Poți să numeri pe degetele de la o mână producătorii de automobile care implementează sub diferite forme și programe roboți umanoizi pe linia de producție. Pe și mai puține degete sunt cei care comunică stufos pe subiect și permit jurnaliștilor să vadă de aproape roboții și ce pot face ei. O astfel de companie este BMW; am povestit deja despre conceptul de physical AI și robotul umanoid AEON, după o călătorie la München.
Cel mai recent anunț despre integrarea roboților umanoizi în activitatea de zi cu zi a unei linii de producție vine de la Renault. Și poate anunț e un termen vag, din moment ce francezii ne-au dus până în Douai, unde operează una dintre cele mai importante uzine din portofoliul producătorului. La Douai l-am cunoscut pe Calvin-40. Sau Calvin, cum îi spun „părinții“. Un robot care va pune exoscheletul la treabă cot la cot cu ceilalți muncitori.
În fișa postului, Calvin are trecută muncă fizică pură: robotul va ridica anvelope dintr-un rastel special apoi le va căra în brațe și le va poziționa pe o bandă rulantă. Acesta le va transporta în secția în care vor îmbrăca jantele unor modele precum Renault 5, Alpine A290 și Renault Scenic E-Tech, printre altele.
Bienvenus à Douai
Nu știu când ați fost voi în vizită într-o fabrică pe schimbul 3, dar la mine a fost prima dată. E ora 1 noaptea… sau dimineața, în funcție de tabieturi. În curtea fabricii e liniște peste care s-a așezat un val rece de aer – mi se spune că aici, Marea Mânecii are un cuvânt de spus în ceea ce privește clima. Nu văd prea mult în jur. Doar șiruri de electrice Renault 5 parcate și colegii de deplasare. Urmăm indicațiile celor din organizare și intrăm într-o clădire care își arată anii. Vestele și bocancii de protecție cu bombeu ca cimentul sunt obligatorii.
Uzina Douai există din 1971. Ca un arc în timp, aici s-a produs originalul Renault 5 între 1974 și 1984. Din 2021, Douai a fost reutilată pentru producția de mașini electrice. Un an mai târziu, ieșea pe poartă primul Megane E-Tech.
După încă un an, Renault a decis că la Douai se vor asambla doar modele electrice, din toată alianța Renault-Nissan-Mitsubishi. A urmat Scenic E-Tech, noul Renault 5 E-Tech (după o suplimentare cu încă 900 de angajați) și Alpine A290, Nissan Micra și Mitsubishi Eclipse Cross (care e de fapt tot un Scenic).
Ca orice altă uzină producătoare de automobile, cea din Douai a folosit, de la jumătatea anilor ’70, roboți industriali – acele brațe robotizate care asistă linia de producție. Renault are cam 11.000 de astfel de roboți industriali la nivel de grup.
2020 a venit cu noi tehnologii și „anagați“ noi: AGV și AMR, de la Automated Guided Vehicles și Autonomous Mobile Robots. Cinci ani mai târziu, un robot umanoid a pus piciorul pentru prima dată într-o fabrică a grupului. La Douai.
Exoschelet: începuturi
Sună a titlu de roman science fiction și poate că acum 40-50 de ani, chiar ar fi fost așa, mai ales că mă aflu în țara lui Jules Verne. Dar ce face Wandercraft ține foarte mult de prezentul palpabil.
Wandercraft există din 2012. Compania a fost fondată în Paris de un grup de ingineri și un expert într-ale afacerilor. Ulterior a fost deschis și un sediu la New York. Pe alocuri, inițiativa a avut motivație personală cu implicații adânci: o parte din fondatori au rude apropiate în scaun cu rotile și în încăpățânarea lor au refuzat să creadă că acesta este singurul mijloc prin care o persoană cu probleme locomotorii se poate deplasa zilnic.
Cel mai cunoscut produs scos pe piață de Wandercraft este Atalante X: un exoschelet folosit în recuperarea pacienților care și-au pierdut funcțiile motorii, în special după episoade de AVC, accidentări la coloana vertebrală, scleroză multiplă sau traumatisme celebrale.
La un moment dat, Atalante X va fi înlocuit de Eve. Un exoschelet mai ușor și mai agil, care va putea fi folosit în viața de zi cu zi, fără cârje, atât la interior cât și la exterior.
Cu această bază bine așezată în lumea exoscheletelor, dezvoltarea robotului umanoid Calvin a venit organic. Neforțat.
