Volvo trebuia să aibă în gamă o berlină de clasă mare. Noblesse oblige, cum ar spune francezii. ES90 e unul dintre cele mai evoluate modele electrice din gama constructorului suedez: are platformă la 800V, baterie generoasă (88 kWh) cu o putere maximă de încărcare de 310 kW, plus ceea ce Volvo numește Superset tech stack, un singur set de module și sisteme hardware și software, care transformă mașina într-un vehicul ale cărui funcții principale, performanțe și caracteristici sunt controlate, actualizate și îmbunătățite prin software, nu prin componente mecanice clasice.
În EUROCHARGE by Schaeffler am testat versiunea de intrare în gamă în materie de motorizare: 333 cai-putere livrați de un singur motor electric. Iar ES90 a livrat conform așteptărilor în materie de confort și dinamică.
În toate zilele, ES90 a obținut o autonomie reală de peste 400 de kilometri. În capitolul următor găsești toate informațiile despre autonomia și consumul înregistrate în trafic real, durata de încărcare de la stații și costurile cu energia consumată pe traseul prin Europa de 4.500 de kilometri.
Volvo ES90: infografice zilnice de consum, autonomie reală, costuri de încărcare
Cifrele Generale pentru Volvo ES90
- Distanță totală parcursă: 4402 km
- Număr total de opriri pentru încărcare: 12 sesiuni pe drum + 3 încărcări peste noapte la hotel
- Timp total petrecut la stații pe traseu: 6 ore și 54 de minute (414 minute)
- Energie totală încărcată: 821 kWh (inclusiv încărcările peste noapte la hotel)
- Consum mediu ponderat pe întregul traseu: 18,7 kWh/100 km
- Autonomie reală medie ponderată: 472 km
Pe baza datelor din EUROCHARGE, iată costurile de utilizare pentru un Volkswagen ID. Polo electric în cazul unui scenariu real care implică o distanță totală parcursă de 50.000 de kilometri, cu 70% din cantitatea de energie încărcată acasă (cu un cost de 0,2 EUR / kWh) și 30% din cantitatea de energie încărcată la stații rapide (la tarifele plătite în EUROCHARGE). Pentru comparația cu modele termice, prețul estimat pentru benzină este de 1,9 euro / litru, iar prețul estimat pentru motorină este de 2 euro / litru.
- Volvo ES90: 2.853 EUR
- Model echivalent pe benzină (consum 9 l/100 km): 8.550 EUR
- Model echivalent pe motorină (consum 7 l/100 km): 7.000 EUR
Mențiune importantă despre stilul de condus: Pe parcursul întregului test, mașina a fost condusă în modul „Normal”, niciodată „Eco”. S-a mers constant, respectând limitele de viteză, cu o abordare cât mai apropiată de viteza maximă legală pe fiecare segment de drum.
Concluzii și observații
- Consum mediu ponderat 18,7 kWh/100 km, sub 20 de kWh/100 km în 7 zile din 8 ale turului. Minimum 16,3 pe Transalpina, maximum 20,1 pe autostrăzile austriace, deci o plajă de 3,8 kWh, ceea ce face ca Volvo ES90 să fie printre cele mai constante din tur.
- Autonomie reală ponderată 472 km, adică 72% din consumul WLTP maxim din fișa tehnică, de 651 km: Asta înseamnă că un Volvo ES90 poate face etape de până la 425 km fără oprire, 755 km cu o încărcare de la 10 la 80% și 850 km cu o oprire de prânz la care încarci până la 100%.
- La cea mai bună sesiune măsurată (circa 163 kW), fiecare minut la stație a pus înapoi 14-15 km: de la 5 la 80%, încărcarea a durat 32 de minute.
- 9,4 minute de încărcare pe traseu la 100 km; acasă, la 11 kW, bateria de 88 kWh se umple în circa 8 ore.
- Costul energiei la stații rapide: 10,3 € la 100 km.
Impresiile celor care au condus Volvo ES90
Mihai Vasilescu (Digital Storyteller)
Volvo ES90 e genul ăla de mașină la care deschizi portiera să te așezi pe locul din dreapta față, dar după ce vezi cum arată în interior, o închizi, te așezi pe banchetă, în spate, și-i spui șoferului unde trebuie să te ducă.
