Am intrat mai greu în acest tur, cu sufletul, cu mintea, cu starea, fapt ce nu pot să-l afirm despre introul lui, care a fost solemn, de la Bucuresti la Viena. A povestit Cornel această transhumanță de la fulgii mioritici la blândul soarele austriac. De regulă, parcă era invers, Alpii se scuturau până mai spre primăvară târziu pe meleagurile jodelingului, dar acum a fost altfel. 

Pentru mine, un tur începe să trăiască când capătă acea dimensiune cinematografică, când încep să îmi doresc să nu irosesc nicio fracțiune de secundă cu nimicuri, să mă dedic total clipei, pentru că poate fi unică.

Primul declic l-am avut la Viena, sus, la etajul 57, la ceas de seară. Un oraș privit de sus. A urmat ora 7 dimineața de la Mondi Resort AM Grundlsee. Da, m-am alintat puțin cu descălecatul la 7 din pat, dar poate faptul că era sâmbătă îmi oferă o scuză. M-am ridicat, am mers la fereastră, am deschis-o și am fost teleportat într-un basm. Mă opresc aici pentru că nu cred că pot descrie în cuvinte priveliștea. Tudor a povestit despre Mondi Resort și expereințe culinare Michelin.

Și pentru o experiență cinematografică totală trebuie să adaugi sunet și briză imaginilor. Ultima după-amiază de la Mondi Resort am petrecut-o la bordul unui vaporaș pe lacul Grundslee, la invitația Oficiului Național de Turism al Austriei. Nivelul „mării” de aici este la 708 metri altitudine, lacul are o suprafață de 4,22 km pătrați și este cel mai mare din regiunea Styria. Dacă ai alergie la polen, evită-l în această perioadă, dar dacă nu, acest cuib de rai nu trebuie ratat. În plus este gazda Daffodil Festival – cel mai mare festival din Austria dedicat florilor, anul acesta fiind organizat la finalul lunii mai.

Acum niște ani aș fi spus despre austrieci că sunt oameni reci, dar după multe vizite în această țară mi-am schimbat percepția. Da, sunt organizați, au acea predictibilitate care la noi este proverbială și pe care cred că o invidiem. Și vor liniște, o vor pentru că de-a lungul timpului au învățat să se bucure de sunet, de sunetul naturii. Cineva care iubește armonia oferită de sunet, nu este rece, dar poate deveni arțăgos dacă îi este răpită această bucurie.

Acum, dacă îmi este permis să merg puțin mai departe cu justificarea faptului că austriecii sunt niște germani cu sânge latin, pot aduce în discuție una din cele mai romantice compoziții: Concertul pentru pian nr. 21 de Wolfgang Amadeus Mozart de la a cărui naștere se împlinesc 270 ani. 

Chiar dacă am trecut prin facultatea de psihologie, nu o să vă încrunt frunțile cu cei 170 de ani de la nașterea lui Sigmund Freud, ci voi rămâne tot la muzică, și am să vă spun că acestuia trebuie să-i mulțumim de la distanță pentru cei care pe meleagurile noastre cântă și își spun Omul cu șobolani. Da, puteți folosi la drum lung un playlist care să includă Mozart sau ai noștri rockeri. Gata cu muzica? Nici pe departe.

Dar Cars & Roads Austria by Michelin este cu mașini, condus, explorat, descoperit. 

Jodelschule diplom

Am lăsat Mondi Resort în urma noastră și am plecat să vânăm locuri superbe în care să imortalizăm mașinile din acest tur, dar pe drum făcut o pauză de prânz la KrallerArm. 

Probabil am o slăbiciune subconștientă pentru Austria care vine de undeva din copilărie. Idilicul din pelicula Sunetul muzicii s-a cuibărit în sufletul unui puști din Galați într-o perioadă când la Telejurnal se ascultau trilurile altui cuplu. The Sound of Music, un film cu Julie Andrews și Christopher Plummer, filmat în Salzburg și a cărui premieră a avut loc în 1965. 

