Volkswagen T-Roc: care-i treaba cu mașina asta?
Volkswagen Golf e stâlpul. A fost acolo, în portofoliu, atunci când producătorul avea mai mare nevoie de un reprezentant care să vândă, dar și care să pună în inimile publicului acel je ne sais quoi gata să fidelizeze generații și generații. Dar era europeană dominată de Golf s-a clătinat. Tesla Model Y, Dacia Sandero, Peugeot 208 sunt exemplele care au detronat marele Golf pe plan european. Nici la nivel internațional, hatchback-ul n-a mai fost o constantă internă, lupta cu Tiguan fiind una apăsată, an de an.
În toată această decadă (că tot ce am scris mai sus se aplică pe ultimul deceniu), Volkswagen a înțeles că mai are nevoie de ceva, de un model care să poată prelua, la nevoie, publicul fidel (și de ce nu și imaginea, dar asta rămâne de stabilit de Gen Alfa) pentru care marca germană era sinonimă cu Golf. Iar el s-a numit T-Roc. Nu știu dacă denumirea va trezi la fel de multe suspine precum o face Golful, dar la nivel de vânzări sigur reușește să gâdile egourile contabililor și a celor care au pus semnătura pe proiectul lansat în 2017 la Frankfurt.
Ca să nu mai lungesc lucrurile inutil, doar atât mai scriu: în 2023, T-Roc a fost cel mai bine vândut model Volkswagen în Europa. Iar treaba asta e pe cale să se repete și în 2025. A fost primul până la final de septembrie, cu un avans de peste 10.000 de unități față de Tiguan, respectiv 13.000 de exemplare față de Golf. Precedentul există.
Pe scurt, T-Roc a reușit rapid să intre în topul celor mai populare modele Volkswagen, iar acum, a doua generație plusează cu elemente care să convingă și mai mult.
De ce se lansează acum?
8 ani. Fix atâția au trecut de la prezentarea primului T-Roc. Iar cum o regulă nescrisă spune că asta ar fi durata medie de viață a unei generații, consider ideea unui nou T-Roc ca o mutare normală. Prin urmare, nu cred că ar trebui să surprindă pe nimeni faptul că oficialii germani au decis să împrospăteze sănătos un model care a dovedit – prin vânzări – că poate să înfigă pioletul foarte aproape de vârful icebergului (cum spuneam, mai are de urcat un pic până să ajungă lider al mărcii la nivel global).
Lucruri de reținut față de generația anterioară?
Eu zic să uitați cam ce știați despre T-Roc, pentru că noua generație vine cu schimbări pe toate axele: de la motorizări la design, de la dimensiuni la interior. Partea bună, dacă e să fiu cinstit, ar fi că Volkswagen spune că a ascultat părerile clienților de T-Roc și a operat modificările în direcțiile cerute. Vedem la următorul facelift dacă nemții au reușit să „retușeze” toate nemulțumirile sau nu.
Până atunci, hai să trag și câteva linii mai groase și să scot în evidență ce s-a schimbat. În primul rând, gama de motorizări. Adio, diesel. Salut, mild-hybrid – cel puțin pentru început. Nici transmisia manuală nu și-a mai găsit loc prin oferta curentă, deci T-Roc se adaptează și mai mult tendințelor din piață. Apoi, designul. E clar că ideea a fost ca noua generație să se alinieze normelor de acum, iar cu Tiguanul nou și cu Tayron aflate în liniile superioare, T-Roc nu prea avea niciun motiv să facă notă discordantă – bine, asta și pentru că familia de electrice ID a vărsat niște gene și prin portofoliul modelelor cu motoare cu ardere internă.
T-Roc e mai lung cu 12,2 centimetri față de modelul pe care îl înlocuiește, dar doar 3 dintre ei merg în zona ampatamentului. Evident, nu-i ceva wow, dar măcar o parte din plus se regăsește la nivelul portbagajului (+30 de litri; 475 de litri în total). Cât despre interior, influențele familiei ID și cele sosite din partea duoului Tiguan – Tayron se simt din plin și aici. Cel puțin la nivel de aranjament.
Cu ce alte modele împarte platforma tehnică și de ce iese în evidență Volkswagen T-Roc în familie?