Cam asta e senzația și reacția naturală când vezi interiorul ăla impecabil bej-gri care miroase a bani și a conturi pline.
Să fim serioși, Volvo ES90 nu e o mașina ieftină, e o mașină de statement, dar nu un statement agresiv care-ți sare în ochi pe sistemul „am bani de nu știu ce să mai fac cu ei”, dimpotrivă. E genul ăla de statement discret, ăla care spune „am bani, dar uite că știu exact ce să fac cu ei”.
Altfel, mașina face fix ce te-ai aștepta să facă o mașină care costă 102.381 euro, te duce unde ai nevoie fără să pară neapărat că ești într-o mașină, ci mai degrabă într-un soi de navă amiral care plutește pe șosea. Pentru că exact asta e senzația când o conduci: că plutești.
Poți să reglezi tu suspensiile cât de ferme vrei (da, da, poți să reglezi modul în care vrei să se comporte amortizoarele cu o simplă apăsare de buton), mașina tot senzația de plutire ți-o va oferi, chiar dacă devine mult mai responsive pe viraje.
N-o să vă las aici toată tehnologia și toate opțiunile pe care le găsești pe un Volvo ES90 pentru că efectiv nu am avut când să le descopăr pe toate într-o singură zi, mi-ar trebui măcar o săptămână cu mașina asta ca să pot descoperi cu adevărat tot poate și ce știe să facă.
O să vă las doar cele trei chestii care m-au impresionat.
Unu. N-aveți idee în ce fel se aude muzica în mașina asta. Știu că exista foarte mulți oameni pe care-i interesează sistemele audio din mașini și vor să fie cât mai performante. Eu nu sunt unul dintre ei, atâta vreme cât mi se livrează o audiție cât de cât decentă, n-am niciun fel de pretenții.
Dar asta nu înseamnă că nu pot să rămân cu gura căscată atunci când se revarsă înspre urechile mele sunet dintr-un sistem audio Bowers & Wilkins cu 25 de difuzoare.
Ca să înțelegeți, are difuzoare inclusiv în tetiere și în plafon, la care se mai adaugă tehnologia Dolby Atmos și modul Abbey Road Studios.
Recunosc cinstit ca habar nu aveam ce este modul Abbey Road Studios, dar un simplu search pe Google m-a lămurit că este modul prin care Volvo încearcă să reproducă acustica unui celebru studio din Londra.
Rezultatul final este că atunci când pornești muzica în mașina asta, efectiv ai impresia ca se umple habitaclul cu note. Impresionant.
Doi. Dacă tot au făcut sistemul ăsta audio impresionant, cei de la Volvo s-au gândit c-ar fi și păcat să nu profite de el și în alte moduri. Altele în afară de a urla bașii când te plimbi prin oraș cu muzica dată la maximum, desigur.
Așa c-au făcut următoarea treabă: comunicare amplificată între locurile din față și cele din spate. Mașina folosește microfoanele și sistemul audio ca să poți vorbi normal cu pasagerii din spate, fără să fie nevoie să ridici vocea.
Pe scurt, vocea celor din față este redată prin boxele din spate și sistemul audio își ajustează automat volumul ca să poată auzi cât mai bine cei de pe banchetă.
Trei. Plafonul panoramic care se transformă pe loc, în sub o secundă, din opac în transparent și invers. Asta chiar nu mai văzusem până acum. Da, există opțiunea și la alte mărci, dar trecerea de la opac la transparent și invers este mult mai lentă.
Nu pot să închei fără să zic asta. E foarte posibil să nu ai cei 102.381 euro, dar să-ți dorești totuși un Volvo ES90. Ei bine, să știi că rata lunară de leasing financiar, prin BT Leasing, este 1.414 euro. Poate, cine știe, așa chiar poți s-o ai.
Cam atât despre Volvo ES90.
Diana Cosmin (Digital Creator)
Așteptam cu nerăbdare Volvo ES90 și a fost o plăcere să-l conducem din Alba Iulia până în Ungaria, dar nu a fost o călătorie lipsită de peripeții. O să începem cu părțile bune și foarte bune, mai precis cu genul de atribute pe care era clar că două fete le vor observa primele.