Nu vreau acum să vă aduc aminte de celebrul Do-Re-Mi din film, ci de The Lonely Goatherd. Copilul de atunci a descoperit jodelingul, iar ieri, același Oficiului Național de Turism al Austriei ne-a mai rezervat o surpriză. Un curs de jodeling cu Tom Toni Reitsamer. Să zicem, că în ceea ce mă privește, aș dori să las jodelingul pentru cei care nu produc fracturi timpanului. 

Grossglockner Hochalpenstrasse

Și pentru că suntem niște oameni responsabili, stăm cu ochii pe prognoză, și ceea ce se anunță pentru zilele următoare ar putea fi genul de vreme care să determine autoritățile să restricționeze accesul pe anumite drumuri, printre care și legendarul Grossglockner Hochalpenstrasse. Chiar dacă avem cu noi CrossClimate de la Michelin, înțelept este să nu ne asumăm aerul de invincibilitate, așa că am adus zilele cu pasurile montane mai aproape în agenda turului.

După ce am primit diploma de jodeling, ne-am urcat la volan și am pornit spre Grossglockner Hochalpenstrasse pentru a verifica cele învățate de la Tom Toni Reitsamer acolo sus, unde ecoul urma să fie aliatul nostru. 

De la 27 de grade la 5, sau o descriere frugală a celei mai înalte trecători montane din Austria, un drum care urcă până la 2.504 metri altitudine. El există de 91 de ani. Acesta a fost inițial gândit să aibă o lățime de trei metri și o înclinare maximă de 11%. Dar „studiul de fezabilitate” a arătat că o șosea de 6 metri lățime, ce permite circulația pe două benzi asezonată cu locuri de cazare pe traseu poate fi un catalizator pentru turism. Toate acestea se întâmplau în 1925. 

Pasul Grossglockner are o lungime de 48 km, face legătura în Bruck din landul Salzburg și Heiligenblut din regiunea Carintia. Este deschis de la începutul lunii mai, cu alte cuvinte am fost printre primii care am pășit pe el în acest an. 

În luna mai programul de acces este de la 6 AM la 20 PM (la 19:15 fiind permis ultimul acces pe pas). De la 1 iunie se poate intra de la 5:30 AM până la 21:00 PM (la 20:15 fiind permis ultimul acces). Probabil te-ai prins deja că este interzis condusul pe timp de noapte.

Accesul în 2026 pentru un automobil costă 46,50 euro, dacă ești cu un model electric plătești 40 euro. Accesul cu o motocicletă costă 36,50 euro, iar pentru una electrică prețul este de 30 euro. Și da, dacă vrei, poți să-l traversezi și cu un camion, dar vei plăti 145 euro pentru experiență.

Pe urmele lui 007

Spre seară am ajuns la hotel, iarăși un loc special pentru mine. Două zile am poposit la Aqua Dome, care este un resort cu băi termale. Sau pot să-l privesc din perspectiva faptului că a fost cartierul general pentru echipa de producție a filmului The Spectre. Da, în împrejurimi a fost filmată parte din pelicula cu James Bond, celebrele secvențe în care agentul 007, la manșa unui Britten-Norman BN-2 Islander urmărește un Range Rover Sport SVR apărat de două Land Rover Defender 130.

Iar dacă vreți să descoperiți parte din universul 007 și informații din timpul producției peliculei, în Solden (localitatea vecină) există expoziția 007 ELEMENTS.

The Spectre este ultima peliculă din franciza James Bond care a folosit Austria ca platou de filmare, dar privind în trecut mai descoperim Quantum of Solace din 2008 și The Living Daylights din 1987, care au fost filmate pe meleaguri austriece.

Înainte de a explora universul acvatic de la Aqua Dome am organizat o sesiune de încălzire cu mașinile din tur pe trecătoarea Timmelsjoch. Un drum alpin care face legătura dintre Austria și Italia, și care este poreclit pasajul secret pentru că nu este atât de cunoscut și aglomerat ca rutele clasice – pasurile Brenner și Reschen. Urci până la 2.474 metri altitudine, și dacă iubești motorcicletele, pe traseu găsești și un muzeu dedicat lor. 

