Sunt puține mâini care bat un careu de ași, cel puțin atunci când aduci în discuție o partidă de poker. În schimb, în lumea auto, denumirile preluate din jocurile de cărți nu au neapărat efectul dorit. Vedem în cele ce urmează.

La finalul anilor ’60 – începutul anilor ’70, Giorgetto Giugiaro era un nume mare. Mare de tot. Părăsise Bertone – locul lui fiind luat de un alt mare designer al acelor ani, Marcello Gandini – și Ghia și își înființase propriul studio de design: Studi Italiani Realizzazione Prototipi S.p.A, devenit ulterior Italdesign, așa cum îl știm și noi azi. Bazele au fost puse în 1968, iar alături de Giugiaro s-a aflat Aldo Mantovani.

E de la sine înțeles că primele proiecte s-au ridicat la nivelul așteptărilor publicului și mai ales al constructorilor care apelau la Giugiaro pentru partea de consultanță la nivel de design. Ar fi fost și ciudat ca, odată intrat pe cont propriu, italianul să-și piardă imaginația. Iar în acei ani, mulți constructori voiau să experimenteze lucruri noi, să încerce filozofii de design (uneori doar punctuale) care să șocheze, să impresioneze, să atragă atenția și, ulterior, să se transforme în mașini vândute în milioane de unități. Alteori, încercările erau strict de efect, studii care să rămână în istorie doar ca simple puneri în practică ale unor idei (geniale sau nu, evident).

Lui Giugiaro i-au reușit ambele, iar din a doua categoria, cea a studiilor de design, mă opresc asupra „careului de ași”.

Asso di Picche (Asul de pică)

Nu știu care au fost motivele din spatele acestei serii, dar pot să recunosc că ideea de a o boteza după niște cărți de joc n-a fost deloc rea. Trebuie să recunoaștem că Asso di Picche sună mult mai bine decât Passat, nu? Revenind.

Primul proiect care avea să facă parte din seria lui Giugiaro s-a născut la comanda fermă venită din partea Karmann, partener de nădejde al Grupului Volkswagen. Prototipul urma să ia forma unui coupé sport cu 2+2 locuri la baza căruia se va fi aflat platforma lui Audi 80. Lansat în 1972, Audi 80 deja prindea culoar liber și începea să adune comenzi serioase într-un segment pe care tocmai ce-l inventase. 

Odată intrat Giorgetto Giugiaro pe fir, platforma modelului german nu urma să fie decât un simplu suport pentru ideile de design ale italianului. Și totuși, ceva îngrădire a geniului a existat: conceptul trebuia să fie cât mai aproape de o posibilă mașină de serie, iar asta înseamnă că s-au păstrat toate caracteristicile arhitecturii cu care venea la pachet caroseria unui Audi 80, inclusiv posibilele motorizări. 

Prezentarea lui Asso di Picche a avut loc în 1973 în cadrul Salonului Auto de la Frankfurt, în plină criză a petrolului. Designul? Unul deloc de neglijat, dar în același timp nimic zdrobitor la nivel de emoții. Farurile și stopurile fuseseră păstrate de la modelul de serie de la care s-a plecat, dar consola față mult alungită și consola spate scurtată au contribuit din plin la freamătul format în jurul conceptului. Interiorul fusese și el atins de mâna lui Giugiaro.

Nu există informații cu privire la ce se afla sub capota lui Asso di Picche, însă mergând pe linie logică, oricare dintre motorizările lui Audi 80 ar fi putut sta acolo. Și totuși, în acest moment, informația ar fi irelevantă: Audi a renunțat rapid la idee și s-a concentrat pe modele care să aducă vânzări importante. Să zicem că pe fir au intrat cei de la Volkswagen, iar prima generație Scirocco are ceva din formele conceptului expus sub logo Audi, desenul acestuia fiind semnat de Italdesign.

Asupra lui Asso di Picche o să revin, dar mai aproape de final.

Asso di Quadri (Asul de romb)

Trei ani mai târziu de la debutul Asului de pică, Giugiaro revine cu al doilea concept al seriei: Asso di Quadri (Asul de romb). Cererea a venit tot pe filiera Karmann, însă comanda inițială a sosit din partea conducerii BMW. Ce voia producătorul german? Un coupé cât mai aproape de un posibil model de serie. Mașina de la care se pornea? Prima generație BMW Seria 3 în varianta 320.

