Cursa de anduranță de 24 de ore de la Le Mans oferă regulat victorii emoționante, dar mai ales întâmplări care pot fi catalogate oricând drept povești. O să fiu sincer: n-am fost prezent la nicio cursă de Le Mans, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că pot să stau lipit de televizor o zi și o noapte în așteptarea deznodământului. N-am simțit freamătul publicului de pe Circuit de la Sarthe și nici frigul indus de ploaia care, aproape de fiecare dată, dă o față și mai schimonosită întrecerii.
Sunt unul dintre pasionații de motorsport, dar nu pot să zic că îmi place să gust orice. Spre exemplu, îmi place Le Mans, dar nu sunt neapărat un fan al anduranței, cu toate că pot să-mi imaginez cu ușurință cât efort intră în 6, 12 sau 24 de ore de competiție.
Ediția din 2024 e gata de start, iar lucrurile se anunță cel puțin interesante la categoria Hypercar. Porsche, Toyota, Peugeot, Cadillac, Ferrari, Lamborghini, BMW, Alpine și Isotta Fraschini sunt constructorii care au pus pe grilă 23 de mașini în categoria regină.
Motivul pentru care v-am adunat azi aici e unul simplu: clubul celor care au reușit să aibă o medie de viteză pe Circuit de la Sarthe de peste 250 km/h. Sunt patru. Plus unu.
Fiecare eră cu recordul ei
Cursa de 24 de ore de la Le Mans a aniversat 100 de ani în 2023. De-a lungul acestei perioade, circuitul pe care s-a desfășurat s-a tot schimbat. Din punct de vedere al configurației și, bineînțeles, al lungimii. Iar fiecare eră din asta (15 la număr) a avut câte un deținător al recordului pe tur. Ar fi fost și ciudat să compari circuitul din anii ’50 cu cel de acum o ediție.
Au fost inventate tot felul de categorii, fiecare cu recordul ei, dar cea mai importantă rămâne cea care măsoară viteza medie pe tur. Nu, nu trage concluzii pripite și nu te gândi că ar fi fost mai simplu să spun record pentru cel mai bun timp pe tur. Motivul? L-am expus deja un paragraf mai sus: configurația diferită a circuitului. Uneori mai lung, alteori mai scurt, prin urmare, mi se pare corectă abordarea cu viteza medie.
Și cum Le Mans a fost și este un circuit în care se ating viteze mari, și media înregistrată pe tur e și ea mare. Prin urmare, doar câțiva dintre piloți au reușit să intre în clubul celor care au avut o medie de viteză pe tur de peste 250 km/h.
Referința din ’71
Povestea primei reușite din clubul celor care au depășit o medie de 250 km/h la Le Mans începe în 1970, anul în care Porsche câștiga pentru prima oară cursa de anduranță din Franța (la general). Eroul germanilor s-a numit Porsche 917 KH. Cu număr de concurs #23.
Victoria din ’70 nu i-a ținut în frâu pe inginerii care se ocupau de dezvoltarea lui 917. S-au adus îmbunătățiri, iar 9 luni mai târziu, în timpul unor teste preliminare, Jackie Oliver reușește ceva până atunci nu se mai întâmplase: o medie de viteză pe tur de 250,457 km/h (3 minute și 13,6 secunde pe cei 13,496 de km ai circuitului). Bonus, pilotul britanic fusese măsurat cu o viteză de top de 386 km/h pe porțiunea denumită Mulsanne Straight (recordul ăsta urma să rămână până în 1988).
Doar că, tehnic vorbind, astfel de referințe și tururi record se stabilesc (sau mai bine zis sunt luate în considerare) în condiții de competiție și nu într-un test preliminar. Probabil ai observat în comentariile TV că atunci când se aduce în discuție un tur record, specialiștii vin cu completări: fie vorbesc despre tururi care au stabilit plecări din pole-position, fie despre recorduri realizate în curse. Motivul? Astăzi, echipele au strategii bine pregătite, iar piloții rulează pe circuit într-un ritm bun, dar care să protejeze anvelopele și componentele mașinii. E mai bine să mergi puțin mai lent decât poate mașina dacă asta îți asigură mai puține opriri la boxe și certitudinea că treci pe sub steagul de finiș. În schimb, în calificări, atunci când se decide plecarea din grilă, piloții pot duce la limită mașina și anvelopele. Plus că setările din cursă sunt ușor diferite față de cele folosite în calificări. Și mai ales masa totală a mașinii.
