Honda Civic S+ Shift: o lună cu de toate

Testele Autocritica îți sunt oferite de

Am bifat în redacție încă o anduranță scurtă cu Honda Civic, model deja popular pe la noi. Doar că de data aceasta ne propunea și o tușă de inedit: modul S+ Shift pentru „transmisie”.

Am mai scris că mie-mi place Honda Civic, mi se pare o compactă foarte corectă, nu neapărat ieftină, însă poate fi o opțiune bine chibzuită pentru cei care vor un raport cât mai echilibrat între spațiu-performanțe-costuri-plăcere a condusului. Măcar din acest motiv, de fiecare dată când îmi apare la orizont câte o potențială întrevedere cu Civic mă bucur; bine, și pentru faptul că am o afinitate pentru versiunea rebelă Civic Type R, dar aia ar fi altă mâncare de pește. Așa că gândul unei mici anduranțe de o lună de zile cu, probabil, cea mai populară Honda nu poate fi decât bun.

Și poate că nu e o perioadă complet edificatoare, însă tot e de vreo zece ori mai întinsă decât un test drive clasic, pe parcursul căruia trebuie să scoatem tot ce se poate dintr-un automobil în 2, 3 sau în cel mai fericit caz, 4 zile de conviețuire. Și ne-am împăcat bine, după cum veți vedea în cele ce urmează, cu o senzație finală de comoditate pe care nu o mai ai chiar foarte des în zilele noastre.

Prima impresie

Nu aș putea să spun că este un automobil frumos, însă în niciun caz nu e vreo arătare din calea căreia să te ferești. Este exact așa cum ar trebui să fie un model de volum, cu personalitate suficientă, cu tușe sexi însă deloc exagerate, cu proporții plăcute și cu o linie generală care să nu fie dependentă de vreo modă din domeniu. Pentru clasa din care face parte, Civic este chiar bine și vine cu un detaliu/artificiu de design (de fapt, mai mult legat de utilitate) pe care vreau să-l laud: nu e un sedan clasic, deși ar putea părea, nici hatchback – deși poate că s-ar fi potrivit cel mai bine – ci mai degrabă un hibrid între cele două versiuni de caroserie, grație hayon-ului generos, care pare gândit pentru a face o medie între două versiuni uzuale.

Apoi, dacă ne raportăm la spațiul pentru bagaje (peste 400 litri) și mai ales la cel disponibil pentru pasagerii din spate, Civic în actuala formă poate acoperi, măcar parțial, nevoile unora înspre un break/tourer. Sigur, e o explicație personală pentru ceea ce în industria a devenit viziune pragmatică, reducerea cu cinism a versiunilor de caroserie chiar și în cazul modelelor care au construit tradiție serioasă. Honda Civic este disponibilă acum doar în această variantă, însă trebuie să încercați să luați la bani mărunți cele povestite de mine pentru a vă face o opinie proprie nu foarte departe de a mea, sper, cum că reușește să acopere absolut decent atuuri ale diferitelor caroserii uzuale și populare până nu demult.

Nu m-a dat pe spate culoarea, absolut deloc, pentru că îmi pare că-i știrbește mult din șarm, atât cât este el, dar pot fi de acord că ține la tăvăleală mai ales prin România, mai mult, printr-un București transformat parțial în șantier gigant de infrastructură. Totuși, în echipă cu un interior preponderent întunecat, parcă dă o notă de seriozitate exagerată, mai ales pentru un automobil care se poate adresa foarte direct tinerilor utilizatori. Practic, dacă aveți pe lista scurtă un Civic puteți învăța de la noi cum nu ar trebui să îl configurați dacă vreți să vă pună un zâmbet mai larg pe chip atunci când îl vedeți.