Noul T-Roc este produs pe platforma MQB Evo, adică una dintre cele mai populare arhitecturi pe care le-a dat Volkswagen până în prezent. Golf, Tiguan și Passat sunt doar trei dintre reprezentanți. Și-o să mă opresc aici.
Cât despre ieșitul în evidență, aș vrea să deschid o paranteză ceva mai consistentă ca structură. Volkswagen spune despre T-Roc că-i un model compact. Dacă țin cont de platformă, atunci da, l-aș pune în segmentul compact fără să clipesc. Dacă ar fi să țin cont de dimensiuni, parcă n-ar mai juca în liga asta. Spre exemplu, Dacia Duster măsoară 4343 de milimetri lungime. T-Roc, cel de acum, e mai lung cu 3 centimetri (4373 de mm). Practic, o nimica toată. Și cum toată cariera lui, Duster a stat în segmentul B, atunci nu văd de ce T-Roc n-ar fi poziționat tot acolo. To-may-to / To-mah-to. Și ar mai fi ceva legat tot de dimensiuni: spre exemplu, prima generație a lui Tiguan, jucător de soi în segmentul compact, măsura 4.427 de mm. Cât de mult s-au schimbat normele, nu-i așa?
Totuși, ca să fiu indulgent, aș zice așa: T-Roc joacă la două capete. E la limita dintre cele două segmente și scopul lui a fost acela de a aduna clienți din ambele zone. Pe cei din segmentul B care își doreau un model un pic mai mare și cu ceva mai multă coerență în dinamism (mulțumită platformei), dar și pe cei care nu erau pregătiți să sară direct în barca numită Tiguan (din diverse motive). Prin urmare, T-Roc e undeva la jumătate, are elemente din două segmente de piață, ambele extrem de aglomerate și bine reprezentante în portofoliile tuturor producătorilor de volum.
Care sunt ceilalți rivali direcți de pe piață?
Cum am spus și mai sus, l-aș pune undeva în zona de sus a segmentul B sau în buza clasei C. Pe cine văd eu drept rivali pe bune? O să spun așa: Mazda CX-30, Honda HR-V, Renault Symbioz, Skoda Karoq, Opel Frontera, Dacia Duster și, de ce nu, MG ZS, Kia Niro, Hyundai Kona și Geely Coolray. Am încercat să merg pe mai toate continentele și am ales modele care variază între 4,3 și puțin peste 4,4 metri lungime.
Cât costă? Cum stă la preț versus principalii concurenți?
Ăsta e un capitol pe care Volkswagen îl joacă un pic prea îndrăzneț. Totuși, iar aici trebuie să spun asta, sutele de mii de unități vândute în ultimii ani îmi confirmă un lucru: publicul apreciază ce oferă T-Roc. În fine, n-o mai lungesc inutil.
Noul T-Roc este disponibil în acest moment în patru versiuni de echipare: Trend, Life, Style și R-Line. Iau pe rând și explic ce și cum.
Echiparea Trend poate fi comandată cu motorul de 1,5 litri benzină mild-hybrid doar în varianta de 116 cai-putere, iar prețurile încep de la 28.715 euro. Echipările Life și Style pot fi comandate cu același motor de 1,5 litri mild-hybrid, dar în versiuni de 116 și 150 CP. Prețurile încep de la 31.623 de euro pentru Life, respectiv 35.194 de euro pentru Style. Vârful de gamă de acum, R-Line e disponibil doar cu varianta de 150 CP, iar prețurile pornesc de la 38.681 de euro.
Nu știu dacă ați observat, dar T-Roc s-a apropiat considerabil de pragul de 40.000 de euro. Și ca să continui în același ritm, dacă pe un T-Roc R-Line mai adaugi jantele de 20 de inchi, disponibile în premieră pe T-Roc, care vin la aproape 1.000 de euro (există și un combo un pic mai scump cu pachetul de exterior Black Style; recomand varianta asta), și pachetul DCC (Dynamic Chassis Control; 733 de euro) ai cam depășit pragul despre care vorbeam la începutul paragrafului.
Și să nu uit. Indiferent de alegerea făcută, transmisia DSG cu 7 trepte e oferită standard.
