Cum au apărut numele și emblema Quadrifoglio pe mașinile Alfa Romeo?

Răspunsul scurt e că în 1923, un pilot de curse a pictat un trifoi cu patru foi pe o mașină de competiție și cu acea mașină a câștigat raliul Targa Florio.

Răspunsul lung e ceva mai romanțat.

Ugo Sivocci

Povestea Quadrifoglio începe, ca în multe alte cazuri în lumea automobilului, de la un om. Pe acel om l-a chemat Ugo Sivocci. Născut în 1885, deci în zorii automobilului, Ugo Sivocci provenea dintr-o familie cu opt copii, în care mama era casnică și tatăl profesor de pian și dirijor.

Prima cursă la care a participat Ugo Sivocci a avut loc în 1906, când tânărul pilot (în devenire) a urcat la volanul unui OTAV (Officine Turkmeier per Automobili e Velocipedi, companie care a activat între 1905 și 1908 în Milano).

În 1914, calea i se intersectează cu un anume Enzo Ferrari într-un pub din Milano. Cei doi devin prieteni foarte apropiați și Sivocci îl propune pe Ferrari pentru un post de pilot de teste la CMN (Costruzioni Meccaniche Nazionali), locul său de muncă. Și mai important, Sivocci prinde gustul nebuniei numită Targa Florio după ce participă la ediția cu numărul 10, în 1919.

Apoi Sivocci și Ferrari ajung la Alfa Romeo, unde împreună cu Ascari și Giuseppe Campari (apropo, pe lângă pilotaj, Campari a fost și un celebru cântăreț de operă) formează prima echipă de curse din istoria mărcii Alfa Romeo și ajung să fie cunoscuți printre fanii mărcii drept „cei 4 muschetari“ prin prisma talentului și a rezultatelor obținute.

Alfa Romeo RL

Pentru Alfa Romeo, Sivocci a concurat pe modelul RL (în specificație de competiție, discutăm imediat), lansat în 1921, inițial în versiunea Normale, căreia i s-a alăturat Sport în 1922. RL a fost prima sportivă Alfa Romeo de după Primul Război Mondial.

Denumirile sunt mai mult decât sugestive, cred eu: Normale avea un motor cu 6 cilindri în linie, capacitate de 2.916 cc și 56 CP, în timp ce Sport producea 71 CP din 2.994 cc (alezajul era mărit de la 75 la 76 mm și raportul de compresie modificat la 5,5:1 în loc de 5,2:1). În același timp, Normale atingea doar 110 km/h, față de 130 km/h pentru Sport.

Pentru Targa Florio 1923, Alfa Romeo a venit cu RL SS TF, adică RL Super Sport Targa Florio, o mașină de curse derivată din RL, dar care nu mai avea nicio treabă cu modelul de stradă. După mult striptease mecanic în atelierele Alfa Romeo, RL SS TF era mai ușoară, avea ampatament mai scurt și o caroserie aerodinamică. Dacă modelul de stradă cântărea cam 1.500 de kilograme, cel de competiție se plasa undeva pe la 1.000 de kilograme.

Alfa Romeo a pregătit cinci exemplare, pentru cinci piloți: Ugo Sivocci, Antonio Ascari, Giuseppe Campari, Enzo Ferrari și Giulio Masetti. Trei dintre mașini păstrau cilindreea de 2.994 cc, celelalte două aveau același motor cu alezaj de 78 mm și o cilindree de 3.154 cc.

Trifoi cu patru foi

Și acum, motivul pentru care v-am adus aici: ideea lui Sivocci de a picta un trifoi cu patru foi, pe fundal alb în formă de romb, pe lateralul părții din față a mașinii sale de competiție.

Din moment ce avem de-a face cu o legendă, există mai multe versiuni care descriu ce l-a determinat pe Sivocci să-și personalizeze mașina de curse.

Cea mai populară și la îndemână variantă e că Ugo Sivocci era un tip superstițios și lipsa de victorii din ultima perioadă (coroborată cu glumele colegilor pe seama sa) l-ar fi determinat să invoce misticismul aducător de noroc al trifoiului cu patru foi. Cumva ironic, pentru că mașina pe care urma să o piloteze avea numărul de concurs „13“.

O a doua variantă a legendei spune că Sivocci și-a prezentat ideea întregii echipe Alfa Romeo și de această dată, o posibilă motivație este aceea că pilotul și-a dorit ca mașinile de curse să fie ușor de identificat pe toată durata cursei. 

Trei exemplare Alfa Romeo RL Targa Florio au primit trifoiul cu patru foi: cea a lui Sivocci (pe fundal în formă de romb), cea a lui Ascari (pe fundal în formă de triunghi) și cea a lui Campari (pe fundal în formă de cerc).

Există imagini cu mașinile pilotate de Sivocci, Ascari și Campari care confirmă această versiune a poveștii.

Și mai clar e că Sivocci a câștigat cursa (urmat de Ascari pe locul 2 și Masetti pe locul 4) și trifoiul desenat pe nasul mașinii a căpătat notorietate. Enzo Ferrari și Giuseppe Campari nu au terminat cursa.

Tot ironic și în același timp tragic, Ugo Sivocci avea să-și piardă viața câteva luni mai târziu, la Monza. În semn de omagiu, Alfa Romeo a retras trifoiul pe fundal în formă de romb și l-a înlocuit cu versiunea pe fundal în formă de triunghi.

De atunci, Quadrifoglio Verde (prescurtat QV), trifoiul cu patru foi, a devenit o prezență constantă pe varii modele Alfa Romeo, de stradă sau de competiție, ca marcă a performanțelor deosebite de care acestea sunt capabile.

O tradiție care se păstrează și azi, cum bine știm.