Așadar… interiorul, în nuanțe de alb, gri și ecru, este confortabil și elegant în același timp și inspiră din prima clipă rafinament minimalist. Ne-a plăcut la nebunie, cu tot cu multitudinea de elemente personalizabile, de la circuitul aerului condiționat prin scaune și până la cât de soft să fie suspensiile. Bonus: portbagajul ENORM, în care cele două trollere imense cu care am venit eu și colega mea, Raluca, au încăput perfect unul lângă altul… și a mai rămas și loc pentru diverse altele.
Apoi, tot din seria lucrurilor inedite și dorite de noi, sistemul audio Bowers & Wilkins a fost foarte apreciat, mai ales aplicația din bord Abbey Road Studios Mode, care duce experiența de ascultare de la cea de „Hai să punem un playlist” la „Hai să ne jucăm de-a inginerii de sunet”, pentru că reproduce atmosfera din celebrul studio de înregistrări londonez.
Având în vedere că pentru mine inclusiv trecerea de pietoni de la Abbey Road, apărută pe coperta albumului omonim Beatles din 1969, constituie un obiectiv turistic în sine, această funcție a fost apreciată și folosită din plin. Am ascultat cel mai mult pe Energized și Expansive, pentru că acesta era mood-ul nostru pe autostrada spre Ungaria.
Plafonul panoramic electrocromatic ne-a plăcut foarte mult, de asemenea, precum și faptul că se poate trece printr-o singură apăsare pe ecran de la modul normal la modul opac, cu protecție UV. În zilele cu soare puternic, cum a fost cea în care am traversat noi România, a fost ceva extraordinar: am avut parte de luminozitate, protecție solară și confort.
Tot la drum lung am putut observa două lucruri opuse, dar esențiale pentru sentimentul de siguranță: frânele foarte ferme și stabilitatea cu care mașina rulează la viteze mari. Când am ieșit de pe autostrada M4, am oftat puțin… am mai fi mers cel puțin 100 de kilometri.
În categoria lucrurilor mai puțin bune se înscrie peripeția la care mă refeream la început.
Undeva între Beiuș și Sânmartin, sistemul informatic de bord a decis, în mijlocul unui „Umbrella” de Rihanna să se restarteze și să intre într-o buclă de reinițializare care a durat încă 100 de kilometri. După care, odată reinițializat, s-a blocat circa 20 de kilometri pe temperatură maximă, cu un ecran care nu reacționa la nicio apăsare. Am făcut haz de necaz și am luat-o ca pe o aventură, dar tot a fost puțin incomod.
De asemenea, ceea ce ne-a descumpănit puțin a fost vizibilitatea în lunetă: cele trei tetiere obturează aproape complet vizibilitatea, astfel încât ne-am bazat exclusiv pe oglinzile laterale. A fost singurul inconvenient legat de clasa mașinii, în rest s-a condus super-comod, iar poziția înălțată a scaunelor ne-a făcut să ne simțim ca într-un SUV.
Tudor Rus (Autocritica)
Nu sunt cel mai mare fan al mașinilor care îți dau voie să ajungi la interior după ce atingi mânerul portierei cu un card. Cum nu sunt nici cel mai mare fan al mașinilor care nu mai știu ce-s alea butoane și au îngropat setări de bază (poziția oglinzilor, poziția volanului) sub sticla unui ecran tactil. It is what it is.
Dar m-am bucurat enorm că mi-a picat Volvo ES90 în prima zi cu traseu mai serios pe autostradă și în prima zi în care drumurile printre munți și dealuri n-au mai șerpuit atât de agresiv. Recunosc de pe acum că pe serpentine a la Transalpina și Transapuseana, ES90 m-ar fi lăsat rece.
Acum sunt convins că autostrada și drumurile expres sunt specialitatea casei la ES90. Pe cât e de greu, pe atât de confortabil. Pe cât e de mare, pe atât e de spațios. Pe cât e de opus idei de sportivitate, pe atât e de bine antifonat.
Recunosc aici și acum că mi-a intrat pe sub piele starea în care te bagă și mentalitatea prin care abordează ideea de drum. Și m-a făcut să-i trec cu vederea unele minusuri în calitate și asamblare la interior.
Din categoria și altele: scaune superbe, pogoane de loc pentru picioare dacă alegi bancheta din spate, portbagaj cât peștera lui Batman (deși podeaua e destul de sus), sistem audio excelent.
