Honda Civic cu un mic update (Minor Model Change): care-i treaba cu mașina asta?
Acum câțiva ani am fi discutat despre un automobil care ar fi făcut parte dintr-un segment auto extrem de dinamic, cu foarte mare priză la public. Astăzi, ca dovadă a transformărilor continue din lumea auto, segmentul C, al compactelor, a pierdut teren serios în fața avalanșei SUV. Ce dovadă mai bună decât faptul că Ford doar ce a anunțat că a oprit producția pentru unul dintre pilonii pe care și-a construit succesul recent, Focus, cel puțin în forma în care a fost cunoscut el?
De asemenea, modele care altădată țineau sus cifrele de vânzări la mărci de prestigiu, precum Astra (Opel), Seria 300 de la Peugeot sau compactele lui Fiat au pălit vizibil sau chiar și-au terminat povestea. Am început de la această situație pentru a saluta decizia Honda de a ține în gamă și de a îmbunătăți continuu un model care și-a câștigat, pe merit, locul pe care îl ocupă.
Civic a primit un mic update, câteva schimbări care sunt menite să-l mențină interesant în ochii cumpărătorului în 2025 (spre 2026). Oficial, această acțiune poartă titulatura MMC (Minor Model Change). Voi detalia imediat, însă până atunci, ca să răspund la întrebare, treaba cu el este că reprezintă unul dintre cele mai mature modele de pe piața, asta de la umbra experienței considerabile care-i stă în spate, totodată una dintre cele mai interesante opțiuni din această zonă de preț, dacă judecăm după raportul calitate-performanțe-întreținere.
Și ar mai fi o chestie, să-i spun așa: cu soluția adoptată pentru caroserie, cu hayon generos, Honda Civic este și pe post de hatchback și pe post de sedan (cel puțin așa trece în ochii unora) și chiar cu ceva veleități de break, deci acoperă o gamă largă de nevoi, oferă un spațiu interior de-a dreptul interesant și o ambianță absolut onestă pentru lumea din care face parte.
De ce se lansează acum?
Aici e foarte simplu de răspuns. Pentru că pretențiile publicului actual sunt din ce în ce mai mari, iar Civic mizase din start pe o carte, să-i spunem, clasică, așa ca până la un facelift cuprinzător a fost luată decizia unei ușoare împrospătări, care să aducă elemente pe care concurenții le oferă deja pe modele compatibile pentru comparații.
Lucruri de reținut față de modelul de dinainte de update?
Păi, doar pentru ochii foarte antrenați, cea mai mare schimbare vizibilă se remarcă în cazul spoilerului frontal, redesenat, cu linii mai simple, care-i oferă un aer mai puternic, în viziunea mea. De asemenea, observăm acum lipsa proiectoarelor de ceață, a căror funcție a fost integrată direct în faruri, și acest aspect conducând la un aer ceva mai simplist, în sensul bun, al zonei frontale. Pe lângă asta, avem noi finisaje exterioare pentru unele elemente, în culoarea Gloss Black, iar apropo de nuanțe, avem una nouă în paletarul revizuit, anume Seabed Blue Pearl. Ca să fie bine la prezența scenică, noi jante au intrat în ofertă.
Apoi, la interior s-a trecut la ultima versiune de porturi USB (USB-C) pentru conectivitatea cu automobilul, iar la baza bordului se va afla de acum, pentru toate modelele (echipările), port de încărcare cu inducție pentru terminalele mobile oferit standard. De asemenea, s-au făcut schimbări de materiale și finisaje pe ici-colo spre a îmbunătăți percepția pasagerilor despre model.
În cazul echipărilor Sport, vom avea de acum volan încălzit și ecran digital de 10,2 inch pentru instrumentarul de bord, iar echiparea Advance, precum cea de față, va oferi suplimentar iluminare ambientală în portiere și la nivelul picioarelor.
Cu ce alte modele împarte platforma tehnică și de ce iese în evidență Honda Civic în familie?
Civic împarte platforma tehnică în mare măsură cu Honda ZR-V, care se găsește la un plus de vreo 3.000 euro distanță, privind de la înălțimea poziției privilegiate de SUV. Totuși, nu aș pune egal între ele, pentru că Civic mi se pare de preferat exact de cei care nu visează, efectiv, la un model care să aibă, uneori nejustificat, gardă la sol mărită. După cum am mai zis, acest Civic este pretabil pentru cei care încă mai suspină după hatch-urile, sedanurile și breakurile de altădată.
