O noapte la castel: așa aș fi putut să-i spun acestei ultime file din Cars & Roads Austria by Michelin. Ultima noapte din Austria am petrecut-o la Schloss Gabelhofen. Dacă vă spun că prima menționare a acestui loc este de undeva de prin 1443, sper să nu credeți că este vreo greșeală și că doream, de fapt, să menționez cilindreea vreunui model din tur. Un loc superb asupra căruia vom reveni zilele următoare, pentru că merită mult mai multă atenție.

Strânsesem prin bagaje destul dor de casă, iar de locul meu mă mai despărțeau 1.250 km, cu o noapte de odihnă în Timișoara. Așa că am urcat în mașini și la drum.

Și cum depresiunea Panonică este o provocare pentru speranță, cu lipsa ei de orizont, îți găsești evadarea în a privi retrospectiv la ediția 2026 din Cars & Roads Austria by Michelin. Sunt multe lucruri care m-au impresionat, dar acolo, în acea cămară de lucruri valoroase pe care le voi păstra pentru restul vieții au rămas două lucruri. Și de regulă păstrez acele detalii la care râvnesc, pe care le-aș dori și acasă, să facă parte din realitatea mea.

O altfel de simbioză

Primul lucru care mi-a bulversat sistemul de valori l-am trăit înainte de îmbarcarea pe vaporașul cu care am făcut turul lacului Grundlsee. Din stradă până pe puntea vaporașului erau vreo 20 metri, din care jumătate erau reprezentați de un ponton. Pe malul lacului, la mai puțin de 10 metri de drum, pe unde treceau mașinile, turiștii, bicicliștii, pietonii gălăgioși, acolo unde era parte din viața localității, se afla cuibarul unui cuplu de lebede. Până aici nimic, poate anormal, doar că acel cuplu, în acel cuibar, își cloceau ouăle.

Niște viețuitoare, care nu au nicio relație de rudenie cu specia noastră, prin urmare canale de comunicare inexistente, au găsit de cuviință că cel mai sigur loc pentru viitorul lor este acolo, la câțiva metri de vibrația, de pulsul localității Bräuhof. Cam atâta încredere, liniște, siguranță inspiră viața oamenilor de acolo.

Trec la următorul episod care mi-a zugrăvit o normalitate la care râvnesc. Traversam o localitate de munte, spre ora prânzului când puștii scapă de la ore. Oare trebuie să menționez că viteza mașinilor era limitată la 30 km/h în zona scolilor, la fel ca la noi, doar că acolo acest detaliu este parte din ADN, nu o chestie care trebuie sfidată, cum este pe la noi. 

De pe un drum secundar doreau să se înscrie în trafic, în același sens de mers cu mine doi copii care plecau pe biciclete de la școală. O fetiță și un băiețel, nu mai mari de clasa a doua, echipați complet – inclusiv vestă reflectorizantă. Opresc mașina, le fac semn să intre în trafic, îmi mulțumesc zâmbind. Fetița pornește, dar băiețelul încă așteptă. Aștepta pentru că la trecerea de pietoni din fața sa era o doamnă care voia să traverseze. I-a făcut semn că va pleca abia după ce ea va traversa. Și așa s-au desfășurat lucrurile. A claxonat cineva? Nu. Am văzut fețe acre și crispate? Nu. Doar fețe zâmbitoare și bucuroase că în agitația cotidiană există astfel de momente de respiro în care să privim inocența copiilor. 

Migrația spre est

De toate aceste reflexii am avut timp după un prânz cu parfum medieval care a debutat cu o supă cremă de usturoi în pâine și a continuat cu un platou „Brutal”. Probabil, la origini, un platou pentru patru cavaleri întorși de la ceva turnir, pentru că noi nu am reușit să cucerim această redută, chiar dacă ne-am împărțit pe echipe sănătoase din punct de vedere gurmand.

Dacă vreți spre Austria, sau înapoi spre casă din Austria, să știți că există un drum alternativ, care evită autostrăzile maghiare aflate în program de reabilitare și care generează ambuteiaje sănătoase. 