Tot la prima impresie vreau să trec în revistă și interiorul, care-mi place chiar mai mult decât atunci când ne-am întâlnit prima dată. Iar explicația e cât se poate de simplă: de la prima noastră întrevedere am avut șansa de a lua la puricat alte noi modele. Cum pare că dezvoltarea habitaclurilor se face după o direcție trasată hotărât din China, cu (prea) mult accent pus pe ecrane mari și comenzi minimaliste, ceea ce oferă Honda pentru Civic e din ce în ce mai de apreciat. Ergonomie foarte, foarte bună, dispunere logică a aproape tuturor comenzilor în funcție de cât de des sunt utilizate, poziție bună la volan, poziție foarte bună în scaune, totul e de un pragmatism foarte nipon. Inclusiv faptul că plasticul este moale acolo unde trebuie și prea tare… acolo unde trebuie, fără ca eu să fiu de acord cu asta, dar calculele finale de producție nu trec pe la mine, așa că opinia asta este ca o picătură într-un ocean.

Am spus că aproape toate comenzile sunt intuitive, iar acum vreau să justific; nu am reușit nici acum să mă împac total cu butoanele ce reprezintă comenzile pentru transmisie. Nu-mi plac, nu mi se par în totalitate logice, nu o să le devin niciodată fan. Pur și simplu cred, după cum am punctat și la testul cu Honda Prelude, că un selector finuț ar fi fost mult mai de efect în cazul unui model cu rădăcini sportive. Ca să nu mai spun că atâta timp cât există Civic Type R cu al său selector al transmisiei absolut divin (mă refer la timonerie, în special), orice altă variațiune pe tema comenzilor pentru aceasta e cam ca nuca în perete. Mă rog, iar, opinie personală, poate că alții chiar adoră să apese butoane pentru înainte/înapoi…

Alegere facilă a motorizării

Sunt ironic, desigur, pentru că utilizarea termenului „alegere” este absolut ironică. Nu ai de ales, plătești și primești singura variantă, motorizarea hibridă e:HEV de 2 litri și 184 CP. Numai că nu e chiar atât de simplu și aici se cer niște explicații pe care sunt convins că le-ați tot primit dacă v-ați informat cât de cât despre cea de-a 11-a generație Civic din istorie. Pe scurt, motorul termic produce 143 CP, cel electric de tracțiune produce 184 CP. Motorul termic este, în marea majoritate a timpului, doar generator de energie pentru motorul electric, acesta de pe urmă cel care le dă imbold roților față. Sper că e cât de cât clar.

Bine, dacă nu vrei motorizarea asta poți să optezi pentru sora (mult) mai potentă, de pe Civic Type R. Doar că acolo ai ajunge într-o cu totul altă ligă, în care te-ai îndepărta rău de subiectul nostru de aici. Hai să ne trezim și să rămânem cu picioarele pe Pământ.

Motorizarea de pe actualul Civic civil parcă-i gândită să se joace cu tine – când pornește motorul termic, când nu, dar nu ai cum să știi.; Când te deplasezi electric, la viteze reduse, când rulajul EV este completat de funcția de generator al motorului termic; în fine, când motorul alimentat cu benzină însuflețește și roțile. Partea bună este că poți descifra tot algoritmul dacă te ajută foarte mult, dacă ai service auto sau dacă ești pasionat de un model din șurub în șurub.

Partea și mai bună este că tu nu trebuie să faci absolut nimic în afară de selectarea modului Drive al transmisiei (sau, după caz, vom vedea mai târziu, să plusezi cu S+ Shift, dar ăsta îi este complementar lui Drive) pentru a te bucura de Civic în cele mai inspirate scenarii de funcționare, asupra cărora nu intervii cu nimic. Adică, mașina e suficient de inteligentă pentru a-ți lua de pe cap grija modului în care împarte sarcinile în „interiorul” sistemului hibrid.

Bun, dar să vedem și cât consumă

Acesta este un capitol de real interes pentru cei care aleg automobilul cu mânecuțe de contabil, vorba aia. Dar, la drept vorbind, unul important și din perspectiva Honda, că doar nu degeaba au muncit pentru a gândi și dezvolta tehnologia e:HEV. Dacă spui unui total paralel cu subiectul Civic faptul că ai sub capotă un motor de 2 litri riști să îl cam sperii în privința economicității. Dacă-i spui că e un sistem de propulsie hibrid, îl mai calmezi.

