Hotel Castel Daniel: Călătorie în trecut

În ziua liberă din road tripul Cars & Roads am jucat golf la Theodora Golf Club, iar a doua zi am traversat pasul Praid pentru a ajunge la Castel Daniel. Construcția datează din 1680 și ne-a întâmpinat cu o atmosferă tipică de castel și un foc de tabără în mijlocul unei cine în natură.

Am zâmbit când am văzut prima oară în program că road tripul Cars & Roads by Michelin include și în acest an o zi de pauză în oaza „elvețiană” Theodora Golf Club din Teleac, județul Alba, inclusiv cu deja tradiționala experiență de golf. 

Am zâmbit chiar dacă știam ce ne așteaptă, pe mine și pe ceilalți 19 jurnaliști și invitați din acest road trip. Și spun asta pentru că, deși de pe margine pare un sport adecvat mai ales pentru persoanele care nu sunt obișnuite să facă mișcare, în realitate simpla poziție pe care trebuie să o adopți pentru executarea unei “banale” lovituri îți pune în mișcare mușchi de care probabil nici nu știai că există. Mai norocoși au fost doar aceia dintre noi care, într-un fel sau altul, facem un pic de sport în fiecare săptămână. Nu dăm nume, nu discriminăm pe nimeni aici. Nici măcar pe partenerii de la Server Config, care ne-au făcut o vizită surpriză pentru a participa la demonstrativul de golf. 

Eficiența execuției în sine a loviturii depinde de mulți factori. Cel mai important este respectarea poziției corecte a mâinilor pe club (da, se numește club, nu crosă!), dar și a picioarelor în raport cu restul corpului.

Pe de altă parte, un alt factor important este talentul. Fotografiile realizate cu măiestrie de Bogdan și Ciprian sugerează că toți putem aspira la statutul lui Tiger Woods. Totuși, dincolo de imaginile desprinse parcă din reclame, realitatea este mult mai complexă: unii dintre noi, printre care și eu, ne-am entuziasmat peste măsură la o banală lovitură trimisă la peste 50 de metri. Alții mai perspicace au oftat vizibil în rarele ocazii în care mingea nu trecea de borna de 100 de metri.

Cert este că, indiferent de performanțele obținute, toți, fără excepție, ne-am bucurat de o experiență memorabilă, așa cum a fost și cea de anul trecut. Pe ceas a durat două ore, ore pe care noi le-am simțit ca pe un minut. Dar un minut d-ăla bun, genul de minut care îți rămâne întipărit pe retină toată viața. 

Vreau să cred că un road trip precum Cars & Roads va include întotdeauna o zi de pauză la Theodora Golf Club și o experiență de golf în ceea ce este, probabil, cel mai bun loc din lume în care să vezi apusul Soarelui. Și spun asta chiar dacă, la finalul celor două ore de golf, cu toții am avut nevoie de o binemerită odihnă înainte de ultimele trei zile ale road tripului. 

Un platou îmbelșugat

După 4 nopți, am plecat de la Theodora Golf Club cu același regret pe care îl simțim întotdeauna când concediul petrecut în străinătate se termină și trebuie să ne îndreptăm spre aeroport. Ne-am consolat însă cu o zi plină cu mâncare bună și drumuri spectaculoase. Și un final de poveste, dar îți cer un strop de răbdare până acolo. 

După un drum parcurs mai ales pe autostrăzile A10 și A3, am făcut un popas în localitatea Ghindari la Gerendás Panzió, un restaurant cu specific unguresc unde papilele noastre gustative s-au delectat cu un Platou Belșug Gerendás format din ciolat afumat, piept de pui umplut, coaste de porc și pulpe de rață, asezonate cu garnituri precum varză roșie călită, piure de cartofi și cartofi aurii, plus mujdei de usturoi și sos picant. Un adevărat deliciu care a fost urmat apoi de o scurtă perioadă de relaxare pe băncile de pe pajiștea din jurul restaurantului. 

Un drum de poveste: pasul Praid

Iar pauza de relaxare a fost, de fapt, doar un preambul pentru festinul care a urmat: trecerea prin pasul Praid, unul spectaculos datorită numeroaselor viraje strânse cu schimbări bruște de direcție, dar mai ales prin prisma decorului reprezentat de pădure. Sigur că toamna priveliștea este și mai spectaculoasă datorită buchetului coloristic mai variat, dar nici verdele specific acestui anotimp nu se lasă mai prejos. 

Cu secole în urmă, traseul a fost folosit de căruțașii care transportau sare de la Salina Praid în localitățile din împrejurimi. În prezent, acest traseu reprezintă una dintre probele speciale ale Raliului Harghitei din Campionatul Național de Raliuri, o dovadă în plus, dacă mai era nevoie, că vorbim despre un drum pe care trebuie să-l încerci măcar o dată în viață.