Dintre rivali, doar Honda HR-V (full-hybrid), Skoda Karoq și Kia Niro (full-hybrid) vin cu prețuri de pornire mai mari decât T-Roc. În rest, diferențele sunt clare în favoarea modelelor pe care le-am amintit un capitol mai sus.
Ce motorizare ai testat și ce versiune îmi recomanzi?
Am testat versiunea R-Line, ceea ce înseamnă că sub capotă se afla versiunea de 150 de cai-putere a motorului de 1,5 litri.
Pentru moment, oferta nu-i deloc una specifică Volkswagen, nu vi se pare? Parcă nu le stă în fire nemților să vină cu o gamă atât de subțire. Și totuși, există un dar. De anul viitor, T-Roc va primi și motorul pe benzină de 2,0 litri mild-hybrid cu 204 CP și tracțiune integrală. Și tot de anul viitor, dar ceva mai târziu, în gamă vor fi introduse și două versiuni full-hybrid (1,5 litri benzină + electric în versiuni de 136 CP și 170 CP). Iar ca pachetul să fie complet, din 2027, T-Roc R va reveni în ofertă.
Motorul de 1,5 litri cu 150 CP nu-i dintre cele mai zglobii din câte am întâlnit. Nivelul de putere e mediu, deci nu te aștepta la lucruri fulminante din partea lui. Accelerațiile, în special reprizele care încep de pe la 70 km/h în sus, nu-ți vor îngusta prea rapid câmpul vizual. Practic, e acolo ca să-și facă treaba și să te ducă din A în B fără prea multe nazuri. N-am mers cu varianta de 116 cai-putere, dar la cum am simțit situația în varianta testată, entry levelul ar fi de preferat fie dacă ești abia la început de drum în ale condusului, fie dacă vrei să faci un update al flotei auto pe care o gestionezi. Altfel, mergi direct pe versiunea de 150 de cai-putere.
În ceea ce privește echiparea, eu aș jongla între Style (penultima variantă) și R-Line. Asta dacă aș fi neapărat obligat să merg pe T-Roc și nu pe alt model din gama Volkswagen.
Cum ți se pare designul exterior?
Un pic de ici, un pic de dincolo. Unde ici și dincolo sunt muze interne. Per total, noul T-Roc nu arată rău deloc, iar culoarea de bază (cea gratis) e fix galbenul din poze (Canary Yellow). Interesantă abordare a nemților, se pare că s-au plictisit și ei de alb și gri.
În rest, nu sunt neapărat un fan al elementelor iluminate (sigle, baghete care ajung să se unească), dar asta ține mult de punctele „sensibile” ale fiecăruia.
Cât consumă pe bune?
În cadrul testului internațional am bifat vreo 160 de kilometri în prima zi și alți 50 de kilometri în a doua zi. Și indiferent de cum am mers (am încercat, pentru perioade scurte, e drept, și modurile Sport și Eco) consumul a fost de 7,4 litri/100 de kilometri în ambele zile. Aș menționa un lucru: traseul de test a inclus o porțiune măricică de autostradă (vreo 80% în a doua zi, de exemplu) iar peste toate asta, în prima zi de test am prins și-un ambuteiaj de aproape o oră undeva la intrarea în Lisabona. Iar asta mă face să spun că poți să ajungi fără prea multe bătăi de cap undeva la 6,5 litri pe DN-urile din România (asta dacă reperele tale sunt și indicatoarele cu vitezele maxime). Și credeți-mă, resursele motorului nu vor scoate huliganul din tine.
Consumul dat de producător conform normelor WLTP este cuprins între 5,7 și 6,4 litri/100 de kilometri.
Cum sunt materialele și calitatea asamblării la interior?
Pentru cine s-a mai urcat recent într-un Golf sau într-un Tiguan, atmosfera din T-Roc e cam aceeași. Un mix de plastice moi și dure, material textil pe planșa de bord (mi-a plăcut asta), ceva piele ecologică prin anumite zone și cam atât. Aș adăuga faptul că pe fețele portierelor, singura zonă în care mai găsești acel plastic zgrunțuros s-a redus mult (îl mai găsești doar în partea de jos, în zona în care a fost turnat buzunarul, și spre interiorul ușii, înspre balamale. De asemenea, pielea ecologică apare și în zona care îmbracă partea superioară a tunelului median, iar plasticul moale, cel pe care în mod normal l-ai găsi în zona de sus a planșei de bord, s-a mutat în dreptul gurilor de ventilație. Pentru cei care iubesc micile trucuri colorate, pielea ecologică din zona superioară a portierei este acum perforată, iar în spatele panoului se ascund elementele sistemului de iluminare ambientală. Cum ziceam, asta-i pentru cei care merg mult pe yin-yang.