La Timișoara am ajuns relaxați, și am poposit la Hotel Mercure, deja o tradiție în tururile Autocritica. Probabil se întâmplă și datorită bucătăriei.

În buna tradiție a ultimelor tururi, totul începe și se încheie la OMV Miercurea Sibiului. Carburat MaxxMotion 100plus pentru motoarele cu ardere internă, dar și kWh pentru Assistance Car-ul electric și cele câteva PHEV-uri care se încarcă DC. Noi, plimbăreții de mașini, am devenit dependenți de VIVA. Dar eu zic că-i suficient cu superlativele personale, mai ales că puteți vizita pagina Google a stației OMV Miercurea Sibiului pentru a vă convinge de calitatea serviciilor (spoiler alert: notă medie a review-urilor de 4,5).

Valea Oltului deja face parte din categoria „beaucoup mișto” la adresa cetățeanului. Un ambuteiaj de vreo 30-40 minute cauzat de…aproape că n-o să ghiciți niciodată. Cauzat de niște îmbinări grotești la unele poduri. Iar spre București, în special pe autostrada A1, am savurat din plin educația rutieră lipsă. 

O ultimă povață? Călătorește. Du-te și vezi cu ochii tăi, vezi dacă la alții îți place și preia din ce ți-a plăcut pe la ei.

Danke, Österreich!

Raluca Hagiu (Digital Creator/ Lifestyle) despre BYD Atto 2 DM-i

Când mergi la Paris la shopping, într-un fel dai cu cardul pe Avenue Montaigne, în alt fel pe Rue de Rivoli. Cum ar spune englezu-n vacanță, una e strada luxury, alta e strada affordable. Ei bine, la intesecție dintre cele două, cel mai mic SUV BYD din Europa virează în mod clar spre accesibil, fiind și cel mai cel mai ieftin plug-in hybrid de pe piață, 30.590 euro (28.000 euro, preț cu oferta actuală).

Când afli acest „amănunt”, altfel apreciezi ce știe să facă. Cum s-ar zice, cu mulți bani oricine poate. Argumentul în cazul lui BYD este simplu, are avantajul rar de a produce intern aproape tot: celule de baterie, motoare electrice, semiconductori, ceea ce îi permite prețuri competitive și controlul calității pe toată linia.

Dar să mă întorc pe strada mea.

Am condus BYD Atto 2 DM-i pe drumul de întoarcere din Austria. Își face treaba fără tam-tam, e plăcut de silențioasă, și fără brizbriz-uri, minimalistă la exterior și la interior, cu detalii interesante. 

Mi-au atras atenția: display-ul cu diagonala de 8.8 inch, frumos integrat, mânerele interioare cu personalitate și iluminare ambientală. Plus alte gimmick-uri surprinzătoare: scade intensitatea aerului condiționat când vorbești la telefon, ca să nu te deranjeze. Asta da empatie!

Se laudă cu 212 CP (98 CP termic + 197 CP electric), motive serioase să-i citești CV-ul și să o angajezi într-o conversație de lungă durată. E bine de știut că e vorbăreață și nu ratează ocazia să-ți comunice când ai sărit calul putere peste limita legală. Iar ca notă de subsol aș menționa că e geloasă…. îți atrage atenția numaidecât dacă-ți fug ochii stânga-dreapta de la drum prea mult timp, ceea ce poate deveni subiect de discuție la ședințele de terapie de cuplu.

Poate că nu e ea Miss Popularitate sau premianta clasei, dar e tipa care ajunge acolo unde își propune, în dialectul ei ușor inedit pentru cei care aud pentru prima dată chineza.

Consum mediu: 7,4 l/100 km

Laura Antonov (Digital Creator ) despre Dacia Bigster Hybrid-G 4×4

În contextul în care căutăm utilitate și eficiență, în defavoarea bling bling-urilor inutile, Bigster este o opțiune validă pentru cei care au nevoie de o mașină pe care să se poată baza.

Încăpătoare (portbagajul e vis) și confortabilă la drum lung, care consumă puțin și ușor de manevrat în oraș.