Prezentarea a avut loc în cadrul Salonului Auto de la Torino. La fel ca Asul de pică, noul concept pica sub incidența filozofiei numită coupé, însă de această dată, aerodinamica prindea ceva mai multă tracțiune pe conturul imaginat de Giugiaro. Motorul fusese preluat de pe șasiul donator: 2,0 litri cu patru cilindri gata să dezvolte 109 cai-putere. Dimensiunile, ca să aveți și o idee despre cum să poziționați în spațiu conceptul: 4325 de mm lungime, 1650 de mm lățime și o înălțime de doar 1240 mm. 

Nici Asul de romb n-a avut o variantă de serie per se, însă poate fi văzut ca un experiment, o repetiție cu public înainte de apariția lui BMW M1, al cărui design a fost propus câțiva ani mai târziu tot de Italdesign sub semnătura lui Giorgetto Giugiaro.

Ca notă de subsol înainte să trec la al treilea concept al seriei: Asso di Quadri este prezent în acest moment în Muzeul BMW cu ocazia expoziției numită Belle Macchine, un eveniment care marchează legătura dintre marca germană și designul italian. Tudor a vizitat-o și a scris pe larg aici.

Asso di Fiori (Asul de treflă)

Al treilea studiu al seriei a venit în urma unei cereri sosite din partea…Isuzu. Ca idee, colaborarea dintre marca niponă și Giugiaro n-a luat naștere odată cu Asso di Fiori. Spre exemplu, Isuzu 117 Coupé, modelul pe care Asul de treflă trebuia să-l înlocuiască, a fost desenat de același Giugiaro. 

Dar să revin. Japonezii aveau nevoie de o mașină care să spună următoarele: e sport, dar în același timp și rafinată, e plină de tehnologii moderne, dar în același timp e și practică. Iar Giugiaro fix asta a livrat. 

La bază s-a aflat hatchback-ul Isuzu Gemini (o extensie a lui Opel Kadett), iar pentru că studiul de design trebuia să fie cât mai apropiat de un viitor model de serie (la fel ca în cazul tuturor unităților din această serie), Giugiaro a lucrat pe un caiet de sarcini impus de Isuzu. Aerodinamica era musai să îmbrace forma unui design modern, dar în același timp atemporal, iar interiorul trebuia să iasă în evidență în fața oricărui rival de până atunci, punctul principal urmând să fie o notă high-tech.

Primele schițe ale studiului de design au ajuns pe mesele japonezilor la finalul anului 1978, iar câteva luni mai târziu, în cadrul Salonului Auto de la Geneva din 1979, Isuzu prezenta noul Asso di Fiori. Tot pentru a-l putea încadra în norme, revin și cu dimensiunile: 4195 de mm lungime, 1620 de mm lățime și înălțime de 1278 de mm. Sub capotă se afla un motor de 1,8 litri cu 130 de cai-putere. 

Rezultatul final a fost cel așteptat, iar doi ani mai târziu, Isuzu lansează Piazza, model produs pe baza lui Asso di Fiori. Modificările? Minime vizavi de ideile pe care Giugiaro le-a expus în primă fază.

Asso di Cuori (Asul de inimă roșie)

Punct. N-a existat. Sau mai bine zis n-a ajuns niciodată într-o formă vizibilă publicului, în ideea în care Giugiaro, conform izvoarelor nescrise, avea în plan finalizarea „careului de ași”.

Și totuși, 50 de ani mai târziu de la debutul seriei, Italdesign a lansat (mai întâi în formă digitală) proiectul numit Asso di Picche in Movimento, un tribut adus conceptului lansat sub siglă Audi. V-am zis că revin asupra lui.

Un an mai târziu, în 2024, conceptul a debutat și într-o formă palpabilă. Prezentarea a avut loc cu ocazia Milano Design Week, iar una dintre ședințele foto a inclus și originalul, prototip care astăzi se află sub umbrela Volkswagen Classic Collection și care face parte din exemplarele expuse în Muzeul VW Karmann din Osnabrück.

În încheiere las cuvintele lui Joaquin Garcia, șeful departamentului de design din cadrul Italdesign.

Asso di Picche in Movimento este primul dintre modelele aniversare pe care le vom propune în viitor pentru a celebra uimitoarea noastră moștenire. Originalul Asso di Picche, cu caroseria ușoară, designul simplu și curat, și proporțiile interesante, a influențat o serie de modele de serie și a devenit un proiect reprezentantiv de-a lungul timpului. Merită să fie onorat.

Foto principală: Italdesign