Cât despre plusuri și minusuri, am câteva exemple. Am apreciat că portierele au buzunare căptușite, dar în același timp, materialul textil e pus doar pe fundul lor, nu și în laterale. La fel de mult am apreciat tunelul median cu separatoarele pe care le poți muta în funcție de nevoi, dar asta face să dispară peretele frontal al spațiului de sub cotieră. De asemenea, am apreciat noua modalitate de deschidere a portierelor (cu levierul montat în vârful zonelor pentru suportul brațelor), în schimb butonul pentru blocarea/deblocarea ușilor pare sosit dintr-un alt film. Pe scurt, una caldă, una rece fix pe aceleași repere.
Spațiu interior: câți pasageri încap pe bune în mașină și cum stă la spațiile de depozitare?
Există trei locuri în spate, dar tunelul central destul de înalt și segmentul din care face parte T-Roc nu prea recomandă o tură foarte lungă cu bancheta plină ochi. Prin urmare, zic 2+2, mai ales că locul central spate se transformă într-o cotieră excelentă (are și suporturi pentru pahare). În rest, spațiul la picioare nu mi s-a părut foarte înghesuit, însă aici am un mic comentariu: depinde foarte mult de cât de lejer stau cei din față. Nu de alta, dar situația se poate schimba cu fiecare click la orizontală al celor două scaune. În ceea ce privește spațiul pentru cap, n-am simțit nimic care să-mi inducă vreo stare de claustrofobie, deci îl consider în limitele segmentului. Și să nu uit: noul T-Roc vine cu sistem de climatizare pe 3 zone, deci și pentru pasagerii din spate.
Cât despre spațiile de depozitare, nu am observat nimic ieșit din tipare: buzunare pe spătarele scaunelor din spate, un suport de mari dimensiuni pentru telefonul mobil (cu încărcare și sistem de răcire), tunel median cu separatoare, buzunare pe portiere măricele. Cum am spus și câteva paragrafe mai sus, nu sunt neapărat un fan al cotierei fără un spațiu închis dedesubt. Portbagajul, am spus și la început, dar repet aici unde îi e locul: 475 de litri, cu 30 de litri în plus față de vechea generație.
Sistemul multimedia și infotainment: lucruri bune, lucruri proaste?
În funcție de echiparea pe care o comanzi, lucrurile stau cam așa în noul T-Roc. Sistemul de infotainment va sosi împerecheat fie cu un ecran de 10,3 inchi (Trend și Life; sau opțional pentru 1.000 de euro), fie cu unul de 12,9 inchi (Style și R-Line). Partea software o consider bună spre foarte bună. N-am simțit întârzieri în operare, ba chiar m-a suprins de câteva ori cu agilitatea cu care sistemul s-a descurcat la cerințele rapide pe care le-am solicitat. Cum spuneam și la partea de interior, dacă te-ai urcat recent într-un model din familia ID sau noul Tiguan, cu siguranță vei recunoaște rapid meniurile și pictogramele.
Pentru fanii „statisticilor”, instrumentarul de bord are 10 inchi, iar în premieră pentru T-Roc, clienții pot opta și pentru un head-up display. Nu știu voi cum sunteți, dar în ultimii ani am început să văd cu alți ochi HUD-urile. Mi se par mai practice, în condițiile în care acestea afișează, pe lângă viteza de rulare și limita de viteză și indicații de orientare. Practic, singurele lucruri pe care vreau să le știu atunci când conduc. Prin urmare, poți să-mi scoți instrumentarul de bord cât timp în câmpul vizual îmi proiectezi informațiile pe care le consider eu utile.
Împerecherea cu telefoanele mobile a mers brici pe cablu, dar rețineți că această conexiune poate fi făcută și wireless (fiecare cu preferințele lui).
