Ora 2.15 AM. Alarma sună nemilos și mă trezesc buimac. E foarte de dimineață, vineri, 12 iunie 2026 și asta înseamnă un singur lucru: începe cel mai important weekend din lumea sporturilor cu motor. În al doilea weekend din iunie are loc cursa de 24 de ore de la Le Mans.

Este al doilea an consecutiv când acest fenomen auto mă atrage ca un magnet. Anul trecut eram decis să văd de aproape mașinile din Campionatul Mondial de Anduranță deoarece trecuseră 25 de ani de la prima mea participare la Le Mans. Am povestit despre relația mea specială cu acest eveniment în reportajul de anul trecut.

Drumul către Le Mans

Pentru 2026, m-am organizat greu. Câțiva prieteni stabiliți în Marea Britanie urmau să facă deplasarea, așa că, în ultimul moment, m-am hotărât să merg. Cu biletele de avion în coș, mi-am făcut bagajele și am organizat ultimele detalii pentru a ajunge în micul oraș din departamentul Sarthe. Am mers pe mâna lor la capitolul cazare, știind cât e de greu să găsești ceva decent în Le Mans. Știam doar că vom sta într-un sat la 60 kilometri distanță de circuit și vom avea la dispoziție o mașină închiriată. 

Ajuns la aeroport în orele mici ale dimineții dau de un prim hop în planul meu de a ajunge la Le Mans cât mai devreme. O doamnă vigilentă de la îmbarcare țintește trollerul meu minuscul și îmi spune că zborul Air France este plin și trebuie să trimită și bagajul meu la cală. Protestez, justificând că imediat după aterizare am un tren de prins. Doamna este de neînduplecat.

Decolăm la timp, printre tunete și fulgere, iar după 5 minute de turbulențe adorm derulând în gând drumul de la aeroportul Paris Charles de Gaulle la gara Montparnasse.

Mai mult de 30 de minute am așteptat ca trollerul meu să iasă pe banda de bagaje. Suduind în gând m-am grăbit către gara din mijlocul aeroportului franțuzesc pentru a prinde un RER (tren din categoria Réseau Express Régional) de pe linia B. Mai aveam fix o oră până la plecarea trenului din Paris. Problema era că RER-ul nu mă lasă chiar la gară și trebuia să mai iau și un metrou.

Minutele se scurg și iau decizia neinspirată să schimb la o stație care nu are corespondență directă cu linia de metrou. Ies pe un bulevard din Paris, încerc să ma orientez și o rup la fugă către intrarea de metrou aflată la 400 metri distanță. Cobor din metroul liniei 4 fix la ora când trenul meu TGV Ouigo trebuie să plece.

Deja mă gândesc la ce alternative am să ajung la Le Mans, când pe telefon apare notificarea salvatoare. Trenul are 40 minute întârziere. Transpirat, mă răcoresc cu o apă rece ca gheața, cu ochii ațintiți pe tabela de plecări. 

Trenul e tras la linia 6. Ne îmbarcăm, îmi găsesc locul, plecăm. O oră. Atât este necesar unui TGV să parcurgă distanța dintre Paris și Le Mans. Și sunt aproximativ 220 kilometri între cele două gări.

Recapitulare. Trezit la 2.15, decolat de la București la 6 dimineața, pus piciorul în Le Mans la ora 12.00. Not bad. Dar nu am terminat. Pentru 2.90 euro achiziționez un bilet de tramvai cu două călătorii. Pe bilet, afișul cursei de 24 de ore. Pe tramvai, la fel. Amețit, îl iau în direcția opusă. Mă redresez repede și sunt pe drum spre circuitul cursei de 24 de ore. În tramvai aud vorbindu-se limba română. Un cuplu cu tricouri în culorile Ferrari discută despre stația unde ar trebui să coboare ca să ajungă la circuit. ”Nu e bine, trebuie să ne întoarcem”, spune el. Mă îndrept spre ei și îi liniștesc. Direcția e cea corectă.

Tramvaiul T1 te lasă în zona numită Antares, lângă stadionul și sala polivalentă din complexul circuitului de 24 de ore de la Le Mans. De la tramvai mai ai de făcut câțiva pași până la poarta Est și apoi un drum la deal de vreo 15 minute pentru a ajunge în zona liniei drepte.

Am ajuns. E cald. Soarele strălucește puternic, dar nu contează. Totul e atât de familiar. E vineri după prânz, nu mai este nimic programat pe circuit și totuși locul forfotește de oameni. Magazinele sunt pline, se stă la coadă pentru a intrat în shop-ul oficial, standurile mărcilor prezente în Village gem de oameni, iar chioșcurile care vând bere și mâncare nu mai fac față comenzilor. 