Ca de cele mai multe ori, cel mai facil este să te raportezi la consum. Acum, dincolo de consumul mediu, vreau să vă prezint două scenarii pe care le-am întâlnit pe parcursul lunii mele de conviețuire cu Civic, pentru că mi se par mai mult decât interesante prin faptul că pot fi relevante.

Dubla 1: ea a fost trasă pe un traseul complex, de la mine de acasă și până la Academia Titi Aur (și retur), trei zile consecutive care au contorizat, individual, câte vreo 130 kilometri de traseu. Deci, grosso modo, cam 400 kilometri pentru deplasarea totală. Care s-a efectuat prin Bucureștiul aglomerat de la primele ore ale dimineții, parțial pe o combinație de autostradă A3 și centură ocolitoare A0, apoi în ritm de melc printr-o zonă aflată în reorganizare și reconstrucție a căii de rulare, dar și prin zona Mogoșoaia-Buftea unde se circulă, nejustificat de des, bară la bară. Practic, un scenariu absolut cuprinzător. Ei bine, în acest ritm compus parcă anume de mine pentru a părea semi-dramatic, Honda Civic e:HEV a consumat, în medie, 4,8 l/100 km.

Mi se pare mai mult decât satisfăcător pentru ce este această mașină în ansamblu, cu mențiunea importantă că am circulat chibzuit, de fiecare dată în limitele de viteză legale, fără excese de adrenalină la volan sau altele. Pur și simplu Civic m-a împins să fiu cât de liniștit se poate, mai ales că drumurile (de dus și de venit) se întreprindeau la orele cele mai păcătoase pentru cei de-ai locului. Ca un detaliu inedit, fix un scenariu în care nu am simțit nevoia să experimentez modul S+Shift al transmisiei e-CVT.

Dubla 2: pe asta am compus-o din două drumuri până la Brașov, unuia dintre ele asezonându-i și trei zile petrecute în urbea de la poalele Tâmpei. Aici știți că discutăm despre ceva autostradă, nemernic de puțină pentru România anului 2026, și din cel mai hulit drum național (DN1); da, știu aveam alternativa „Cheia” dar m-am încăpățânat, recunosc. Altfel cum v-aș fi putut povesti cum poți petrece peste 5 ore până la Brașov chiar și atunci când ai impresia că te pui în mișcare la o oră inspirată? Ei, să trecem peste, ideea e că această combinați de drumuri a avut la rândul ei de toate: autostrada menționată, drum național destul de lejer, drum național sufocat de-a binelea, porțiuni (puține, ce-i drept) unde chiar m-am jucat cu modul S+ Shift, plus Brașovul unde ai uneori impresia că lumea chiar are o calmitate de neînțeles pentru sudiști și nu numai. Cu toată încrengătura de momente pusă cât mai plastic în fața dumneavoastră, Honda Civic a consumat 5,6 l/100 km. Din nou, foarte bine, o valoare care nu demult era rezervată automobilelor diesel, dacă vă amintiți.

Concluzionând doar acest capitol, pot spune că Civic știe să țină cu apartamentul (ca să evit colocvialul „casa”). Iar asta fără să-ți interzică, măcar din când în când, să te bucuri de ceea ce știi că este o marcă auto care a tratat mereu cu respect sportivitatea. Nu îți rupe capul, nu despre asta e vorba, dar îți conferă o plăcere deloc de neglijat la volan. Iar asta contează, cel puțin după sistemul meu de valori.

Cum o percepi de la volan?

Că tot pomeneam câteva rânduri mai sus, nu? Ei, cred că cel mai bine aș descrie o conviețuire ceva mai lungă cu Honda Civic prin a-i conferi atributul de „matur”, automobil matur. Și capabil de un echilibru pe care poate că nici măcar nu știi că îl vrei, dar de care te bucuri când îl experimentezi.