Fun fact: pentru câteva minute am testat și serviciul AirConsole, cel care transformă telefonul mobil într-un controller pentru câteva jocuri video. Nu-i o unealtă rea să te distragă în momentele în care aștepți în mașină.
Cât despre sistemul audio, în cazul modelului testat, Harman Kardon și-a băgat coada. Da, e opțional (570 de euro și poate fi comandat doar în configurație cu ecranul central mare), dar sunetul livrat nu-i rău deloc. Deci un plus și pe partea asta.
Cum se simte la drum lung? Dar în oraș?
O să încep cu orașul, că pe-acolo n-am mers foarte mult (vreo câteva zeci de kilometri prin zona de coastă din apropiere de Lisabona). Traficul destul de haotic din zonă a fost util și a scos în evidență faptul că dimensiunile relativ reduse ale lui T-Roc îl fac potrivit pentru zone aglomerate și ușor înghesuite. În acest scenariu, direcția mi s-a părut potrivit de fermă, iar setarea suspensiei, ușor, dar foarte ușor rigidă, a generat mișcări (să le zicem) haotice doar la trecerile peste denivelările scurte. Ce mi-ar fi plăcut? O lunetă un pic mai mare, doar că forma ușor plonjată a plafonului trebuia cumva completată. Tot în scenariu urban, transmisia lucrează eficient și n-am simțit momente de bâlbâială.
Pe autostradă am remarcat doar faptul că antifonarea ar fi putut fi mai bună. În sensul în care, de pe la 100 km/h, începe să-și facă prezența zgomotul „de vânt”. Nu stă rău comparativ cu alți rivali din segment, însă plusul realizat pe partea de coeficient aerodinamic (0.29; îmbunătățire cu 10% față de modelul anterior) putea fi completat și mai bine.
Trenul de rulare rămâne unul tipic Volkswagen. Nu stă deloc rău pe viraje, nu se înclină excesiv (la vitezele maxime recomandate) și n-am auzit sunete parazite venite dinspre puntea spate. În regim de rulare extraurban, transmisia face echipă bună cu motorul termic. Totuși, așa cum am precizat și la întrebarea legată de motorizare, resursele propulsorului nu fac din acest T-Roc vreun potențial candidat la ceva sprinturi. Totul se întâmplă cumva liniar, fără explozii, fără mișcări bruște.
Și prin cele câteva zone virajate în care am trecut am considerat că feedback-ul venit din partea direcției este unul bun. Cum ziceam, nu-ți cumperi un T-Roc de 150 de cai-putere pentru o posibilă cursă de viteză pe traseu montan.
Poziția la volan e una ușor cocoțată. E cumva normal pentru zona SUV. Și totuși, eu îl văd pe T-Roc mai mult ca un hatchback un pic mai umflat, prin urmare, aș fi preferat o poziție ceva mai joasă. Dar asta se aplică în cazul meu. Și dacă tot am ajuns la postul de conducere, să zic una, alta și despre scaune. Deloc rele, cu suport lateral bun, chiar și pentru mine și cele sub 60 de kilograme din dotare.
Per total, T-Roc are un comportament dinamic care nu iese din tiparele colegilor de marcă.
Cât de sigură este? A testat-o Euro NCAP?
Noua generație încă n-a trecut pe la testele Euro NCAP, dar sigur o s-o facă în perioada imediat următoare. Platforma MQB Evo plus tehnologiile grefate de la frații mai mari sau de la Golf nu cred că vor da peste cap, în sens negativ, rezultatele de siguranță, dar varianta corectă e să aștept parafa organizației belgiene.
Până atunci, pot să enumăr din noile sisteme de siguranță și asistare pe care Volkswagen le-a adus pe noul T-Roc. Nu de alta, dar în ultimii ani accentul s-a pus masiv și pe partea care ține de tehnologiile menite să ajute șoferii să evite accidentele, nu doar pe efectele din timpul sau de după un posibil impact. Unul ar fi avertizarea înaintea deschiderii portierelor în cazul în care din spatele mașinii se apropie un biciclist/motociclist/o altă mașină. Tot aici intră și Emergency Assist, sistem capabil să oprească complet mașina pe marginea drumului (în cazuri extreme în care starea de sănătate a șoferului nu permite asta). Știu că pentru unii nu e neapărat important acest aspect, dar eu aș trece la partea de siguranță și farurile. Pentru că de-aia am sărit de la lumânări și lămpi cu gaz la tehnologii capabile să direcționeze lumina acolo unde e nevoie fără să-i deranjeze pe ceilalți participanți la trafic. Iar în cazul lui T-Roc, vârful de gamă e reprezentant de farurile IQ.Light Matrix LED (opțional pentru 450 de euro; de la echiparea Style în sus).