Prețurile sunt cum mi le aminteam. O șapcă oficială e 30 de euro (25 euro dacă esti membru ACO) o bere variază între 8,5 și 10 euro (paharul din plastic e 2 euro și îl poți păstra ca amintire), un fel de mâncare între 15 și 18 euro. Găsești, în schimb, apă potabilă fără probleme, trebuie doar să ai la tine un recipient reutilizabil. 

Bun, am ajuns, ce e de făcut?

Dacă vrei să faci cu adevărat o vacanță dedicată celei mai importante curse auto de anduranță din lume, fă-ți planuri nouă zile. Adică mergi la Le Mans cu un weekend înainte și vei intra cu adevărat în atmosfera specială a cursei. Cu o săptămână înainte de cursă are loc ceea ce francezii numesc Pesage. Sunt verificările tehnice oficiale care au loc în centrul orașului Le Mans, iar organizatorii fac un spectacol complet.

Vineri și sâmbătă sunt prezentate echipajele, mașinile de curse sunt aduse cu platforme și împinse apoi în zona de verificări chiar sub privirile fanilor. Sâmbătă are loc și ceea ce se numește City Center Procession. O selecție de 19 mașini din toate cele trei clase parcurg un traseu urban pe bulevardele principale din Le Mans spre deliciul spectatorilor prezenți.

Dumincă are loc prima acțiune pe circuit. Seriile suport fac primii kilometri pe circuitul din departamentul Sarthe, iar prima sesiune de antrenamente libere pentru echipele din cele trei categorii mari are loc tot în duminica anterioară cursei.

Luni este o zi mai liniștită și poți profita să vizitezi orașul propriu-zis. Le Mans are un centru vechi impresionant, străduțe mici și liniștite și o catedrală impozantă. Este un important centru universitar și are restaurante bune. Alternativ, poți merge la muzeul automobilului amplasat chiar lângă intrarea principală a circuitului.

Muzeul, numit acum M24, a trecut printr-un amplu proces de reconstrucție și reorganizare, atât a clădirii, cât și a colecției propriu-zise. Dacă în trecut, accentul era pus pe o colecție de mașini, acum muzeul este dedicat sportului cu motor, în principal cursei de 24 de ore, dar și celorlalte discipline faimoase. Colecția de mașini de aici este cu adevărat impresionantă și vei putea admira de aproape atât modele faimoase care au scris istoria de peste o sută de ani a cursei de anduranță, dar și monoposturi din Formula 1 sau mașini faimoase din WRC. Dar detaliem subiectul muzeului M24 mai jos.

Marți poți vizita linia boxelor și vei vedea mașinile de aproape. Poți vâna autografe și asista la pit stop challenge, o competiție rezervată mecanicilor care se întrec în viteza cu care pot servisa o mașină de curse. Cine schimbă cel mai repede patru anvelope? În cele mai recente ediții, mecanicii echipei Peugeot s-au remarcat la acest capitol.

Miercuri revine acțiunea pe circuit. Avem sesiuni de antrenamente libere și primele calificări, plus curse ale seriilor suport. Seara, ne putem destinde la un concert. Organizatorii aduc constant artiști în vogă care să întrețină atmosfera de la Le Mans.

Joi e cea mai importantă zi înaintea cursei. Are loc sesiunea de hyperpole, o repriză de calificări care stabilește ordinea pe grila de start la clasa regină. Echipa cu cel mai bun timp în Hyperpole va urca pe podium într-o ceremonie specială.

Vineri avem din nou câteva curse suport în prima parte a zilei, iar apoi, începând cu ora 15, organizatorii deschid circuitul pentru public. Ai nevoie de un bilet valabil și poți accesa circuitul în totalitatea lui. Poți merge la pas, alerga sau veni cu bicicleta, trotineta sau role. Este o experiență unică să calci prin locurile pe care le vezi doar la televizor.

În paralel, în centrul orașului Le Mans are loc parada piloților. Aceștia sunt prezentați publicului la bordul unor mașini de epocă.