Prin urmare, nu a fost o surpriză că inclusiv Toyota C-HR, mașina de asistență oferită de partenerii de la Autonom, a defilat în fața aparatului foto și a camerei video. Au urmat, rând pe rând, toate cele 7 SUV-uri hibride implicate în caravană, dar și Safety Car-ul Volvo XC60. 

După un astfel de drum am făcut o scurtă oprire la stația din Gheorgheni a partenerilor de la MOL România înainte de a ne continua drumul spre ultimul popas al zilei și gazda noastră peste noapte: Castel Daniel, în satul Tălișoara din județul Covasna. Cunoscut acum drept Hotel Castel Daniel. 

Un castel construit în 1680

O să fiu cât se poate de sincer cu tine: drumul de la Gheorgheni la Castel Daniel nu este nici pe departe perfect. Mă rog, depinde de traseul pe care-l alegi. Dar merită din plin să faci efortul să îl parcurgi pentru a te teleporta din România șoselelor (încă) proaste într-un mediu tipic din urmă cu peste 400 de ani. 

După “sejurul” dintr-un complex modern realizat în stil elvețian, Castel Daniel ne-a readus la rădăcini, pentru că fost constuit în 1680 de familia nobilă Daniel din Vârghiș. Sigur că acum ești liber să speculezi, la fel cum au făcut și colegii de “suferință” din road trip, care au “intuit” că “trebuie” să existe o legătură între numele unei familii nobile și prenumele meu.

Motivul pentru care am ales Hotel Castel Daniel este însă mult mai simplu: l-am descoperit în cartea “România. 500 de peisaje, destinații și experiențe” editată de Michelin. Cartea cuprinde imagini reprezentative și informații utile despre obiective turistice evidențiate și în Ghidul Verde România, publicat de asemenea de Michelin, și care îți poate deschide noi perspective despre turism în țara noastră. 

Incursiune în istorie

Iar ceea ce am văzut la fața locului ne-a convins că își merită pe deplin locul în ghidul publicat de Michelin. Abandonat o lungă perioadă de timp, castelul a trecut printr-un proces de peste 5 ani de renovare și restaurare și a fost redeschis în 2016. 

În prezent, Hotel Castel Daniel are 20 de camere cu propria personalitate, întrucât nu există două camere identice. În fiecare cameră găsești însă mobilier de lemn cu o puternică influență istorică, dar și picturi murale. De altfel, dacă ești cu adevărat pasionat de istorie, am un pont pentru tine: încearcă să rezervi camera Constantinopole, pentru simplul motiv ca aceasta găzduiește trei picturi murale din anul construcției (1680), care au fost descoperite de proprietari în timpul restaurării. Picturile respective reprezintă un tribut adus Imperiului Otoman de către Principatul din Transilvania, iar pe fundal sunt vizibile turnurile din Constantinopol. 

Pe de altă parte, toate aceste elemente vechi care amintesc de istoria bogată a castelului se îmbină elegant cu elemente de confort tipice epocii moderne. Iar cea mai bună dovadă în acest sens este zona de SPA, care include o serie de remedii tradiționale. Desigur, rezultatul final este impresionant și trebuie să-l simți pe pielea ta pentru a-l înțelege pe deplin. 

Mai important decât designul și dotările camerelor este însă povestea. Castelul în sine are o poveste lungă, fiecare cameră are propriul istoric, la fel ca și tururile tematice la care poți lua parte. Toate aceste elemente contribuie, în egală măsură, la o experiență pe care nu o poți regăsi într-un hotel clasic sau la o pensiune. Un loc excelent în care să te relaxezi și să te detașezi complet de viața de zi cu zi, în acele momente în care simți că ai nevoie de acest lucru. Iar dacă nu ești câtuși de puțin pasionat de istorie, nu este exclus să devii unul după ce cunoști povestea acestui loc. 

Gazdele de la Hotel Castel Daniel au fost foarte bucuroase de oaspeți și ne-au întâmpinat cu un foc de tabără chiar înainte de apusul Soarelui. A urmat apoi o cină în natură chiar în curtea castelului, în care am servit, printre altele bunătăți, tocăniță cu carne de cerb, mămăligă gatită pe grătar și salată de varză. Inevitabil, mixul de ingrediente dintre natură și mâncare a generat opinii subiective pe numeroase subiecte, inclusiv despre cele șapte SUV-uri hibride cu care călătorim în acest road trip.