Apoi, un alt model care va împărți parte din componentele constructive este noul Prelude, proaspăt lansat în Europa, o declarație de putere îndrăzneață a niponilor, în timpurile în care coupé-urile își mai justifică existența doar în ligile superioare de prețuri, uneori prohibitive. Prelude vine, parcă, să reamintească faptul că tinerilor le stă bine într-un coupé, atâta timp cât situația familială o permite, dar, totodată, că și prețurile trebuie ajustate pentru ei. Preluând mult din ceea ce este Civic, Prelude se prea poate să fie un model relativ accesibil, iar asta va fi ca o prelungire a familiei Civic cu un frate geamăn bivitelin șarmant și atractiv.
De ieșit în evidență, Civic o face tocmai pentru că este Civic, suficient în toate, capabil în toate, fără capitole care să lase de dorit, atractiv ca rețetă. Cam așa o simt.
Care sunt ceilalți rivali direcți de pe piață?
Rivalul principal a fost și va rămâne, probabil, Volkswagen Golf, titanul acestei clase de automobile. Apoi, tot la importanți aș plasa și Skoda Octavia, mai cu seamă că unele modele despre care am amintit deja au început să mai șchioapete pe alocuri, lăsând marjă din cotă către cei puternici. Din Japonia vine cel mai incomod adversar, Toyota Corolla, disponibilă atât în versiune cu cinci portiere cât și sedan, iar pentru cei care vor un automobil cu multă personalitate și stil, Mazda aruncă în luptă modelul 3.
Apoi, Hyundai mai are multe de dovedit cu i30, iar Kia cu Ceed. Cu adversari de tradiție trecuți ușor pe margine, precum Renault Megane (disponibil în oferta casei doar în versiunea sedan, acum), pare că viața grea a niponului nostru vine tot dinspre Asia, chiar dacă eu consider că vârful de lance va rămâne Golf.
Cât costă? Cum stă la preț versus principalii concurenți?
Honda simplifică mult misiunea cumpărătorului. Acesta are de ales doar dintre două versiuni de echipare, cărora le poate asocia cinci culori (alb, roșu, negru, gri sau albastru). Pragmatism nipon, efectiv. Cele două variante de echipare sunt: Sport, care pornește de la 36.950 euro, în urma unei promoții de 1.000 euro, și Advance, care costă 40.500 euro, cu aceeași reducere activă. Ambele propun aceeași motorizare hibridă de 2 litri, soluție de transmisie similară, E-CVT, dar și punte motoare față. Diferența se face strict din echipări.
Cinstit vorbind, Civic este, în general, mai scump decât concurenții direcți, dar asta și pentru că are o aură aparte, însăși marca fiind o garanție în sine. Personal, consider că diferențele de preț față de unii sau alții sunt nivelate chiar de pornirea instinctivă a unor clienți către marcă.
Ce motorizare ai testat și ce versiune îmi recomanzi?
Nu pot recomanda decât unica motorizare care se găsește în oferta Honda, unitatea hibridă care are în centrul său motorul termic de 2 litri, alimentat cu benzină, care funcționează pe post de alimentator de energie, dacă-mi permiteți figura de stil. Puterea maximă a ansamblului este de 184 CP (143 fiind valoarea generată de unitatea termică), iar momentul motor este excelent pentru o compactă, anume 315 Nm. Sistemul full hibrid botezat e:HEV îi permite modelului să ruleze (și) în mod EV, pentru un plus de rafinament și o doză suplimentară de economicitate.
Deși poate că nu sunt valori care să urle de la sine, Honda ne dovedește încă o dată că japonezii au îi ADN un pragmatism care trece peste modă, tendințe, apucături inginerești de moment. Iar Civic nu trebuie să fie revoluționar pe piață, ci o soluție cât mai capabilă pentru cei care-și doresc un automobil bun.
Mai multe detalii despre ideea din spatele acestui sistem de propulsie a oferit Adrian în momentul lansării modelului de față, aici.