Noul muzeu M24 – un templu dedicat sportului cu motor

Cum spunea, începând din acest an, Le Mans are și un nou muzeu auto. Numit M24 acesta este amplasat în dreptul intrării principale pe circuit. Muzeul există din 1961. În 1991 a fost preluat de ACO, organizatorul cursei de 24 de ore, iar în 2009 a trecut printr-o renovare. Chiar și așa, muzeul era destul de prăfuit și învechit în comparație cu evenimentul cursei de 24 de ore. În plus este o atracție turistică pentru orașul Le Mans, care aduce oameni la circuit tot timpul anului. Așa că ACO s-a asociat cu Richard Mille și au pus la cale o reinventare totală a muzeului. Planul a inclus renovarea clădirii originale și adăugarea unui nou corp ce a dus totalul suprafeței expoziționale la 8.600 mp. 

Muzeul oferă acum o experiență senzorială și o vizită fluidă ce te poartă prin capitolelele cursei de 24 de ore și prin diverse ramuri ale sportului cu motor. O sală mare adăpostește o parte din cele mai importante mașini care au câștigat la Le Mans, iar pe un ecran imens se derulează imagini din cele peste 100 de ediții ale cursei. Apropo, ambasadorul oficial pentru muzeul M24 este Lewis Hamilton.

Colecția muzeului M24 conține acum 197 de automobile (fără a număra și miniaturile). Dacă numărăm și modele la scară acestea sunt 4667. Și asta pentru că muzeul și-a propus să adune toate mașinile care au concurat la Le Mans sub forma unor miniaturi. Spre finalul vizitei vei da de o sală dedicată acestei colecții. Vitrine de sticle, organizate pe ani, adună toate mașinile care s-au aliniat vreodată la startul cursei de 24 de ore. O imagine cu adevărat impresionantă.

Dacă ai un bilet valabil pentru cursă, poți vizita muzeul gratis. Chiar dacă ai bilet de weekend și ai ajuns la circutit vineri, vizitează centrul de informații de lângă intrarea principală și muzeu. Contra unui supliment de 13 euro, poți accesa circuitul.

Credit foto: ACO, Musee M24

Puțină istorie

Povestea acestui fascinant eveniment automobilistic a început în 1923 cu o simplă întrebare: ce distanță poți parcurge în 24 de ore? La peste 100 de ani distanță, cursa de 24 de ore de la Le Mans a dat naștere unor rivalități uriașe, a creat legende și a fost laborator pentru numeroase tehnologii pe care le folosim astăzi pe mașinile noastre de zi cu zi. Farurile performante, ștergătoarele, discurile de frână, toate au trecut prin testul suprem al celor 24 de ore. 

O zi și o noapte în care mașinile sunt pilotate fără întrerupere. Ca idee, circuitul de 13,6 kilometri este parcurs cu o viteză medie ce variază între 220 și 240 km/oră. Și aici intră inclusiv opririle la standuri și schimbările de piloți. Recordul este deținut Hans-Joachim Stuck care a reușit să obțină o viteză medie de 251,815 km/oră la volanul unui Porsche 962C în 1985.

Pe linia dreaptă Mulsanne, sau Hunaudières cum o numesc francezii, prototipurile ating frecvent viteze de top de peste 340 km/oră. Înainte de 1990, când această bucată a circuitului nu avea încă șicane, mașinile depășeau 400 km/oră.

Nu voi mai intra în detalii istorice, le-a povestit mai bine colegul meu Daniel.

Astăzi, la peste 100 de ani de la prima ediție, cursa de 24 de ore de la Le Mans a depășit statutul unei simple etape în Campionatul Mondial de Anduranță. Este un fenomen care atrage sute de mii de fani din lumea întreagă. An de an, aceștia iau cu asalt orășelul din mijlocul Franței pentru a fi martorii unei noi felii de istorie automobilistică. În 2026, numărul celor care au asistat la cursă a fost de 350.105, un nou record de participare.

Am simțit pe pielea mea magnetismul aparte pe care acest festival al sportului cu motor îl exercită asupra unui fan. Dacă anul trecut am revenit după o pauză de 25 de ani, în 2026 m-am organizat cumva pe ultima sută de metri după ce am decis că nu pot sta departe.

Toyota – triumf meritat

De-a lungul istoriei recente, Toyota a avut o poveste de dragoste agitată cu cursa de 24 de ore. Oficialii mărcii nipone și-au dorit enorm de mult o victorie aici și au dedicat numeroase resurse pentru a atinge acest țel. Toyota a avut mai multe încercări de-a lungul timpului și a reușit să își treacă în palmares șase victorii la Le Mans obținute în 2018, 2019, 2020, 2021, 2022 și 2026.