Pe mine m-a cucerit cu portbagajul (o să o repet la infinit, dar îți ia un stres imens să știi că oricâte ai vrea să iei cu tine, există spațiu în mașină) cu poziția la volan (sincer, mult mai confortabilă, pentru mine, decât în mașinile mai scumpe din tur) și cu autonomia totală – electric – benzină – GPL – 1450 km. Mai mare decât distanța București – Viena.

Dacia Bigster este robustă și onestă, mașina potrivită pentru cei care s-au săturat să plătească extra pentru dotări pe care nu le folosesc niciodată. Într-o lume a mașinilor care încearcă prea mult să te impresioneze cu ecrane și LED-uri, Dacia Bigster te cucerește cu liniștea de a ști că poți ajunge din București la Viena fără să oprești să alimentezi.

Consum mediu: 6 l/100 km

Dan Scarlat (Top Gear România) despre Omoda 7 SHS

Omoda 7 aruncă practic tot ce se poate în convingerea potențialilor clienți de calitățile sale. În echiparea standard oferă trapă panoramică, scaune față ventilate, head-up display, sistem audio Sony cu 12 incinte și multe altele. Practic, singura opțiune este culoarea din imaginile alăturate, care costă aproape 500 de euro. Avem inclusiv un display central care, la un „swipe” cu patru degete pe suprafața tactilă, glisează până în fața pasagerului din dreapta, nu neapărat util în practică, dar potențial impresionant pentru călătorii ocazionali. 

În plus, este o mașină de aproape 4,7 metri lungime, cu grup propulsor plug-in hybrid și o autonomie electrică promisă de până la 90 km. Și toate acestea la un preț de circa 40 de mii de euro, ceea ce este foarte avantajos. Mașina asta pare că a apărut de nicăieri, dintr-un univers paralel în care reperele sunt diferite, și vrea să rescrie niște reguli.

Stilistic, are o personalitate destul de distinctă, deși ușor inspirată de unele mărci premium deja consacrate. Caroseria este masivă, cu elemente destul de inedite: o parte frontală sculpturală, care arată aerodinamic, o linie mediană specifică și stopuri care amintesc de un fulger dintr-o bandă desenată. Sau de semnătura unui doctor generalist pe o rețetă compensată. Roțile nu sunt foarte mari, dar asta se transformă într-un avantaj pentru confort. De altfel, din punct de vedere rutier, principalul avantaj al lui Omoda 7 este confortul la drum lung, care amintește de relaxarea unei mașini americane.

Consum mediu: 7,4 l/100 km

Cosmin Tudoran (Digital Creator) despre Renault Clio E-Tech full hybrid

Renault Clio a fost a doua mașină în grupul meu de interese din trecut. Îmi aduc aminte de una albastră, în două uși, o mașinuță folosită pe post de go-kart în fâțâiala pe distanțe scurte.

Esprit Alpine-ul din tura de test a stat relativ asemănător pe șosea, (comanda pentru muzică și volum de sub volan rămânând aceeași) deși este clar mai mare ca ampatament. Mai rafinat, mai din filmele cu pretenții. Un Clio de generație nouă, dar gândit tot pentru suflete tinere și năbădăioase.

Este genul de autoturism pe care i-l cumperi copilului student, dar o faci foarte asumat: are o sportivitate controlată și o utilitate clară. O mașină cu care să te dai și tu în clipele de weekend, când pui muzica anilor tăi pe Spotify sau Apple Music. When the 90’s are calling..

Motorul de 1.8 benzină, ajutat de sistemul electric, a făcut ca tracțiunea să ne ajute și să ne bucure pe ruta aleasă, hatchback-ul dovedindu-se un go-kart mult mai bine definit. Închegat. Cu o alură ascuțită. Care stă bine pe curbe.

Culoarea face mult, la fel și cusăturile de pe tapițeria din piele neagră. La interior găsești tot ce și-ar dori un „pilot” junior, asezonat cu 158 de cai putere: forme geometrice inspirate parcă din monoposturile de curse, grile sportive, un volan destul de masiv și comenzi logice, rapid de înțeles.