În testul nostru aș putea spune că am trecut de la o extremă la alta rapid, apoi am înțeles că, de fapt, Civic este o medie aproape de perfecțiune. Au fost momente în care aș fi dorit mai multe resurse, pentru că șasiul permite și pentru că am tatuată pe minte imaginea aceea sportivă Honda; atunci chiar aș fi vrut mai mult. Apoi, destul de rapid, simțeam că motorizarea complexă e arhisuficientă pentru nevoile de zi cu zi. Și că-ți oferă cu generozitate reprize peste ceea ce-ți permite traficul actual. Așa că, dacă punem totul cap la cap realizăm că alegerea este cât se poate de logică. Și e și mai evident de ce inginerii japonezi au mizat pe această soluție. Mi se pare interesant cum deși vei rula electric, funcționarea motorului termic, a cărui misiune va fi să furnizeze energia necesară deplasării propriu-zise (generator), îi va confuza pe mulți. Altfel, dacă nu vrei să-ți încarci mintea cu detalii demne de o comunitate de pasionați veritabili și ești genul care să mulțumește să alimenteze (cu benzină) și să se bucure, de voie, de nevoie, de mașină, Civic e deopotrivă simplu și eficient.
Motorizarea în sine nu e cea mai spectaculoasă pe care am condus-o vreodată, dar s-ar califica într-o finală a sistemelor de propulsie de sub 200 CP care știu să-i confere suflet unui automobil ce poate oferi atuurile lui Civic (locuri disponibile, spațiu pentru încărcătură, etc).
Cum ți se pare designul exterior?
Nu sunt dintre cei care ar spune că s-ar îndrăgosti iremediabil de un Civic. Poate doar de versiunea Type R, dar acolo este o cu totul altă poveste. Mi se pare că Civic-ul civil este un automobil corect, cu aer parțial discret, bine proporționat pentru ce spațiu interior oferă, corect poziționat în peisaj. Nu e la fel de atractiv precum Mazda3, o spun cinstit, însă nici la fel de perisabil ca prezență precum (încă) sunt multe modele chinezești care invadează, efectiv, piața. Civic are o misiune proprie, de la care nu se abate, dovedind veleitățile de samurai, iar pentru cei care poate că ar fi îndrăznit înspre mai mult, fără a dori sau a-și permite un Type R, soluția va veni în curând dinspre Prelude, după cum spuneam, un Civic cu mult mai mult curaj în design.
Cât consumă pe bune și ce autonomie are?
Într-un ritm de funcționare normal, în București și în împrejurimile sale, poți obține un consum de combustibil care se învârte în jurul valorii de 6 l/100 km. Asta înseamnă cam cu un litru de benzină mai mult decât declară Honda, ceea ce e perfect normal. Culmea, eficiența lui Civic în mediul urban face ca valoarea de acolo să nu sperie și uneori să scadă sub cea a consumului mediu (aici cred că știți deja cum e cu funcționarea sistemelor hibrid, care-și pot dovedi eficacitatea în scenarii urbane favorabile). Îndrăznesc să afirm că Honda Civic, mai cu seamă dacă te raportezi la motorul termic de 1.993 cmc, este un model cu adevărat economic.
Autonomia nu impresionează, însă, dintr-un motiv cât se poate de banal. Rezervorul modelului are o capacitate de doar 40 de litri. Practic, un plin nu te costă enorm, dar nici nu-ți poate asigura o autonomie care să fie lăudabilă. Personal, aș fi optat pentru un rezervor de 50 de litri, pare o chestie pe care o apreciezi mai ales în concedii și la drumuri foarte lungi. Sau, poate că este doar o sechelă legată de testul cu Type R, atunci când autonomia putea deveni ridicol de mică dacă te bucurai de mașină așa cum se cuvenea.
Cum sunt materialele și calitatea asamblării la interior?
Sunt dintre cei care au apreciat interiorul acestei generații Civic încă de la primele fotografii oficiale. Unul care, după cum s-a văzut ulterior, a setat ceva standarde pentru marcă în materie de organizare și design. Materialele sunt bune, trainice; asta face ca, din loc în loc, să nu fie pe cât de moi ne-am dori, dar cu asta suntem obișnuiți de câteva generații de Civic încoace. Totuși, spre deosebire de predecesor, acesta este un Civic mai cizelat și mai rafinat. Îmi place mult ergonomia, nu-i găsesc cusur, totul e aranjat cu precizie niponă, mereu la îndemână. Nu pot pomeni de stil, neapărat, dar nici nu s-a urmărit asta. Dar poate fi vorba de clasă în ceea ce privește organizarea interioară.