Je suis Calvin
Calvin nu poate vorbi cum o face AEON. De fapt, Calvin nici măcar n-are cap. Dar poate primi instrucțiuni (pe care le și execută) prin comenzi vocale, de la distanță. Fără cap, Calvin se poate deplasa prin spații mai joase, restrictive, fără riscul de accidente și daune. De asemenea, centrul de greutate este poziționat mai jos față de un robot umanoid cu cap – ceea ce rezultă într-un echilibru mai bun al robotului. Deci alegerea de design e voită.
Chiar dacă n-are cap și ochi, Calvin nu e orb. El percepe vizual mediul înconjurător cu ajutorul unui sistem de camere amplasate în zona bazinului. Astfel, Calvin detectează zona din care trebuie să ridice anvelopa, identifică anvelopa, se deplasează și se poziționează pentru ridicare, apucă anvelopa, o ridică, o transportă până la banda rulantă și o lasă jos. O bandă cu lumini LED oferă indicații operatorilor umani despre starea robotului.
Pentru cine e suficient de curios, Calvin a fost botezat după Dr. Susan Calvin (interpretată de Bridget Moynahan), psiholog de roboți în filmul I, Robot. Numărul 40 indică numărul de zile în care a fost proiectat și dezvoltat Calvin.
Ideea de bază de la care a pornit dezvoltarea lui Calvin a fost obținerea unui robot capabil să acopere 80% din situațiile cu potențial periculos pentru o persoană care lucrează într-o fabrică de automobile: manevrarea unor componente grele, sarcini repetitive și solicitante din puncte de vedere fizic și risc de accidentare cu obiecte ascuțite/contondente.
Fiecare membru al robotului include un instrument de măsură a inerției, care e de fapt un senzor similar cu cele din orice smartphone modern. Acești senzori îi transmit lui Calvin informații despre poziția și orientarea corpului.
Așa cum urechea umană are otoliți care ajută la orientare și echilibru, Calvin are senzori și circuite integrate care îi oferă abilități de 12 ori mai bune decât cele ale unei persoane obișnuite. Altfel spus, dacă robotul simte că este împins sau se împiedică și apare pericolul dezechilibrului, acesta va acționa pentru a se repoziționa în siguranță.
Strict în contextul sarcinii pe care o desfășoară în uzina Douai, în loc de mâini cu degete, Calvin folosește ceea ce creatorii săi numesc „clătite“: discuri care îi permit, în momentul de față, să manipuleze anvelope, să le ridice, să le ducă în proximitatea unei benzi rulante și să le așeze pe respectiva bandă. La nevoie, clătitele pot fi înlocuite cu ventuze sau chiar cu mâini cu degete.
Dezvoltatorii lui Calvin spun că robotul a fost dezvoltat în așa fel încât să poată replica toate mișcările naturale de care este capabil corpul uman. Față de un braț robotizat convențional dintr-o uzină de automobile, Calvin poate prelua mai mult de o sarcină. Și mai clar: în loc să sudeze două componente de șasiu, de exemplu, pe toată durata exploatării, Calvin poate ridica anvelope azi, mâine poate transporta componente și poimâine poate prelua o nouă sarcină, în funcție de nevoile fabricii și ale liniei de producție.
Trecând la lucruri mai serioase, un factor diferențiator pentru Calvin este masa pe care o poate manipula. Dacă restul roboților pot ridica și transporta componente de 3, 5 sau 10 kilograme, Calvin e un soi de Arnold Schwarzernegger: robotul poate ridica și muta de colo-colo obiecte cu masa de până la 40 de kilograme. Iar dezvoltatorii spun că această capacitate poate fi crescută, la nevoie, până la 50 de kilograme.
La momentul vizitei, bateria lui Calvin îi oferea o autonomie de aproximativ o oră și jumătate, însă oficialii Wandercraft ne-au informat că urmează un update de software care va prelungi autonomia în așa fel încât să dureze cât o tură standard.
Pentru moment, ce vedeți în imagini este un robot-concept foarte aproape de versiunea de serie. Ultimele setări se vor face după programul-pilot din fabrica Renault din Douai. Dacă tot procesul merge bine, Renault plănuiește ca până la finalul anului 2026 să pună la treabă 10 roboți de tipul lui Calvin și 350 până la finalul anului 2027.
Chiar și așa, compania este conștientă că roboții mai au cale lungă până să înlocuiască elementul uman pe linia de producție și anticipează că va fi nevoie de mulți ani până ca un robot să ajungă la nivelul unui om în ceea ce privește flexibilitatea, adaptarea și luarea de decizii în timp real.
Deocamdată, roboții umanoizi rămân unelte.