Dar pentru a nu monopoliza discuția, mă retag și dau cuvântul colegilor de tur.

Tudor Rus (Autocritica.ro) despre BYD Atto 2 DM-i

Nu e cel mai vânos (dar 212 CP și 300 Nm sunt mai mult decât decenți pentru utilizatorul obișnuit), nici cel mai confortabil la drum lung (scaunele din față au nevoie de susținere mai bună) și nici cel mai dinamic (dar suspensia este foarte permisivă și absorbantă, fără să dea la schimb zgomote în habitaclu).

Cu toate astea, dacă te îngrijești cu un minim efort de energia din baterie, BYD Atto 2 DM-i (adică versiunea PHEV, ce conducem noi în Cars & Roads Austria) te poate purta fără grija alimentării mai bine de 900 de kilometri – și asta e autonomia reală, obținută printr-un consum, tot real, de 5,3 l/100 km.

Prestație excelentă la acest capitol. De diesel, cum se spune. Suficient cât să-mi șteargă din memorie zvâncnirile vocale ale transmisiei eCVT (a se citi huruieli) în momentele în care drumul urcă și tu nu faci decât să menții o viteză constantă. 

Mi-aș dori mai multă școală veche la interior – și nu mă refer la materiale (pentru că acolo ea există dar hei, o pot aprecia oricând, din moment ce n-am de-a face cu plastic negru lucios). Da, mi-aș mai dori și  butoane fizice pentru funcțiile și sistemele mașinii, nu să stau să caut în meniu faza scurtă sau pozițiile, chiar dacă pot ajunge la comandă cu un swipe down și o atingere cu degetul.

Sigur, lui Atto 2 DM-i îi pot fi iertate multe prin prisma prețului și prin faptul că a fost clădit în așa fel încât să aibă ceva doar al lui într-un segment destul de înghesuit.

Consum mediu: 5,3 l/ 100 km

Mihai Vasilescu (Digital Creator) despre Dacia Bigster Hybrid-G 4×4

Vă spun fără nicio urmă de exagerare că de Bigster am fost cel mai curios dintre toate mașinile pe care le testăm în Cars & Roads Austria by Michelin. 

După succesul absolut pe care l-a avut Duster, eram extrem de curios cum se prezintă nivelul următor al SUV-urilor Dacia. Pentru că personal așa consider, că Bigster este nivelul următor, cel puțin în ceea ce privește dimensiunile. Și cu siguranță este, pentru că e mai mare decât Duster.

Iar prima impresie pe care o ai când te apropii de un Bigster este fix asta: Doamne, câta e! Impresie care ți se confirmă din plin și după ce ai deschis portierele sau portbagajul. E mare, e multă mașină.

Apropo de portbagaj și dimensiunile lui, e prima dată în acest tur când auzeam trolere bălăngănindu-se de colo colo în timp ce mergeam. Cam atât de mare e. 

După care, la un moment dat am avut nevoie să băgăm tot la noi în portbagaj încă niște bagaje ale unor colegi din tur, doi la număr. Au încăput toate fără nici ce mai mică problemă. Așa că în cazul lui Bigster, vestita vorbă cu „ai loc să bagi porcul în portbagaj” se transformă direct în: ai loc să bagi porcii în portbagaj. 

După ce treci de șocul mărimii, te obișnuiești imediat cu ea și îți dai seama că, pe cât e de mare, pe atât e de ascultătoare, fix ca un dog german care e cât un vițel, dar e blând și moale ca un puiuț.

Pe scurt, după două zile și câteva sute de kilometri rulați pe aproape toate tipurile de șosele existente, de la autostrăzi, la DN-uri și pasuri montane, impresiile mele despre Bigster sunt astea:

Este o mașină cel puțin decentă. Sistemul de ecrane și de infotainment este ce trebuie, e la nivelul anului 2026. Mașina se conectează instant și la Android Auto, și la CarPlay, nu am ce să-i reproșez. 