În ceea ce privește calitatea asamblării, aș băga mâna în foc pentru o rezistență peste medie în timp, din orice punct de vedere ai privi afirmația asta. E cumva parte din felul Honda de a fi. Aș da cu buline albe pentru scaunele față și pentru volan, un ansamblu de două elemente care-l fac pe șofer să se simtă foarte bine în pielea lui, chiar și la drumuri lungi sau, din contra, la sesiuni scurte și ceva mai intense, atât cât permite sistemul de propulsie.
Spațiu interior: câți pasageri încap pe bune în mașină și cum stă la spațiile de depozitare?
În Civic încap bine-bine cinci pasageri, însă foarte bine călătoresc patru. Cu mențiunea că spațiul disponibil pentru genunchi în spate chiar este lăudabil. După standarde nipone, judecând după modelele breloc care împânzesc multe orașe din Țara Soarelui Răsare, Civic este uriaș (ampatamentul este de 2.734 mm). Apoi, în față nu am niciun fel de reproș, reglajele multiple și scaunele bine profilate făcând orice fel de călătorie să treacă cu bine, fără nemulțumiri. Iar asta-i important.
Spațiile de depozitare sunt suficiente, bine plasate și corect dimensionate, însă acest aspect se putea bănui încă de când am discutat despre ergonomie și organizarea interioară. Portbagajul are o capacitate maximă de 410 litri (Sport)/404 litri (Advance). Nu e foarte mare, însă poate compensa după rabatarea banchetei, la nevoie. Un plus de utilitate sporită vine din soluția cu hayon, care asigură o deschidere impunătoare pentru spațiul destinat bagajelor. Poate că pentru patru pasageri nu e mult, cinstit vorbind, însă la o nevoie practică se renunță la comoditatea banchetei și se trece la cărat obiecte agabaritice destul de ușor.
Sistemul multimedia și infotainment: lucruri bune, lucruri proaste?
Aici se remarcă iar o cumințenie „Made In Japan”, dacă-i putem spune așa. N-am simțit că i-ar lipsi vreo funcție ori vreo aplicație, informațiile sunt grupate simplu, eficient, lizibil. Totuși, pot înțelege că pentru unii poate că va fi prea simplu, prea banal, prea plictisitor. Fix pentru cei care preferă comenzile tactile ori prin gesturi în detrimentul potențiometrului de volum clasic, pe care, aviz celor care au condus generațiile anterioare Civic, l-am găsit de foarte bun augur. Altfel, ecranul stă unde trebuie, comunică ce trebuie, are și scurtături fizice foarte utile, nu e nevoie de mai mult de atât pentru o compactă.
Cum se simte la drum lung? Dar în oraș?
Aș începe acest capitol de la faptul că Civic se simte bine în ambele scenarii, fiind, după cum se spune, un „all-rounder”. Comod dar nu până la a fi prea moale, mulțumitor de dinamic dar nu până la a fi rigid, setup-ul șasiului pare cea mai evidentă consecință a faptului că Civic se află în povestea Honda încă din 1972. În mai bine de 50 de ani de viață înveți din toate și te pregătești cum trebuie chiar și pentru cei mai pretențioși (în clasa în care te încadrezi, nu mă refer în ansamblu la lumea auto).
Îmi place reglajul sistemului de direcție, m-a făcut să simt că face cinste H-ului din mijlocul volanului. Precis, comunicativ cu șoferul, asistat într-o proporție corectă, ușor de trăit cu el în oraș, suficient de intrigant la drumuri lungi și poate unduite, reprezintă o medie aritmetică a tuturor nevoilor unui șofer modern. Apoi, în ton ca pregătire pentru mai toate scenariile de exploatare se află reglajul trenului de rulare. În primul rând, sistemul de suspensie lucrează foarte silențios; sau poate că izolarea zgomotelor parazite se face foarte bine. Chiar și pe străzile pe alocuri jalnice din unele zone ale Bucureștiului filtrează cu spor imperfecțiunile, chiar și denivelările scurte și sâcâitoare. Totodată, păstrează un oarecare nerv al modelului la deplasările lungi, amintind că Honda a fost dintotdeauna o marcă aplecată spre sportivitate – mă rog, atât cât poți emite de la un sistem de propulsie hibrid, de 184 CP.
Una peste alta, chiar pot spune că echilibrul definește menirea generației actuale Civic, iar asta face să fie mai ușor de înțeles această clasă care a fost ignorată pe nedrept în ultimul timp (comparativ cu alte perioade, desigur). Civic nu-ți intră pe sub piele cu câte un vârf într-ale performanței, dar te determină să te adaptezi rapid la modul său foarte curat de a exista.