În oraș beneficiezi de o rulare peste medie de confortabilă, care parcă-ți amintește în ritm de apropos că modelul Civic are o experiență de peste 50 de ani, deci faptul că e cizelat este o consecință absolut naturală a timpului petrecut în câmpul muncii, pe diferite continente. Aș plusa, îndrăznind să cred că prin natura sa, un Civic te determină să fii ceva mai calm la volan, să nu te stresezi maxim că ai mai prins încă o dată semaforul ăla pe care îl urăști că ține prea puțin și să accepți cu mai multă liniște faptul că, uneori, drumurile dintre casă și locul de muncă sunt un calvar; la propriu.

Acest caracter despre care vorbesc ar putea, în teorie, să mulțumească o plajă foarte largă de șoferi, chiar și dacă trebuie să se împace cu o putere maximă de „doar” 184 CP. De ce spun asta, pentru că am tot auzit că n-ar fi mulți. Raportat la ce? La istoria sportivă Honda, poate că da, însă pentru ceea ce trebuie să fie un Civic normal mi se par calculați fix. Da’ fix.

Personal, îmi place foarte mult ținuta de drum, iar, o medie foarte inspirată între tot ceea ce trebuie să fie un automobil în 2026 pentru a-și mulțumi proprietarul/utilizatorul. Nu e sportivă fără rost, nu e nici moale fără rost, nu e plictisitoare (iar, fără rost), nu e nici de scos la plimbări de plăcere fără un scop precis. Este fix genul acela de mașină de care ai nevoie și care se ține excelent atunci când are de îndeplinit necesitatea ta.

Îmi place și setup-ul sistemului de direcție, o calibrare foarte docilă, comunicativă, nici prea tare, nici prea moale, dar care să-ți ofere ori de câte ori simți nevoia o plăcere în a mânui volanul, completată de un răspuns onest pentru manevrele tale. Se completează excelent cu reglajul trenului de rulare, totul conducând la o ținută de drum neutră, în sensul cel mai bun.

Apoi, a sosit timpul noutății absolute  a acestui model, modul de funcționare Honda S+ Shift al transmisiei e-CVT. A fost a doua întâlnire cu el, după testul cu Honda Prelude (fratele cu mult mai multă personalitate).

Din capul locului voi spune că mi-a plăcut mult această găselniță Honda, din simplu motiv că vine să îi aducă șoferului un plus de plăcere, iar partea bună este că ea va fi livrată doar la cerere, la un buton distanță. Și poate că pare că n-ai avea nevoie de ea, însă dacă din când în când simți plăcerea să schimbi trepte, lucru practic imposibil la o transmisie CVT (fie ea și simulare electronică e-CVT), inginerii Honda au dezvoltat acest sistem care te face să crezi – cât se poate de real – că retrogradezi sau că accesezi trepte superioare, 8 la număr, de la clapetele montate în spatele volanului, simulând excelent chiar și frână de motor. Sigur, toată distracția asta este o emulație electronică, însă e cât se poate de aproape de reacțiile unor transmisii automate clasice ori cu dublu ambreiaj, atunci când li se comandă manual schimbarea treptelor. Și la nivel de senzație, dar și auditiv, important!

Practic, ai un soi de transmisie, pentru că nu e un CVT clasic, prin intermediul căreia poți accesa caracteristicile economice ale sistemului de propulsie, dar poți păcăli mecanica prin intermediul sistemului S+ Shift pentru a schimba virtual (foarte realist) trepte doar pentru a te face pe tine, șoferul, să te simți în control total, automat mai bine la volan. De ce nu ți-ar plăcea asta?

Bine, sigur, vor veni cei care vor cânta acum oda transmisiei manuale, și nici măcar nu-i pot contracara, doar că, ce să vezi, Honda Civic se înscrie pe o tendință din ce mai întâlnită, de a nu mai oferi versiuni cu pedală de ambreiaj. În consecință, fie înjuri și boscorodești, fie te bucuri că un producător a dezvoltat un sistem care să poate aduce „the best of both worlds”.

Mie, personal, mi-a plăcut mult modul de funcționare S+ Shift, care, atenție, este doar opțiune pentru Civic. E drept, i-am găsit logica mult mai rapid pentru Prelude, un model care are o nevoie vădită să-i dea cât mai multe libertăți (fie ele și virtuale) șoferului, dar și pentru Civic sunt convins că vor fi mulți utilizatori care îl vor aprecia. E atât de simplu.