Iar sistemul de „lane assist”, combinat cu Adaptive Cruise Control, este exact ce trebuie să nu-ți bați capul nici pe autostradă, nici dacă stai în vreun ambuteiaj. Se comportă atât de bine că chiar am ridicat o sprânceană a mirare, chiar nu mă așteptam. 

Dar cel mai și cel mai mult la mașina asta m-a dat pe spate motorizarea. Și nu mă refer la motorul în sine, pe benzină, care are 1,2 l și 140 de cai, că n-avea ce să mă dea pe spate la el.

Mă refer la faptul că Bigster are cea mai complexă motorizare montată vreodată pe o Dacia și una dintre cele mai complexe existente pe piață. În sensul că această mașină are un motor termic care poate fi alimentat atât cu benzină, dar și cu GPL, plus un motor electric.

Practic, îi mai lipsește doar unul diesel ca să aibă toate tipurile de propulsie existente pe piață. Ca reclama la salamul Victoria de pe vremuri: 50 de salamuri în unul singur. Glumesc, desigur, dar am făcut gluma asta tocmai ca să înțelegeți mai bine de ce m-a uimit.

Mi se pare cel puțin spectaculos să ai pe aceeași mașină și benzină, și GPL, și să mai fie și hybrid electric. Iar cireașa de pe tort este că tot acest sistem complex a fost proiectat și dezvoltat în România de către ingineri români. Tare!

Așadar, tu alegi dacă mergi pe benzină sau pe GPL, în funcție de ce e mai economic și confortabil pentru tine, iar mașina alege să optimizeze între termic și electric, după cum știe ea mai bine. Toate astea ducând la o autonomie totală de până la 1.500 de km. Trebuie să recunoașteți că nu e puțin pentru o mașină de dimensiunile lui Bigster.

Încă ceva ce consider că e destul de important, am avut mașina și când am mers pe Grossglockner Hochalpenstrasse, una dintre cele mai spectaculoase șosele montane din Europa. Poate chiar cea mai spectaculoasă. Să știți că Bigsterul, în ciuda dimensiunilor lui impresionante, s-a comportat impecabil pe toate virajele alea înguste, în ac de păr. 

Cam asta este tot ce pot să spun despre Dacia Bigster după prima mea întâlnire cu ea.

Consum mediu: 6,2 l/ 100 km

Maria Andrei (Digital Creator/ Prima TV) despre Omoda 7 SHS

Omoda 7, acest SUV compact, dar stilat, al grupului chinez Chery, poziționat de companie ca o prezență urbană, cool & fashion-oriented. Se vinde exclusiv ca plug-in hybrid — un mare avantaj atunci când te gândești la cât costă litrul de benzină.

Se prezintă ca fiind super trendy și exclusivistă în echiparea ei de top, venind din fabrică cu câteva dotări care, la alți producători, costă destul de mult dacă le bifezi pe lista de opționale. Aici ar trebui menționate scaunele față încălzite iarna și ventilate (când e cazul, evident), apoi un head-up display discret, care mie mi-a plăcut foarte mult și este poziționat perfect la nivelul parbrizului. De asemenea, are un ecran central care „se plimbă” prin cabină dacă îl atingi, dar neapărat cu patru degete. Mai găsim climatizare automată pe două zone, un sistem de purificare a aerului — numai bun pentru alergici ca mine — o tapițerie cu o textură interesantă din piele ecologică și control de la distanță prin aplicația mobilă.

Pentru o mașină cu motor de 1,5 litri pe benzină (140 CP), asistat de un motor electric (204 CP), s-a comportat exemplar pe serpentinele alambicate ale celui mai înalt munte din Austria, Großglockner, așezându-se bine pe șosea și fără prea multe emoții în fața prăpăstiilor adânci.

La frânare, pare că are nevoie de ceva spațiu și timp, dar cred că ține mult și de stilul de condus, iar eu conduc preventiv și asumat față de alți participanți la trafic.