Adrian Mitrea (0-100.ro, Hotnews) despre BMW X5 PHEV:

Sunt multe mărci auto pe lumea asta, însă doar BMW poate face așa o mașină. BMW este una dintre puținele mărci auto care stabilește standarde și care este copiată de alții. Iar X5 este SUV-ul pe care orice marcă auto ar vrea să-l aibă în gamă, însă doar BMW e în stare să-l facă.

E mare, deci spațios și impozant. Are tehnologie de top în materie de motorizare. Benzină. Electric. Benzină + electric. Nu contează. E superlativ. Nu există SUV plug-in hibrid mai performant decât acesta. Și, sincer să fiu, acest X5 xDrive45e mi-a dat impresia unei bijuterii de motor pe benzină, deghizat în așa fel încât să mai poată fi vândut în continuare. Măcar un pic, înainte să-l ucidem.

Așadar, iei acest X5 pentru motorul său de 3 litri pe benzină, cu 6 cilindri în linie, și pentru tot ce este construit în jurul acestei bijuterii tehnice: un sistem de direcție incisiv și precis; un sistem de suspensii active, sofisticate și rafinate; o transmisie automată care-ți citește gândurile. Nicio altă cutie de viteze automată din lume nu funcționează atât de bine cum o fac transmisiile ZF de pe BMW-urile scumpe. Ca experiență, doar mașinile electrice BUNE pot oferi un rafinament similar.

Dan Scarlat (revista Top Gear România) despre Ford Kuga PHEV:

Ford Kuga arată că un hatchback înălțat: destul de cuminte, echilibrat și omogen în linii. Însă, în această versiune, ascunde câteva surprize plăcute: o putere maximă de 225 CP, o autonomie electrică (oficială) de 64 km și un consum care, în testul nostru de azi, nu a depășit 6,5 l/100 km, deși nu l-a menajat nimeni. În plus, are spațiu suficient pentru nevoile unei familii obișnuite, dar și dotări demne de un model premium.

Cornel Șocariciu (Autocritica) despre Honda HR-V:

Cu Honda HR-V m-am împrietenit fix acum o lună. L-am testat doar în oraș pentru un test de consum. Acum am avut timp să-i explorez și partea extra-urbană. 

Eficiența rămâne punctul forte: consum de 5,5 litri/100 de kilometri după cei 320 de kilometri pe autostradă și drumuri virajate. Și mi-a plăcut că, deși suspensia e setată mai mult spre confort, HR-V reușește să rămână zveltă când legi câteva apexuri. Totuși, zgomotul suspensiei putea fi estompat mai bine. Partea modernă de interior e plăcut integrată și ușor de înțeles și operat. 

Sistemul hibrid e unul dintre cele mai complexe de pe piață și l-am explicat într-un text anterior. Dacă la viteze de oraș modul în care intervine motorul termic nu e neapărat intruziv, în extra-urban lucrurile se schimbă. La nivel de decibeli. Și e puțin supărător, mai ales atunci când ai de urcat rampe. Dar repet: eficiența lui te cucerește.

Tudor Rus (douălocuri.ro) despre Kia Sportage HEV:

Kia Sportage, acest Goldilocks din turul Cars & Roads. Ar fi foarte mult de scris despre ce face bine Sportage HEV 1.6 Turbo. Ușor, agil, dozat cu suficientă putere și cuplu cât să nu-i dea peste cap consumul fără să te frustreze când ceri mai mult de la accelerație, foarte ușor de recunoscut în mulțime, tehnologizat până-n dinți, peste medie din punct de vedere dinamic și… tineresc. Alături de EV6, cea mai bună dovadă a progresului susținut cu care Kia și-a depășit condiția în lumea auto.

Exemplarul din tur este un GT Line, deci vârf de gamă. Personal, aș fi înlocuit cu altceva pogoanele de piano black (aka plastic negru, lucios, momeală ideală pentru amprente și impurități) pe de tunelul median, dar în același timp, slăbiciunea producătorilor în fața acestui material nu poate decât să însemnă că există mulți clienți care îl apreciază. Între noi fie vorba, mi-e greu să-i găsesc alt defect acestui Sportage, dar în același timp mă văd forțat să recunosc că gramajul de subiectivitate implicat în tastarea acestor cuvinte a fost cel puțin generos.

Cosmin Tudoran despre Lexus NX 350h:

Ce primești de 71.951 de euro? Ceva, altceva. O altă unealtă. Văd unul zilnic, parcat în curtea vecinului meu. Când l-a ales, după multe alte SUV-uri nemțești, asta mi-a spus că a vrut: altceva.