Revenind. Nimeni nu-i poate lua reușita lui Oliver. Fusese primul care a trecut de acea barieră.
După cum intuiești deja, cele mai rapide tururi la Le Mans se obțin în calificări, nu în cursă. În același an, Pedro Rodriguez, coechipierul lui Oliver, reușește să se apropie de performanța britanicului: 3 minute și 13,9 secunde în calificări. Iar asta se traduce printr-o medie de viteză de 250,069 km/h.
Deși echipajul Oliver – Rodriguez a ieșit în evidență datorită acestor recorduri de viteză medie, victoria din cursă le-a aparținut altor piloți Porsche: Gijs van Lennep și, un anume, Helmut Marko (omul care astăzi are rol de consilier – și nu numai – în cadrul Red Bull Racing F1 Team).
Record pentru 32 de ani
“Fără îndoială, Porsche 962 C este cea mai bună mașină în care am stat vreodată!”
Hans-Joachim Stuck.
În 1985, Porsche avea deja la activ 9 victorii la Le Mans, iar lumea o aștepta pe cea de-a zecea. Dar înaintea startului cursei, Stuck a parcurs turul ideal pe circuit de la Sarthe. 3 minute și 14,8 secunde, iar asta însemna o viteză medie de 251,815 km/h. Cea mai mare de până atunci. Știu, poate părea ciudat în comparație cu timpul obținut cu 14 ani în urmă de Jackie Oliver, dar aici intervine iar configurația circuitului. De data asta, Stuck a avut de parcurs 13,626 de metri, cu 157 de metri în plus.
Nu uiți așa ceva. Eram foarte bine pregătiți. Eram la boxe și inginerul nostru de curse, Walter Näher, urmărea ce se întâmplă pe circuit. Apoi, a venit semnalul – era timpul să ies pentru calificări. Doar eu, mașina, suficientă benzină pentru trei tururi și misiunea mea. N-am făcut nicio greșeală, iar punctele de frânare au fost excelente. Sub mine era acel 962 C cu 620 CP capabil de viteze extraordinare pe viraje prin prisma efectului de sol și a aderenței sale deosebite. Am realizat că lucrurile merg ceas și m-am simțit încrezător. Dar trebuia să aduc mașina la boxe întreagă, iar în același timp să o împing și la limită. Un act echilibrat plin de adrenalină.
a declarat Hans-Joachim Stuck într-un interviu acordat în 2023.
Când Stuck a revenit la boxe, echipa jubila. Pilotul în vârstă de 34 de ani reușise să bată recordul de viteză medie. În cursă, Porsche-ul 962 C pilotat de Stuck și Derek Bell termină pe locul al treilea. Victoria fusese obținută de un alt Porsche: cel pilotat Klaus Ludwig, Paolo Barilla și “John Winter”.
Japonezii
În 1990, pe Mulsanne Straight sunt introduse două șicane, iar acela a fost momentul în care multă lume a crezut că recordul de viteză medie obținut de Stuck n-o să cadă niciodată.
Dar apoi, în 2017, mă uitam la TV și l-am văzut pe Kamui Kobayashi.
același Hans-Joachim Stuck.
32 de ani mai târziu, media de viteză de peste 250 km/h de pe un tur la Le Mans urma să fie depășită din nou. De data asta, în prim-plan cu Kamui Kobayashi și Toyota. 251,882 km/h a fost viteza medie înregistrată pe cei 13,629 de metri ai circuitului, iar timpul obținut a fost de 3 minute și 14,79 de secunde.
Până la urmă, a stat în picioare 32 de ani. Când mă gândesc la modul în care cineva a fost mai rapid într-o mașină modernă în ciuda noilor șicane – ei bine, asta-i incredibil!
Hans-Joachim Stuck.
Un an mai târziu, Kazuki Nakajima, tot cu un Toyota TS050 trece de media celor 250 km/h în calificări: 251,071 km/h (3 minute și 15,377 de secunde). De data asta, totul s-a întâmplat pe un circuit mai scurt cu 3 metri. A fost anul în care Fernando Alonso și-a trecut în cont prima victorie la Le Mans (a făcut echipă cu Nakajima).
Victoria la Le Mans e mult mai importantă decât un tur de circuit perfect. Dar și când s-or alinia apexurile. Anul acesta nimeni nu a dat jos timpul lui Kobayashi.
Cursa din acest an începe sâmbătă, 15 iunie, la ora 17:00, ora României.