Laura Antonov (Digital Creator)
Cred ca am avut pile – si poate nu trebuia să dezvălui asta – să „nimeresc” Volvo ES90 în cea mai lungă și obositoare zi din EUROCHARGE. Pentru că Volvo ES90 este despre confort, de la poziția la volan la liniștea din habitaclu și funcția de masaj în scaun, de care am abuzat in cei peste 700 de kilometri de astăzi.
Are și cele mai comode scaune, lux și opulență, aș fi luat unul și acasă dacă eram mai la finalul turului.
La drum lung, mi s-a părut foarte eficientă. După porțiunile extinse de autostradă, unde nu am ținut cont că suntem cu o mașină electrică și i-am testat chiar și „limita” de viteză pe autostrăzile din Germania, am avut un consum mediu de 19,6 kWh/100 km.
Nu mi-a plăcut „dependența” de ecran la bord – totul se pornește, se reglează sau se oprește de pe display-ul central. Inclusiv torpedoul se deschide de pe acest ecran, complet neintuitiv după părerea mea.
Cornel Șocariciu (Autocritica)
De fiecare dată când aud Volvo, mintea mea face două legături clare: siguranță și Bowers & Wilkins. Cu ES90, constructorul vine să arate că un Volvo poate fi și high-tech pe toate axele.
Platformă la 800V, încărcare rapidă-rapidă, plus o soluție de tip one-screen pentru tot ce înseamnă comenzi la interior. ES90 is not your typical Volvo, scuzați-mi engleza. Începând de la cartela care îți descuie/încuie mașina și terminând cu acel mare guguloi de pe plafon în care și-a făcut casă Lidarul.
Dacă ești la prima interacțiune, ES90 devine copleșitor. Poate să te domine prin lipsa comenzilor fizice, prin dimensiunile exterioare mari (care necesită timp de acomodare) și prin ușurința cu care se mișcă. O avea el doar 333 de cai-putere, dar atunci când ai nevoie să mărească ritmul o face fără gram de efort vizibil.
Ce mi-a plăcut? E confortabil, în sensul că suspensia filtrează cu lejeritate porțiunile aspre de drum, dar fără ca cei de la interior să simtă asta. Apoi, e silențios, indiferent că rulezi cu 30 km/h prin satele germane sau traversezi o porțiune de autostradă cu 120 km/h. Despre spațiul interior nu cred că e nevoie să vă spun: ampatamentul de peste 3,1 metri poate fi tradus și printr-o posibilă sursă de venit suplimentar în categoria închirieri garsoniere Cluj.
Ce nu mi-a plăcut sau ce aș vedea îmbunătățit? Am câteva puncte pe agendă. În primul rând, vizibilitatea în spate. Înțeleg că ai un pluton de camere și senzori, dar nimic nu bate privirea ageră aruncată în retrovizoare atunci când verifici traficul. În ES90 e un fel de hide and seek printre tetierele banchetei. Tot la vizibilitate trec și geamurile laterale mici în comparație cu pogonul de uși față pe care îl primești.
N-o să critic soluția prin care toate comenzile au devenit parte a ecranului central. Ca fost posesor de Tesla Model 3 pot să confirm că perioada de adaptare durează între 5 și 7 zile. Cam cât tratamentul cu antibiotic. În schimb, pot să spun că Volvo ar putea fluidiza și mai bine modul în care se mișcă lucrurile atunci când se instalează panica și ai nevoie de un răspuns rapid, instantaneu.
Ca să închei: ES90 poate fi oricând un Grand Tourer. Acord puncte bonus și pentru masajul din scaune, unul dintre cele mai viguroase din câte am testat până acum.
Radu Hângănuț (Euronews)
Ca mândru posesor al unui model V40 de la Volvo, am fost printre puținii din turul ăsta care nu a avut de urcat efectiv în ES90. Noi, ăștia cu Volvo, doar rămânem în Volvo. E o distincție importantă.
Dar chiar și rămânând în Volvo, trecerea la ES90 te împinge să îți cauți hainele bune pentru această ocazie. Brandul care ne-a dat acum mult timp centurile de siguranță în trei puncte și apoi le-a dat ocazia românilor să inventeze trasul centurii pe la spatele șoferului vine acum cu încă un gest de curaj în industrie: acest sedan de mari dimensiuni, cu ampatament de 3,1 metri și atât de mult spațiu pentru pasagerii din spate încât te vei ruga de ei să nu se mai plimbe prin mașină și să stea liniștiți în scaune.
