoramic al mașinii.
În primul rând, este o mașină pentru care adjectivul „premium” asociat interioarelor este cu adevărat binemeritat și poate face obiectul unui masterclass de design auto: finețea materialelor, liniile elegante și amănuntele prețioase, până și designul butoanelor prin care se reglează scaunele este sofisticat, dar și funcțional. Un echilibru greu de reușit, dar aproape fiecare centimetru din habitaclu este o plăcere la atingere și totodată un mod intuitiv de a interacționa cu mașina.
După design, sistemul audio Burmester a fost primul element care ne-a cucerit, pentru că experiența ascultării unui playlist bine-făcut în această mașină este ceva care împarte viața în „înainte și după”. Basul se „simte” în spătarele scaunelor din față, printr-un sistem 4D care „conduce” muzica prin corpul șoferului și al pasagerului din dreapta. Au fost ore de condus în care muzica a circulat, la propriu, prin trupurile noastre, o afirmație pe care nu credeam s-o fac vreodată despre o mașină, dar iată-ne aici.
Un alt strat al experienței, cel mai important dintre toate, este cel legat de stabilitatea pe șosea, confortul și sentimentul de siguranță pe care îl au șoferul și pasagerii, dar și faptul că nu „simți” viteza la drum lung. Sistemul de Cruise Control adaptiv a fost salvator pe drumurile austriece, aflate într-un perpetuu șantier: activarea lui pe anumite porțiuni ne-a scutit de oboseala care ar fi fost inevitabilă când conduci 400 de kilometri între limite de viteză care se schimbă radical la câțiva kilometri, din cauza lucrărilor de mentenanță. Să ai câteva zeci de kilometri pe care nu ai nevoie să calci frâna (decât dacă ești puțin control-freak, cum se întâmplă să fiu uneori) te face să simți că mașina are cu adevărat grijă de tine.
Ecranul central imens, este un spectacol în sine, mai ales după lăsarea întunericului. Ba chiar am trăit și un moment ușor suprarealist: Luna în creștere care se afla în direcția noastră de mers apărea ca un element în plus în designul ecranului central. Imposibil de fotografiat, dar magistral de trăit. Nu mai zicem de grila frontală iluminată cu 942 de puncte, plus steaua Mercedes: este genul de mașină care poate transforma un adult sobru într-un copil care așteaptă să vină seara ca să se poată bucura de mașina lui. Noi chiar asta am făcut în parcare, după ce am ajuns la hotel, era imposibil de ratat spectacolul celor 942 de puncte luminoase.
La nivel de autonomie și consum, a fost o bucurie să-l conducem la drum lung: am încărcat de la 20% până la 80% în doar 20 de minute și mașina a recuperat mult pe decelerare de-a lungul traseului nostru. Am fost uimită când am citit, înainte de a conduce mașina, că poate „îngurgita” – teoretic – până la 305 kilometri de autonomie WLTP în doar 10 minute de încărcare, dar ne-am convins singure cât de multă energie poate primi mașina într-un timp foarte scurt.
Ceea ce nu ne-a plăcut și ne-a dat bătăi de cap pe parcursul călătoriei au fost, însă, câteva elemente de software. În primul rând, faptul că mașina insistă pe instalarea aplicației Mercedes-Benz pentru a autentifica utilizatorul, dar odată instalată, dă erori și se ajunge la situații tip „log in și log out” succesive și automate.
Apoi, mașina „uită” pairing-ul cu telefonul imediat ce închizi motorul, cel puțin când e vorba de sistem iOS. De asemenea, afișajul dispare brusc în timpul mersului și apare mesajul „Touch the screen”, însă atingerea ecranului nu întoarce niciun rezultat. Este un loop de blocare rezolvabil doar prin oprirea mașinii și repornirea ei. Dar ultima parte sunt convinsă că-i specifică doar exemplarului pe care îl testăm.
Tudor Rus (Autocritica)
Interacționând cu unele electrice Mercedes-Benz pe stil vechi, inclusiv cu peripeții și sughițuri din partea agregatului, mă așteptam ca GLC să fie mai bun. Dar nu atât de bun.
Bun pe autonomie din orice poziție, indiferent de tipul de drum pe care i-l arunci sub roți, chiar și la temperaturi de 10-13 grade. Primești minim 500 de kilometri de autonomie reală indiferent ce-i faci.
Și mai bun prin felul în care se deplasează. Pardon, alunecă. Glisează. S-a mai zis pe aici, un Mercedes-Benz care se mișcă exact ca un Mercedes-Benz.
Și pentru mine, prima mașină din tur de la care n-am avut nevoie să știu ce autonomie mai am la dispoziție indiferent unde m-am aflat pe hartă.
Ce se putea mai bine: clar sistemul multimedia. Proporția de bug-uri și întârzieri e mai mult decât evidentă. Sper că se aude acolo în Sindelfingen, la IT.
Fișa tehnică a mașinii testate
Oferit de SCHAEFFLER
Parteneri
BT Leasing •
Engie •
Eldrive •
VARTA •
Michelin •
Server Config
Partener media
Euronews România
Comentarii