Detaliu rar pentru un plug-in hybrid: se poate încărca și la stații rapide DC, până la 40 kW, iar autonomia oficială totală (electric + benzină) depășește 1.200 km. Practic, necesarul pentru distanța București–Viena ar putea fi acoperit dintr-o singură mișcare.

Lane assist este destul de discret și nu produce „febră musculară”, însă mai sunt niște avertismente sonore la bord cărora nu le-am dat de cap, cred că ar trebui să consultat manualul de utilizare.

Are un portbagaj generos, având în vedere că atât eu, cât și partenera mea de la Cars and Roads Austria by Michelin avem cam 1,80 m fiecare și multe nevoi… stilistice. Scaunele sunt confortabile, există spațiu suficient chiar și pentru picioare lungi, iar sistemul audio este suficient de performant.

În concluzie, este o mașină cu linii frumoase, care atrage toate privirile, are un preț decent pentru dotările generoase cu care vine echipată, se comportă minunat la drum și are un consum care merită din plin investiția. Poate puțin cam multă digitalizare pentru gustul meu, dar… hey, trendurile din modă nu se discută, iar Omoda le execută.

Consum mediu: 5,9 l/ 100 km

Raluca Hagiu (Digital Creator/ Lifestyle) despre Renault Clio E-Tech full hybrid

Experiența de la volanul Renault Clio E-Tech full-hybrid, singurul hatchback din tur, m-a dus cu gândul la Charlize Theron în „Apex“, cel mai nou film al ei. Suspans, mister și adrenalină prin Alpi, mai ales când am urcat la 2.430 m, pe cel mai frumos traseu din Europa. Șoseaua alpină Grossglockner e absolut spectaculoasă. Aproape c-am uitat să respir la cât de impresionant e peisajul… și la cât de multă concentrare îți cere drumul, cu fiecare serpentină.

Pe șosea, în acele de păr, coafura lui Clio rezistă. Se simte stabil, sigur, își face treaba conștiincios și are grijă să mă anunțe că e ALL IN cu mine. Toarce diafragmatic ca un motan care aleargă pe bandă, semn că bateria se reîncarcă singură, din frânări și din funcționarea motorului termic, ca să reducă consumul. Ceea ce, sigur, nu poate decât să mă bucure.

La fel cum o face și când mă uit la el. Acest Clio, ajuns la a șasea generație, propune un design nou, complet diferit de cel al modelului anterior. Are un aer sportiv, cu note hi-tech, futuriste și spirit de aventură în faruri. Și e cu atât mai atrăgător în acest roșu superb, pe care-l poartă în Cars and Roads Austria by Michelin. Recunosc, e un model Instagramabil, alături de care mi-am umplut telefonul de poze.

La interior îmi place consola, cele două ecrane de 10 inch și sistemul multimedia openR link cu servicii Google integrate: e clar, intuitiv, ușor de folosit, fără artificii inutile. Tot la interior m-au surprins plăcut scaunele, care au un suport lateral foarte bun și sunt confortabile la drum lung, dar și planșa de bord cu un detaliu inedit ce imită metalul ars al unei evacuări.

Ce să zic, nu mă miră deloc că modelul Clio este cel mai vândut din istoria Renault.

Consum mediu: 5l/ 100km

Cabral Ibacka (TV Personality) despre Volkswagen Tiguan PHEV

Încep cu sfârșitul. Deci: consum 7,7%.

Și nu… nu în condiții de mers la piață după pătrunjel. Am tras de el pe niște serpentine de-alea de-ți vine să-ți ceri scuze mașinii după fiecare curbă. Gen surori gemene cu Transfăgărășanul, dar cu aer mai rece și orgoliu mai mare. Și, fără să arăt cu degetul… dar eram trei în mașină.

Laura, eu… și prietenul nostru fotograf, Radu Chindriș.

Nu zic nimic, doar menționez că fizica există. 7,7% mi se pare mult? Deloc.

Pentru că Tiguanul e mare. Generos.