În concluzie

Eu nu găsesc loc de nemulțumiri în privința acestui model, în echiparea propusă aici. Dacă nu ții neapărat să ai sistemul S+ Shift la dispoziție, cu promoțiile actuale Honda, un Civic (echipare de bază Elegance) pornește de la 30.240 de euro (33.990 de euro preț de listă). Dacă vrei mai multe dotări, există versiunea Sport (cea testată de mine) unde, spre exemplu, S+ Shift este oferit standard, iar costul acesteia pornește de la 33.740 de euro (36.490 de euro preț de listă). Ultima variantă dintre cele trei disponibile în România, Advance (din nou, S+ Shift este oferit din start), costă acum începând cu 36.740 de euro (39.490 de euro preț de listă), cu puține opțiuni disponibile cumpărătorului (culori și alte câteva detalii). Repet, cele menționate acum sunt într-o promoție actuală și e de preferat să cereți personal o cotație dacă sunteți interesați.

Altfel, cu riscul să repet, mie-mi place Honda Civic și îndrăznesc să afirm că odată ce conviețuiești cu ea o perioadă te cam obișnuiești cu binele. Binele acela echilibrat, am tot spus, adică fix automobilul de care știi că ai nevoie reală, dar poate că ai omis să-l iei în calcul.

Iar ca o concluzie la concluzie aș mai adăuga un gând. De exemplu, după mine, această generație Civic ar fi excelentă pentru a fi utilizată ca automobil pentru serviciile de ridesharing, atât judecată din perspectiva unui singur individ, cât și din cea a unui manager de flotă. Desigur, nu putem să spunem că este o opțiune foarte ieftină, dar poate veni cu avantaje serioase. Unul dintre ele ar fi că, mai nou, Honda Trading România oferă prin dealerii mărcii o garanție de până la 8 ani pentru modelele casei (standard sunt 3 ani sau 100.000 km, însă se pot prelungi câte 12 luni, consecutiv, până se ajunge la 160.000 km parcurși, condiția fiind ca operațiunile de service și de mentenanță să se efectueze la dealeri autorizați Honda). Alt avantaj deloc de neglijat ar fi cel legat strict de costurile de operare. În plus, spațiul de pe banchetă ar fi pe placul pasagerilor, garantat. De aia cred că Civic s-ar putea infiltra foarte ușor prin marea de Toyota care domină serviciile de ridesharing la nivel european.

Logo Honda

Honda Civic

2.0 E: HEV SPORT ECVT

de la 36.490 €
Sistem de propulsie
Tip sistem de propulsie
Hybrid
Sursă principală energie
Benzină
Sursă secundară energie
–
Putere maximă sistem
184 CP
Cuplu maxim sistem
315 Nm
Transmisie
Tip transmisie
automata
Număr trepte
1 (CVT)
Tracțiune
fata
Motor termic
Configurație / nr cilindri
in linie/4
Capacitate cilindrică
1993 cmc
Putere maximă
143/105 CP/kW
Cuplu maxim
186 Nm
Nr. sisteme supraalimentare
–
Motor electric
Număr motoare electrice
1
Putere maximă electric
–
Cuplu maxim electric
–
Baterie
Capacitate brută
1.10 kWh
Putere maximă încărcare AC
–
Performanțe
Accelerație 0-100 km/h
7.9 s
Viteză maximă
180 km/h
Consum Oficial
Consum carburant (NEDC) Mixt
–
Consum carburant (WLTP) Mixt
–
Consum energie electrică (WLTP) Mixt
–
Autonomie mod electric (NEDC) Mixt
–
Autonomie mod electric (WLTP) Mixt
–
Dimensiuni și mase
Lungime
4560 mm
Lățime (fără / cu oglinzi laterale)
1802 mm
Înălțime
1408 mm
Ampatament
2734 mm
Volum portbagaj
410 litri
Volum portbagaj cu rând 2 rabatat
1220 litri
Masa proprie
1461 kg
Siguranță
Rezultat
5 stele
Preț
Preț de pornire model
36.490 €

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *