Primul salon? Probabil 96-97, la Băneasa. Dar nu voi insista. Primul salon ca jurnalist auto? Mondial de l’Automobile 2004, adică Salonul Auto de la Paris. Și pur întâmplător, și prima mea deplasare în afara țării ca jurnalist. „Auspicii?” Pe vremea aia informația nu venea la tine, trebuia să te duci să o culegi, erai un fel de grădinar. Și nu exagerez cu nimic când spun că era și o muncă fizică extremă pe alocuri, mai ales în zilele de presă de la un salon. Bine că nu se inventaseră aplicațiile care monitorizau numărul de pași. La cât se mergea la un salon, o astfel de aplicație ar fi sunat din proprie inițiativă la 112 să raporteze posibile „instabilități emoționale”.

La finalul unei zile de salon, jurnalistul avea un ritual. Se retrăgea într-un colț, de regulă spre ieșire, și începea să facă o selecție de CD-uri. Mapele de presă erau, pe alocuri, mici bijuterii printate, și întotdeauna cele excepționale se păstrau. Restul deveneau maculatură.

De la acel prim salon am plecat cu un fel de troller Michelin, o invenție specială pentru jurnaliști, un fel de cărucior de cumpărături cu care să mergi la piață, doar că de vreo trei ori mai voluminos.

S-au păstrat două flashback-uri de atunci. Colțul camerei de hotel inundat de maculatură și faptul că acel „cărucior” avea 32 de kilograme de CD-uri. Noroc că Air France nu taxa la kilogram pe atunci.

Tot în acei ani existau două momente majore: ritualul de primăvară, cu vizita de la Geneva, și apoi toamna, împărțită între cele două curtezane – Paris și Frankfurt.

Pe atunci, erau câte două zilele dedicate presei și aveai timp să zăbovești jumătate de oră lângă un model nou, să-i urmărești liniile, să-ți sedimentezi impresiile. Și tot pe-atunci, nu încercai să egalezi timpii de reacție ai unui pilot de F1 la start apăsat butonul publish în momentul în care a expirat embargoul. Aveai timp să-ți aduci aportul, pentru că asta era meseria ta. Vorbesc la trecut pentru că lucrurile au evoluat puțin, dar o să ajung imediat și-n prezent, mai ales că ultimele 24 de ore mi le-am petrecut pe străzile din o să ajung și în prezent dacă tot sunt pe străzile din München la IAA Mobility 2025.

Categoric Internationale Automobil-Ausstellung (IAA – International Automobile Exhibition), cel de la Frankfurt, era examenul suprem. A fost singurul salon care m-a dovedit fizic, cu răni la picioare.

Dacă vânai lumina reflectoarelor, puteai să urmezi ritualul conferințelor de presă organizate de fiecare constructor, de altfel mici show-uri dedicate prezentării în premieră mondială a unor modele. Spectacole care meritau văzute. Dar în același timp aveai șansa de a avea restul salonului aproape pustiu, doar pentru tine, să admiri în liniște premiere „vechi” de maxim o oră. Fiecare jurnalist își construia un ritual de salon în care găsea confortul pentru a aduna informațiile care-l interesau. Interviurile erau rareori mese rotunde, erau one to one, iar grădinarul avea informațiile doar pentru el.

O bună bucată de timp lucrurile au funcționat după această rețetă. Se pleca la saloane fie invitat de vreun constructor care avea un model importat de prezentat, fie se organiza o echipă din redacție care pleca spre acel show.

Paris și Frankfurt erau două arene unde localnicii încercau să le arate celor de dincolo cât de puternici sunt ei. Era frumos să fii martorul acestui duel pentru că era acel gen de competiție care conducea la progres, care stimula creativitatea în mod plăcut. Spre exemplu, privind peste ani, nimic nu putea egala grandoarea standului Mercedes-Benz de la Frankfurt, care nu era un stand, era o clădire cu o spirală interioară desfășurată pe câteva etaje care de-a lungul timpului îmbrăca diferite teme.

Și totuși, nu pot omite să menționez standul BMW de la Frankfurt, care la un moment includea un fel de traseu montagne russe unde puteai experimenta un BMW M5.

Geneva Motor Show era acel tărâm neutru unde nu era nimic nefiresc să ai standul Dacia lângă cel Aston Martin. Marea majoritate a standurilor erau deschise, cu mici excepții de genul Rolls Royce sau Bugatti. A fost un salon unic, doar că ADN-ul elvețianului este sensibil la bani, iar acest mic detaliu a început ușor, ușor să conducă la apariția unor malformații.

Prima a început să se manifeste spre finalul anilor 2010. În zilele de presă au început să se comercializeze bilete VIP de acces, iar standurile s-au transformat în niște spații private, în marea majoritate a cazurilor, rezervate uneori pentru accesul unei singure familii. Totul a culminat cu anularea evenimentului din 2020 din cauza pandemiei. Nu asta ar fi fost problema, ci faptul că producătorii care au plătit spațiile expoziționale au descoperit că elvețienii ascultau Ca$$a Locco, Ce bine îmi pare că ai luat tzeapă. Și cam așa a murit salonul auto de la Geneva. A scris și Cornel pe tema dispariției Salonului Auto de la Geneva.

IAA Mobility 2025

Am ajuns la München la invitația celor de la Renault pentru a descoperi a șasea generație Renault Clio. Tot Cornel, că tot l-am amintit câteva rânduri mai sus, a avut șansa de a descoperi modelul în cadrul unui eveniment privat, organizat tot de Renault, dar cu o săptămână mai devreme. Adică suficient timp pentru a putea să-și pună ordine în gânduri.

Dar înainte de a vorbi despre ce este bine și poate ce nu este atât de bine la un salon de azi, IAA Mobility 2025 în acest caz, un mic preludiu.

Pandemia, scăderea vânzărilor și criza semiconductorilor i-au obligat pe producători să fie mult mai atenți cu modul în care cheltuie anumite bugete, pentru că dimensiunea lor s-a tot redus. Iar dacă înainte, un salon era un cocktail de vânzări, notorietate, consolidare și diferențe de imagine de marcă în raport cu rivalii direcți, acum totul s-a redus la vânzări.

Pe de altă parte, evoluția tehnologică ne-a adus în punctul în care informația îți intră în casă fără să faci vreun efort. Adică? Păi în cazul invitației primite de la Renault, punctul culminant era dezvelirea mașinii în cadrul unui eveniment privat, în seara dinaintea deschiderii oficiale a salonului. Toate informațiile le aveam, dar exista un embargou pentru publicarea lor până la ora evenimentului. Din punct de vedere jurnalistic eram limitat la a livra informațiile din comunicatul de presă, fără niciun plus personal dacă doream să fiu acolo, în duelul pentru cel mai bun timp de reacție la apăsarea butonului „publish”. În cazul Autocritica, nu am suferit de acest minus. Dar am uitat să menționez un detaliu, poate minor, apropo de informația care îți intră în casă.

Evenimentul a fost transmis live pe youtube, și astfel soția și fiica „au putut fi prezente” și ele la eveniment. Iar acest lucru este valabil pentru (aproape) toate evenimentele de acest gen găzduite de constructori în preajma unui salon auto sau independent de ele. Nu vă mai spun despre ora 3 AM când am făcut ochi pentru a pleca spre aeroport. Mă plâng de ceva? Nu, în continuare voi face genul acesta de sacrificii pentru a fi acolo, pentru a pipăi mașina, pentru a-i simți mirosul, pentru a vedea cum se compun volumele. Dacă aș fi scris despre noul Clio doar privindu-l în poze, poate părerea despre design ar fi fost rezervată, formulare elegantă. La fața locului am descoperit că mașina arată foarte bine. Gata cu acest episod? Nu, dacă tot am văzut Clio, al șaselea, în premieră mondială, să îmi dau cu părerea.

Din standul Renault

Și dacă tot am fost să-l văd pe al șaselea Clio, să vă spun două vorbe de la fața locului. Plecând de la ultimele trei generații care au sedimentat o evoluție a designului, ultima rupe tradiția asta. Mai multă atitudine, agresivitate, detalii camuflate care ascund unele lucruri. Spre exemplu, linia descendentă a geamurilor laterale în partea superioară îți lasă impresia unui plafon care plonjează. În realitate mașina este mai înaltă (nu cu mult) și oferă spațiu suficient la nivelul capului pentru unul ca mine, de 1,88 metri înălțime. Da, trebuie să faci o mică reverență la ieșire, dar nimeni nu-i perfect. Apoi, să nu fiți surprinși dacă va exista o versiune Clio în trei volume, clasicul sedan. Lucru valabil și pentru apariția siglei RS în poveste. În ultimii ani, Renault s-a chinuit să facă dispăruta sigla RS de mai peste tot, iar la IAA Mobility, în standul lor am regăsit-o pe Renault 5 Turbo 3E. Și doar acest detaliu m-a făcut să sper. 

Și sper ca noul Clio să nu fie foarte vocal, pentru că pe stâlpul A, la interior, și-a făcut apariția o cameră care va monitoriza gradul de atenție al celui de la volan.

Pentru moment nu a fost comunicat niciun preț. Acest lucru se va întâmpla până la final de octombrie, ceea ce înseamnă că o potențială întâlnire cu un test drive s-ar putea consuma destul de curând. Ce am mai văzut în standul Renault și m-ar bucura să văd în fiecare showroom? Un colț dedicat accesoriilor, dar care să conțină toată gama, pentru că linia vestimentară dedicată unor modele precum 4, 5 sau Clio este senzațională.