Sisteme, pachete tehnologice sau soluții inteligente care ți-au rămas în minte după test?
Cu noul T-Roc, Volkswagen mi se pare că joacă la sigur. S-a pus accent pe partea de design – element care astăzi, oricât de cârcotași am fi, se poate transforma din start într-un deal braker – și totul s-a garnisit cu un comportament dinamic clasic ca rețetă internă, peste care s-a turnat tehnologie (element din ce în ce mai căutat, indiferent de segment). Prin urmare, nu îmi e greu să-l văd pe T-Roc ca pe un potențial candidat la șefia vânzărilor Volkswagen în 2026.
Ca să răspund și la întrebare (dar nu neapărat într-o notă serioasă): galbenul țipător oferit standard pe T-Roc.
Ce-i lipsește?
Fix acum, acum, consider că-i lipsește o motorizare un pic mai puternică. Doar că treaba asta se va rezolva din 2026 încolo.
Un lucru care face ca mașina asta să fie unică și să iasă în evidență?
Să zicem faptul că a reușit să fie lider european al Volkswagen în 2023, și se pregătește s-o facă și-n 2025. Dar asta ține de vechea generație, că pe baza ei s-au construit cifrele care au pus Golf și Tiguan pe celelalte două locuri ale podiumului. Cât despre generația de acum, știu că sună a clișeu, dar e același all-rounder cu care ne-a obișnuit Volkswagen. Nu strălucește la ceva anume, dar nici nu pierde din vedere lucrurile care contează. E acolo cu multe dintre caracteristici și se dovedește a fi o unealtă din aia elvețiană care te ajută în situații dintre cele mai variate. În plus, T-Roc pare a fi cam cea mai nonconformistă mașină a mărcii. De la dispariția modelelor precum Scirocco, Passat CC sau Arteon, T-Roc-ul de acum mi se pare că aduce un pic mai multă culoare în configuratorul mărcii.
Liber la criticat: ai mână liberă să îmbunătățești un lucru. Ce schimbi?
Nu i-aș spune neapărat o îmbunătățire (mai ales că Volkswagen a înțeles că volanul cu butoane tactile nu e ce trebuie și a îndreptat acest aspect treptat), dar e o chestie care ține mai mult de ergonomie. Aș scoate acel controller rotativ cu ecran tactil de pe tunelul median, cel care are rol și de control pentru volumul sistemului audio, dar și de selector al modurilor de rulare/atmosferele de la interior. L-aș înlocui cu orice altceva. Ideea e că nu l-am simțit (nu doar în T-Roc, ci și în alte modele ale mărcii) ca fiind un element care să aducă un plus la nivel ergonomic. Dar e doar părerea mea.
Completează spațiile punctate: cumpără-ți mașina asta dacă…
…vrei un SUV care să bifeze cât mai multe dintre nevoile tale.
Completează spațiile punctate: nu-ți cumpăra mașina asta dacă…
…te pierzi în configurator și ajungi să faci echipări ale căror buget ți-ar aduce în garaj o mașină din clasa superioară.
Completează spațiile punctate: mașina asta va fi un succes dacă…
…Volkswagen ar încerca o mică ajustare de preț. Nu-i deloc dintre cele mai accesibile oferte. Cel puțin nu cele pe care le-am încercat eu în configurator.
Peste 10 ani vom vorbi despre mașina asta ca despre modelul care…
…a făcut publicul european să uite de Golf. Glumesc, evident. Unul dintre cele mai populare SUV-uri Volkswagen.
La final, descrie-mi mașina asta în maximum 10 cuvinte.
Un potențial candidat la șefia vânzărilor Volkswagen la nivel global.
Fișa tehnică a mașini