Spațios de zici că poți să-ți aduci și dilemele existențiale cu tine, nu doar bagajele. Ergonomia? La punct. Materialele? Corecte, curate, fără figuri inutile. Nu te scaldă pe opulență… dar nici nu te lasă la greu. Genul ăla de om pe care îl vrei în echipă. Scaunele cu masaj? Doamne-ajută! După ore de stat la volan, simți că te iartă cineva pentru toate deciziile proaste din viață.

Infotainmentul și comenzile? Logice. Civilizate. Fără nervi. Acum… obsesia mea: aș fi vrut mai multă putere. Dar știu, știu… asta venea la pachet cu un consum care nu mai era prietenos. Și deja ne înțelegeam bine la 7,7.

Frânele? M-am împrietenit mai greu cu ele. Genul ăla de relație în care la început nu vă sincronizați, dar dacă insiști… iese ceva frumos.

Overall… chapeau bas, Tiguan!

Consum mediu: 7,7 l/ 100km

Alin Ionescu (Mașinistul) despre Volvo XC40

Este de-a dreptul fascinant cum stilul Volvo – în esență, o evoluție a unui limbaj vizual introdus acum vreo 12 ani – rămâne în continuare relevant și atrăgător. Și nu este vorba doar de o percepție subiectivă, pentru că cifrele de vânzări confirmă acest lucru: XC60 este în prezent cel mai vândut model al mărcii.

Exemplarul pe care îl testăm în Cars & Roads Austria by Michelin este versiunea de top T8 Polestar Engineered – o declinare care ascunde o doză subtilă de sportivitate pe sub designul scandinav. Vorbim despre cea mai puternică mașină din tur: un sistem plug-in hybrid care livrează un total de 455 CP și 709 Nm, promițând un sprint 0-100 km/h în doar 4,9 secunde. Resursele sunt gestionate foarte bine, SUV-ul fiind capabil să atace încrezător drumurile virajate, în ciuda celor 2,2 tone pe care le poartă. Secretul stă în atingerea inginerilor de la Polestar: amortizoare Öhlins cu fermitate reglabilă, frâne Akebono, bare stabilizatoare mai groase și un setup diferit în ceea ce privește managementul sistemului hibrid.

Am ajuns la volanul acestui XC60 fix în ziua în care am urcat pe Grossglockner Hochalpenstraße, cel mai spectaculos drum montan din Austria. Și chiar dacă pentru genul acesta de șerpuire te-ai gândi instinctiv la un roadster, SUV-ul suedez s-a dovedit neașteptat de satisfăcător la condus. Partea electrică a sistemului hibrid completează orice gol de putere la turații joase, oferind un răspuns instantaneu, iar când intră în ecuație și supraalimentarea motorului termic, reprizele devin viguroase. Trenul de rulare are un echilibru foarte bun, direcția oferă un feedback consistent, iar frânele rezistă cu brio la abuz. Singurul minus apare la feelingul pedalei de frână, a cărei liniaritate este ușor artificială din cauza tranziției specifice sistemului de decelerare regenerativă.

Chiar dacă autonomia electrică s-ar putea să nu mai pară la fel de competitivă în raport cu unii rivali de generație mai nouă, totuși formatul plug-in hybrid vine cu avantaje tactice clare pe un astfel de traseu. Modul de rulare „B” al transmisiei, de exemplu, oferă un nivel ridicat de regenerare a energiei, permițând condusul în stilul one-pedal, lucru extrem de comod și eficient pe succesiunile de ace de păr din Alpi.

Așadar, deși la prima vedere ai putea crede că tratamentul Polestar Engineered se rezumă la detalii de efect – cum ar fi centurile de siguranță galbene, jantele mari sau etrierele vopsite – în realitate, modificările de dedesubt îi oferă mașinii o personalitate distinctă, dominată de o dualitate foarte bine executată. În viața de zi cu zi, este acel Volvo „zen”, educat, confortabil și prietenos. Dar când drumul se deschide și vrei mai mult, îți poate oferi o experiență de condus eminamente sportivă. Mașina asta chiar poate!