Cât de sigură este? A testat-o EuroNCAP?
Clasificarea de 5 stele la testele EuroNCAP datează încă din 2022, de la apariția acestei generații, deci e limpede că un model îmbunătățit este cel puțin la acel nivel. Protecția pasagerilor este cotată la 89%, iar cea a copiilor aflați în scaune speciale este de 87%, în vreme ce categoriile vulnerabile din trafic se bucură de o protecție care a primit cotația de 82 de procente. Sistemele de asistare și siguranță primesc 83% în sistemul de valori EuroNCAP.
Sisteme, pachete tehnologice sau soluții inteligente care ți-au rămas în minte după test?
Poate că o să râdeți de mine că mă rezum la un detaliu aproape insignifiant, o banalitate, însă îl găsesc definitoriu pentru cât de logic este pragmatismul inginerilor niponi. Portbagajul nu este acoperit de o poliță simplă, ca la multe alte compacte, ci de un rulou retractabil care poate fi manevrat super simplu. Ai nevoie să acoperi compartimentul de bagaje, tragi ruloul pe poziție, ai nevoie să încarci un obiect mai mare, doar îl strângi, fără să fie nevoie să depozitezi o poliță clasică pe undeva. Au încercat și alții cu soluții inteligente, însă niciuna nu mi s-a părut atât de eficientă. Și e banal de simplă.
Altfel, aș putea spune că sistemul de propulsie, deși nu fură ochii prin cifre, se comportă excelent în orice scenariu, părând un ingredient asupra căruia s-a zăbovit mult în studiourile de proiectare.
Ce-i lipsește?
Un rezervor mai mare. Poate și o grafică mai îndrăzneață pentru sistemul multimedia. Iar pe asta o punctez nu după gusturile mele, cât mai ales după ale altora, mai avizi de nou și high-tech.
Un lucru care face ca mașina asta să fie unică și să iasă în evidență?
Simplitatea, utilizată acolo unde trebuie. Și inovația, utilizată acolo unde trebuie.
Liber la criticat: ai mână liberă să îmbunătățești un lucru. Ce schimbi?
La cum se simte Civic în ansamblu, ca șasiu, poate că ar fi meritat și o versiune mai puternică. Dar până la Type R, care este radical din multe puncte de vedere. Consider că ar fi fost loc de o treaptă în plus, exact la mijlocul drumului dintre acest 184 CP și cei peste 300 ai lui Type R, care vin și cu un setup total diferit al mașinii.
Apoi, deși apreciez flexibilitatea garantată de caroseria cu hayon, mă gândesc și la o caroserie break în adevăratul sens, care ar fi fost iubită de mulți, poate chiar de germani, mari fani, pentru care ofertele de pe piață pare că se împuținează accelerat.
Completează spațiile punctate: cumpără-ți mașina asta dacă…
…nu vrei să ieși în evidență dar ți-ar plăcea să conduci o mașină interesantă. Dacă preferi inovațiile inginerești mecanice în detrimentul celor strâns legate de software. Dacă știi ce înseamnă Honda pentru industria automobilului și vrei să faci parte din povestea mărcii.
Completează spațiile punctate: nu-ți cumpăra mașina asta dacă…
…ai de gând să o pui într-o balanță în care își vor face loc multe automobile din China, care vin cu altfel de prețuri și cu altfel de percepții asupra atmosferelor interioare.
Completează spațiile punctate: mașina asta va fi un succes dacă…
…nu se pornește de la preț atunci când se ia în calcul achiziția, ci el va fi doar o consecință a întregului pachet oferit.
Peste 10 ani vom vorbi despre mașina asta ca despre modelul care…
…nu a devenit de colecție, însă nici nu și-a nemulțumit în vreun fel utilizatorii. Nu-mi imaginez vreun tatuaj cu această versiune de Civic, spre deosebire de mult mai iubita versiune Type R, dar nici topic-uri nesfârșite pe forumurile pasionaților unde să fie mai multe nemulțumiri decât aprecieri. Vom vorbi despre modelul de față ca despre una dintre generațiile oneste de Civic, proiectate și construite cu simț de răspundere și exploatate în continuarea acestui aspect. Dar, just, nu cred că vor fi foarte multe cluburi de pasionați care să facă întâlniri centrate exclusiv în jurul acestei generații Civic.
La final, descrie-mi mașina asta în maximum 10 cuvinte.
O compactă de școală veche, garnisită cu tehnologie modernă.