ES90 este o bijuterie din punct de vedere tehnic. Suspensia setată pe „Soft” te ajută să pricepi mai bine ce trăia Aladdin când se plimba cu acel covor zburător. Apoi, bateria de 88 kWh de pe modelul testat de noi te duce într-o zonă de autonomie și eficiență în care nu mai ai de ce să te gândești efectiv la încărcări. Dacă ți-ai respectat corpul cât să îl pui într-un Volvo, nu trebuie să îți mai spună nimeni că la 3-4 ore ai nevoie de o pauză de la condus.
Eficiența e și ea impresionantă pentru o mașină care are totuși 5 metri și peste 2,4 tone: într-o zi cu autostradă și drumuri de munte care urcă și urcă, ES90 a avut un consum mediu de 17,8 kWh/100 km și o autonomie reală estimată de 494 km.
Iar partea și mai bună e că mașina asta transformă drumul într-o experiență. Fără să am informații clare, dar fără ca ideea să-mi fi fost infirmată oficial, sunt tentat să cred că acest model Volvo a pornit de fapt de la scaune, care au fost construite cu caracteristici ideale pentru un șofer de 2 metri cu probleme la spate, iar ulterior a fost pusă și mașina în jurul lor.
Dar dacă tot vorbim despre senzații și simțiri, îmi permit să reclam un mic detaliu care ține de gusturi: chiar și înțelegând ce așteptări poate avea un client de la un sedan de lux, ideea de bunăstare pe care o transmite mașina ar putea fi llivrată printr-o paletă mai restrânsă de materiale și texturi pe care le găsești prin mașină.
Uite o idee: unele ar putea fi direct în ecran, acolo unde Volvo a dus deja majoritatea butoanelor și funcțiilor mașinii. Nu e ceva ce am perceput ca fiind neapărat deranjant. Avem peste tot ecrane pentru orice activitate. Unul în plus nu ne mai poate face rău.
Gabi Nica (Cu și despre mașini)
Când itinerarul te poartă pe parcursul a 860 de kilometri de la înălțimile alpine ale Tirolului și până în Câmpia Panonică la Szeged, nu testezi doar o mașină; îi măsori reziliența, coerența tehnologică și respectul pe care îl poartă față de cel de la volan.
Sub caroseria lui ES90, arhitectura electrică de 800V nu reprezintă doar o fișă de specificații spectaculoasă, ci cheia unei libertăți reale de mișcare. Și, deși producătorii auto ne-au obișnuit cu cantități ireale de putere pe mașinile electrice, cei 333 CP pe care se bazează versiunea condusa azi, sunt absolut de ajuns, mai ales având în vedere că nu toate mașinile sunt gândite pentru reprize sportive. Unele sunt gândite pentru rafinament și confort.
Pe autostrăzile care coboară din Austria, excedentul de putere a fost mascat de o liniaritate care ascunde masivitatea mașinii, transformând depășirile în manevre de o eleganță dezinvoltă.
Iar când energia din baterie a scăzut, o scurtă oprire pe traseu de 10 minute a fost de ajuns pentru a ne permite sa ne continuam drumul reimprospatati, cu nivelul bateriei urcat de la 30% la 65%. Practic, cât am băut o cafea, am adunat 200 km de autonomie la bord.
Adaugă în această ecuație scaunele confortabile, cu masaj la pachet, sistemul audio impecabil și atmosfera silențioasa de la bord și realizezi ca ES90 nu încearcă să impresioneze prin artificii stridente. Elogiul pe care îl merită vine din capacitatea sa de a sintetiza polivalența: este un instrument de călătorie remarcabil de eficient, un maratonist capabil să înghită sute de kilometri fără ca pasagerii să simtă trecerea timpului. Este o mașină care își respectă promisiunea tehnologică până la capăt.
Fișa tehnică a mașinii testate
Oferit de SCHAEFFLER
Parteneri
BT Leasing •
Engie •
Eldrive •
VARTA •
Michelin •
Server Config
Partener media
Euronews România
Comentarii