Consum mediu: 8,4 l/ 100km

Berti Panaiot (Autocritica.ro) despre Volkswagen ID.4

Legătura mea cu Pasul Grossglockner este strâns legată de Volkswagen. Am trecut prima oară Großglockner Hochalpenstraße, așa cum îi spun austriecii în actele oficiale, cu un Volkswagen Golf 8 facelift, iar acum am plecat în Cars & Roads Austria by Michelin pentru a descoperi ce înseamnă Lebensgefühl, la volanul unui VW ID.4. Și, sincer, cred că am descoperit una din componentele acestui cuvânt complex care definește practic ce vrea să transmită Austria.

Liniștea. Grossglockner în coborâre, fără prea multe mașini pentru că abia s-a deschis, într-o mașină electrică. Am auzit o liniște care pur și simplu mi-a urlat în gânduri. Cred că a fost cea mai stranie și plăcută senzație în același timp pe care am avut-o în ultima vreme la volanul unei mașini. Îmi e foarte greu să descriu senzația aceasta de liniște, dar îmi era și frică să mă gândesc la ceva pentru că mi se părea că-mi strică tot acel moment. Care era doar al  meu.

În acel moment, VW ID.4 a fost mașina perfectă pentru mine. Pentru că am înțeles că, printre altele, Lebensgefühl înseamnă și liniște. Și rememorând etapele de până acum din Cars & Roads am realizat că am ajuns la liniștea că poți să pleci într-un road trip de 11 zile prin Austria și cu o mașină electrică.

Consum mediu: 18,6 kWh/ 100km

Ciobanu Constantin (Autocritica.ro) despre Volvo V60

Pe mașina mea scrie Safest Safety Car. Pentru început voi justifica, și aici, de ce. Arborele genealogic al acestui combi suedez include modele de legendă, printre care și cel mai de succes model Volvo până la apariția lui XC60, care în prezent este cel mai vândut model Volvo din istorie. Cu ale sale peste 2,7 milioane de unități comercializate, SUV-ul a depășit la capitolul vânzări legendarul Volvo 240. Dar revenind la seria 200, țin să amintesc de Volvo VESC, conceptul care a stat la baza acestei game de succes.

Volvo VESC sau Volvo Experimental Safety Car a fost un studiu prezentat de Volvo în 1972 la Geneva Motor Show. Un Concept Car ce integra măsuri de siguranță de avangardă pentru acele vremuri: ABS, roll-cage integrat în caroserie, centuri de siguranță în trei puncte cu pretensionare, airbag-uri față/ spate.

Doar atât? Nu, mai era echipat cu o cameră video spate pentru manevre furnizată de Mitsubishi Electric, iar imaginile erau proiectate pe un televizor montat în bord. În plus, în cazul unei căderi de la o înălțime de 2,4 metri pe plafon, spațiu habitaclului nu trebuia să se reducă cu mai mult de 75 mm. Dar stați că încă n-am terminat: VESC avea tetiere active care în cazul unui impact se ridicau, iar motorul era forțat să alunece sub caroserie în cazul unui impact frontal. Prototipul era conceput pentru a oferi șanse de supraviețuire în cazul unui impact frontal la 80 km/h.

Revenind la experiența de a conduce acest model în Cars & Roads Austria by Michelin, în primul rând pot spune că mașina își dorește extrem de puțin să fie prezentă, îmi oferă multă libertate să fiu concentrat la nevoile echipei foto/ video. Trei persoane la bordul acestui Safest Safety Car, și nu am venit doar cu bagajele firești pentru un tur de aproape 2 săptămâni, am depozitat la bord și mult echipament foto/ video. Și a încăput, chiar ar mai fi loc de ceva, dar nu mult, să nu exagerez. Și da, voi fi puțin egoist și voi spune că iubesc un combi elegant, dar unul care mă bucură dinamic pe pasurile montane, pe alocuri spre disperarea colegilor de habitaclu.

Versiunea video

Atmosfera din Cars & Roads Austria by Michelin