Salon, târg sau festival?

Ultimul salon auto internațional la care am participat a fost, dacă nu mă înșel, Geneva 2019. Așa că acest IAA Mobility 2025 este o premieră după pandemie, este și o premieră pentru mine după mutarea salonului de la Frankfurt pe străzile din Munchen.

Așa că a fost un moment de genul 2004, când am pășit prima dată la Mondial de l’Automobile. Momentul în care mi-am făcut acreditarea de presă, iar atașarea unui .pdf cu un articol scris de mine a generat puțină melancolie și emoție.

Secțiunea IAA Mobility 2025 dedicată presei a fost găzduită de centru expozițional Messe München. Un loc care ar putea găzdui, probabil, două sau trei saloane auto în același timp. Pentru justificare, vă spun că spațiul expozițional din Geneva, celebrul Palexpo, are o suprafață utilă de 106.000 mp. La Munchen găsești 200.000 mp de spațiu expozițional acoperit, împărțit în 18 hale și 414.000 mp spațiu expozițional exterior.

Doar că aici erau folosite 6 hale pentru „a transmite mesajul către presă”. Apropo de ghilimelele de înainte, aș vrea să le explic menționând faptul că centrul de presă putea găzdui 50-60 de jurnaliști cu riscul unei hipoxii, și dacă spun că erau disponibile 5 prize, sunt generos. Cândva, un astfel de centru îți lăsa impresia că ai intrat într-o hală unde se minează monede virtuale.

IAA Mobility 2025 nu pot spune că mai este un salon auto, este un fel de târg, de eveniment local similar unui festival culinar, unde se închid niște străzi și totul se întâmplă acolo. Din punct de vedere turistic, da, este ceva ce poate mi-aș propune să bifez cu familia. Un city break la Munchen, cu o jumătate de zi dedicată salonului și apoi o alta dedicată unui ciolan cu varză și ceva la halbă, nu este o idee de neglijat.

Ceva reacții pavloviene au rămas sedimentate în birourile de marketing ale constructorilor. Mercedes-Benz, Renault, Kia, BMW, Cupra, Lucid și Volkswagen și-au respectat statutul de mari producători. Au investit în standuri, în a surprinde și a bucura audiența cu ceva inedit. Dar la un târg stradal nu ai loc să fii prea generos cu exponatele, așa că rareori vezi un nou model în mai mult de un exemplar. La BMW am descoperit patru iX3, după ce am stat câteva minute la coadă să pot intra. Un alt detaliu care trebuie luat în calcul la un astfel de „salon”? Personal am fost cucerit de minimalismul și metafora din standul Audi. Superbă „curgerea timpului” de la Auto Union Type C (1936) către imaginea Audi de mâine, către studiul Audi Concept C.

IAA Mobility poate fi numit salon auto în virtutea unor reflexe necondiționate. Altfel, rămân la părerea că este un târg care migrează puternic spre idea de festival. Ce-i drept, unul lejer de savurat și digerat în niște vremuri în care dorința de aprofundare este viciată de consumul de social media. Producătorii se bucură de mult mai multă expunere, gratuită, dar categoric nu mai au niciun control asupra mesajului ajuns în eter. Și surprizele pot fi majore în timp. Iar aici țin să deschid o mică paranteză, afirmația este valabilă pentru producătorii europeni, pentru că cei din, să zicem China, au grijă să controleze foarte atent tot.

Dacă îi dau cuvântul jurnalistului din mine, o să vă spună că este destul de iritat. Poate pentru faptul că trebuie să sacrific din timpul care îmi permitea să aprofundez un produs nou lansat și să ajung să cred cu adevărat în mesajul emis. A intra în jocul ăsta de leapșa cu mesajul din comunicate de presă, nu cred că este ce-mi doresc.

Dacă este să vorbesc din perspectiva de pasionat care vrea să ofere familiei câteva clipe lejere în care să interacționeze cu puțin fenomen auto, apreciez noul format. Dacă îmi invitam soția la vechiul IAA de la Frankfurt, aș fi suferit multiple accidente, dar IAA Mobility 2025 sigur este ceva ce ar vizita.

Nu știu dacă actuala configurație a acestor evenimente este finală sau ne aflăm într-o fază de tranziție spre altceva. Dar atât timp cât puteți ieși din casă, admira în același loc modele de la o bună parte din constructori(au fost și absențe – Fiat, Citroen, Peugeot, Skoda) te voi încuraja să faci acest lucru pentru că este tot o modalitate de a-ți îmbogăți cultura auto, de a ajunge să-ți dai seama ce îți dorești și să nu te mai transformi în victima vecinului care stă mai mult cu nasul în social media.

Foto principală: IAA Mobility