Hibridul ăsta m-a convins pe câteva paliere. Pe lângă maturitatea sa tehnologică, mai ales că este unul destul de bine uzat în trecut de brandul mamă. “Maturat” în cutii de stejar, cum ar veni. Unele dintre aceste paliere ar fi confortul și felul în care “curge” pe asfalt. Probabil felul în care se “așează” la drum, dar nu neapărat la viteze de alergător sportiv, ci de cruising cu ștaif. Căci cu un Lexus NX F-Sport te preocupi mai mult de statut, de confort și de respectul de sine decât de cum te bați în trafic cu te miri ce alți “colegi”. 

Aș spune că volanul sculptat, pielea și scaunele de pe acest model îmi plac în special, iar TFT-ul de 7 inchi îți asigură rapid și intuitiv legătura cu robotul. Mi-a mai plăcut selectorul modului se condus, pus astfel încât să îți transmită exact ce s-a dorit cu modelul: plimbarea prin cele 3 moduri Eco, Normal și Sport are o ramură nouă, cea de Custom (cum vrea artistul), Sport S și Sport S+. De la un easy ride cu-n consum de 6 litri / 100 kilometri prin oraș, la unul custom pe șosele de munte am ajuns să-mi înțeleg vecinul și prietenul. Bună “altă” alegere.

Dragoș Bălțăteanu (Auto Expert & AMS) despre Renault Arkana E-Tech Hybrid:

SUV-ul coupe de la Renault este o apariție surprinzătoare. Mai mic față de cât ți-ai putea închipui, Arkana atrage însă toate privirile mai ales datorită nuanței strălucitoare de portocaliu pe care o are exemplarul care ne însoțește în Cars & Roads by Michelin. Cu linii fluide și un spate plonjat, Arkana este un automobil atractiv, iar odată ce te instalezi la volan găsești comenzile familiare din actuala familie de modele Renault. Avem display central amplasat pe verticală, planșă de bord digitală, grafică modernă și atractivă și elemente sportive date de echiparea RS Line.

Varianta E-Tech pe care o avem la dispoziție este un hibrid clasic, dar trecut prin rețeta Renault. O rețetă pe care am mai întâlnit-o și la modelele Clio și Captur. Avem un sistem de propulsie format din motorul de 1.6 litri și două motoare electrice pentru un total de 145 CP. O baterie de 1,2 kWh susține motoarele electrice, iar sistemul este susținut constant de propulsia electrică. Consumul mediu înregistrat la drum lung a fost de 6 litri/100 km, cu două porțiuni consistente de autostradă pe care le-am parcurs azi.

Transmisia multimodală este uneori evidentă în schimbarea surselor de putere, iar motorul termic este prea vocal atunci când este urcat în ture, dar Arkana se dovedește a fi un companion excelent mai ales atunci când drumul devine virajat. Suspensia este reglată ceva mai ferm și vei fi plăcut surprins de feedback-ul în volan. Plus, avem un portbagaj amplu de 480 litri cu podea dublă și un hayon imens.

Mihai Vasilescu (mihaivasilescublog.ro) despre Suzuki Vitara Strong Hybrid:

Nu condusesem niciodată Suzuki Vitara și eram chiar curios cum se prezintă această mașină, mai ales în varianta hibrid, una dintre cele mai accesibile motorizări hibrid de pe piață. Din păcate, ghinionul Suzuki-ului a fost că i-a venit rândul s-o testez după ce-am condus modele mult mai puternice, mai scumpe, mai bine echipate și cu motorizări de top. 

Prin urmare, prima impresie după ce-am ieșit cu ea la drum a fost că e lentă și reacționează greu la reprizele de accelerație. A durat o vreme să mă obișnuiesc cu ea și să mi se mai estompeze din memorie mașinile dinainte. Dar după ce m-am obișnuit și i-am prins ritmul, lucrurile n-au mai fost atât de tragice – dimpotrivă. Ne-am simțit bine unul cu celălalt și ne-am jucat frumos. Mai ales după ce m-am prins cât de bine stă pe viraje și cum pot să profit în acest mod de cei 116 căluți putere pe care-i are sub capotă.   

Mi-a mai plăcut tare de tot trapa de lungimea plafonului. Când am intrat pe autostradă, am deschis-o pe toată, am lăsat sistemul Adaptive Cruise Control să-și facă treaba, mi-am conectat Androidul la sistemul mașinii ca să ascult muzica mea și m-am bucurat de drum ca de o zi la plajă. 

Pe scurt, dacă vrei să-ți iei Suzuki Vitara pentru putere, adrenalină și senzații strong, ai nimerit mașina greșită. Dar dacă vrei un hibrid cinstit, accesibil, cu dotări peste medie, s-ar putea să fi nimerit jackpot-ul.


Green Partner: BT Leasing

Alimentat de: MOL România
Tehnologizat de: Server Config

Experiențele turistice din Cars & Roads pot fi gustate cu o mașină hibridă din flota Autonom Rent-A-Car