Putem observa o perioadă în care Toyota a dominat fără drept de apel. Gurile rele vor spune că nu exista concurență. Ce-i drept, după o perioadă în care Toyota s-a bătut cu Audi și Porsche, cele două mărci germane s-au retras din clasa LMP1-Hybrid, iar Toyota a profitat la maxim de această situație bifând victorii consecutive, ceea ce a atras și multe comentarii răutăcioase.

Însă, în acest an, niponii aveau de înfruntat o clasă Hypercar plină de constructori consacrați și alții proaspăt sosiți. Cadillac a performat mereu bine în calificări și voia să demonstreze că poate face performanță și în cursă, BMW era pe cai mari după victoria de la Spa, iar Ferrari avea deja două victorii consecutive în edițiile 2024 și 2025.

Toyota și-a început modest atacul către trofeul celor 24 de ore cu o sesiune de calificări unde nu a impresionat pe nimeni, cele două mașini nereușind să treacă de prima sesiune de Hyperpole. Deși alinia la stat o variantă îmbunătățite a prototipului său, numit acum TR010, Toyota reușea doar locurile 14 și 15 pe grilă. Mai mult, începea cu o strategie total diferită alegând să intre la boxe după doar 30 minute de la start pentru a putea rula apoi în aer curat. O strategie care s-a dovedit câștigătoare pe termen lung. Iar după 24 de ore, diferența dintre Toyota câștigătoare (pilotată de Mike Conway, Kamui Kobayashi și Nyck de Vries) și BMW-ul de pe locul doi (Robin Frijns, Rene Rast, Sheldon van der Linde) a fost de doar 10,9 secunde. Podiumul a fost completat tot de Toyota (Sebastien Buemi, Brendon Hartley, Ryo Hirakawa).

Cel mai bine clasat Cadillac a terminat pe locul patru (Hertz Team Jota cu Louis Deletraz, Will Stevens, Norman Nato), iar Ferrari a avut parte de o cursă agitată în care performanța nu a mai fost nivelul anilor trecuți. Prototipul Ferrari 499P cu numărul de concurs 51 (Alessandro Pier Guidi, James Calado, Antonio Giovinazzi) fiind cel mai bine clasat, pe locul 5. De remarcat performanța modelelor Alpine care au avut o cursă bună la ultima lor prezență la Le Mans. 

Și ca să punem și câteva cifre din statistica cursei: mașina câștigătoare a parcurs 5190,33 kilometri (echivalentul a 381 de tururi) cu o viteză medie de 215,8 km/oră. Recordul pentru cea mai mare distanță parcursă în 24 de ore este deținut de Audi R15+ TDI la ediția din 2010: 5410,7 kilometri.

Liderul s-a schimbat de 48 de ori în cursa de 24 de ore din 2026. Cadillac-ul cu numărul 12 a condus timp de 128 de tururi, în timp ce BMW-ul 20 a fost lider preț de 79 tururi. Toyota #8 a fost în fruntea cursei pentru 74 de tururi, iar echipajul învingător Toyota #7 a condus doar 44 tururi.

Viteza maximă atinsă a fost de 351,8 km/oră, cifră afișată pe tabloul de bord al Cadillac-ului #38 pilotat de Earl Bamber.

De remarcat și rata mică de abandonuri. Doar 13 mașini din 62 au fost retrase din cursă în urma defecțiunilor tehnice sau accidentelor.

Apropo de nume cu rezonanță, o privire pe lista înscrișilor la startul cursei de 24 de ore și nu ai cum să nu remarci nume sonore pe care le-ai întâlnit în Formula 1 sau alte competiții. Dar ce mi-a atras atenția pe grila de start de acest an au fost nume din familii cu rezonanță, familii ce au dat doua sau chiar trei generații de piloți. La startul cursei din 2026 s-au aflat nume ca Lorenzo Patrese, Giuliano Alesi, Eduardo ”Dudu” Barichello, Pietro Fittipaldi, Enzo Trulli sau Jack Doohan. Toți au tați celebri, foști piloți de Formula 1, sau în cazul lui Doohan, MotoGP.

Credit foto: Toyota Racing, BMW

Răzvan Umbrărescu – mai puțin de 2 secunde până la podium

Nu puteam încheia fără a puncta și performanța singurului pilot român aflat pe grila de start din acest an. Răzvan Petru Umbrărescu, membru al echipajului #87 al Akkodis ASP Team, s-a aflat la a doua participare consecutivă la Le Mans 24h. Akkodis ASP este o echipă privată din Franța, cu strânse legături cu echipa oficială Toyota (clasa Hybrid), care concurează la clasa LMGT3 cu modelul Lexus RC F.

Originar din județul Bacău, Umbrărescu are deja un sezon complet în WEC alături de Akkodis, iar anul trecut la Le Mans, echipajul Lopez-Schimd-Umbrărescu termina cursa pe locul 5. Din acest motiv, ambițiile pentru ediția 2026 erau mari, alimentate și de o performanță excelentă în calificări (dar mai ales în sezonul WEC 2025, acolo unde echipajul bifase două victorii de etapă). Umbrărescu a trecut cu brio mașina prin prima sesiune de calificări, iar în final, Lexus-ul #87 se instala pe poziția a treia a grilei de start. Răzvan și-a dus stint-urile la capăt fără probleme. Mai mult, mașina #87 s-a aflat pentru multă vreme pe locul întâi al categoriei, chiar cu pilotul românul la comenzi.

Peste noapte, însă, o penalizare și o intrare la boxe neprevăzută efectuată de colegul său, Clemens Schmid, pentru a verifica o serie de vibrații, aveau să arunce echipajul 87 pe locul 4; însă foarte aproape de podium. Lupta avea să fie dusă, pe alocuri într-un mod dramatic, până la final.

Jose-Maria Lopez, cel mai experimentat pilot din echipaj, a purtat o bătălie serioasă cu secundele încercând să prindă din urmă BMW-ul de pe locul 3. La ora locală 16:00, când steagul cu pătrățele a fost fluturat, doar 1,7 secunde i-au despărțit de podium. 1,7 secunde după 24 de ore de concurs. Atât de aproape am fost să îl vedem pe Răzvan Petru Umbrărescu și tricolorul românesc pe podiumul clasei LMGT3 la Le Mans.

Răzvan este al doilea pilot român care se prezintă la start în perioada modernă a celebrei curse din Franța, după Filip Ugran, participant la ediția 2023 la clasa LMP2. În zorii acestei competiții faimoase am fost reprezentați cu mândrie de frații Ionel Ghica Cantacuzino și Gheorghe Ghica Cantacuzino (ediția din 1928), dar și de Principele Nicolae de Hohenzollern, edițiile din 1933 și 1935; acesta din urmă ar fi putut bifa o triplă participare, numai că la ediția 1934, automobilul său de concurs, un Duesenberg, nu a mai pornit chiar pe linia de start, consemnându-se astfel un abandon nefericit.

Am stat de vorbă cu Răzvan la fața locului și după eveniment. Îi dau cuvântul pentru câteva impresii.

„Retrospectiv, după o perioadă în care am lăsat euforia momentului să se transforme în gânduri așezate, pot spune că a fost o ediție bună pentru noi, putem fi mulțumiți. Dacă ar fi să judec doar după clasarea pe care am avut-o în prima parte a cursei, atunci clar am gândi că a fost o dezamăgire pentru echipajul nostru, dar trebuie să fiu corect și să analizez și din perspectiva poziției pe care am ocupat-o după primirea penalizării din timpul nopții (n.r. un drive-through pentru o presupusă implicare într-un eveniment pe circuit) ajung la concluzia că ediția 2026 Le Mans 24h a fost bună, o continuare pe aceeași linie a ediției de anul trecut.

Este clar un efort mai mare să gestionezi o mașină care este mai pretențioasă, în principal din cauza faptului că are mai bine de zece ani de când a fost gândită (e o generație mai veche), însă am știut asta de la bun început, un fapt cunoscut și de concurenții noștri. O parte esențială a rezultatului pe care l-am avut la final, locul 4 la clasă, se datorează efortului întregii echipe Akkodis ASP și a sprijinului oferit de echipa de uzină Toyota, care au încercat să optimizeze în permanență materialul de concurs. Așa am avut parte de o mașină competitivă, iar rezultatul obținut este istoric pentru echipă (mașinile înscrise la start au terminat în top 4, iar ambele s-au aflat pe rând la conducerea cursei, la clasa LMGT3).

A fost o experiență excelentă în ansamblul ei, din care atât echipa cât și eu vom învăța multe lecții valoroase pentru viitor, dar și pentru actuala stagiune a Campionatului Mondial de Anduranță (WEC 2026), competiție în care suntem angrenați și unde ne dorim să facem figuri la fel de frumoase precum în sezonul precedent. Le mulțumesc partenerilor echipei și tuturor celor care ne-au susținut în România și la fața locului.”, a spus Răzvan Petru Umbrărescu (Lexus RC F  LMGT3, locul 4 Le Mans 24h 2026).

Credit foto: Alpine, Aston Martin, Peugeot, Genesis, Ferrari