Plasticul de pe bord, care imită un oțel încins, mi-a adus aminte de telefonul Nokia 6110 Cameleon, atât de râvnit pe vremea celei de-a doua generații de Clio, iar scaunul te face să te simți ready to race. Nu a fost neapărat cazul de curse, dar la selectarea modului Sport lucrurile se întețesc: ți se face pielea de găină, părul se zbârlește, culorile ambientale devin puțin mai agresive, iar Esprit Alpine-ul e pregătit s-o ardă.

În portbagaj încape o geantă mare de cală și cam atât. Pesemne, este o mașină numai bună pentru un student care face o dată la două săptămâni naveta casă–universitate sau merge la cumpărături pentru 7 zile.

Avem, așadar, un Clio de generație nouă care, la aproape 30.000 de euro în versiunea testată (E-Tech Esprit Alpine), bucură șoferul și oferă senzații deopotrivă liniștite și sportive.

Consum mediu: 6 l/100 km

Mihai Vasilescu (Digital Creator) despre Volkswagen Tiguan PHEV

Ce m-a surprins în primul și în primul rând la Tiguan a fost contrastul dintre exteriorul sobru, german care transmite „jawohl mein general”, și culorile instrumentarului de bord, aș putea spune, aproape vesel, cu mult roz (dacă nu cumva e chiar magenta), o culoare cât se poate de atipică constructorului VAG. 

Probabil inginerului neamț care l-a conceput îi născuse soția o fetiță fix în ziua în care îi dădea tușa finală, așa că și-a spus „ia, gata, o viață avem” și-a schimbat ocrul sau kaki-ul, sau ce culoare avusese instrumentarul până atunci, cu o nuanță care să-ți umple inima de bucurie. Nu zic că e ceva rău, dimpotrivă.

Altfel, dacă e să mă întrebați despre Tiguan, vă pot spune că e genul ăla de mașină pe care ți-o cumperi pentru că știi exact la ce să te aștepți de la ea. Nemților nu le plac surprizele, în general, cu atât mai puțin când e vorba de mașini, iar Tiguan confirmă asta de la prezoane până la ultimul buton de pe consola centrală. 

Cum se traduce asta concret? E o mașină corectă pe care o poți folosi la fel de bine și ca mașină de familie cu care să pleci două săptămâni în concediu în Thassos, dar și ca mașină cu care să te duci la job dimineața. Mai ales că este un plug-in hybrid care poate rula aproape 120 de km doar electric. Să te tot duci la job fără să fii nevoit să încarci niciodată, de luni până vineri. 

Partea și mai amuzantă este că, după ce ai folosit-o toată săptămâna pe post de mijloc de transport, în weekend te poți juca cu ea și în alte moduri, inclusiv sportiv. Pentru că mașina asta produce 272 de CP, cu un cuplu maxim de 400 Nm. 

Practic, o să constați că viața poate fi foarte amuzantă la volanul ei, după care luni dimineața se transformă în aceeași mașină sobră cu care te duci la job.

Apropo de baterie încărcată, să știți ca Tiguan e genul ăla rar de plug-in hybrid care știe să tragă curent și din stațiile rapide. Da, nu trage decât cu maximum 50 kW, dar ce nevoie ai de mai mult? În 25 de minute e încărcată gata. 

Cât despre consum, mie mi-a ieșit o medie de 6,4 litri la sută, dar poate e important de știut că am condus-o exclusiv pe autostradă. Colegul meu de echipaj, care a prins și multe DN-uri când o testa, reușise un consum fabulos de 4,1 litri la sută. 

Lasă că i-am stricat eu media, până la urmă viața nu e doar despre consum, nu? Mai ales când ai pe mână un Volkswagen Tiguan R-line care costă, la ofertă, 54.119 euro. 

Consum mediu: 6,4 l/100 km

Andra Nistor (Digital Storyteller / Lifestyle) despre Volvo XC60

Știți care e problema mea? Că de fiecare dată când intru într-un magazin mă trage ața direct spre cel mai scump produs. Fix așa și cu Volvo XC60. 

Acum, serios, cum să nu-mi placă cea mai tare din parcare? Volvo XC60 plug-in hybrid pe care îl avem în tur este la al doilea facelift și este absolut superb! Este silent luxury-ul acela pe care îl ador. 

Este ca atunci când îți iei un pulover de cașmir și simți moliciunea și calitatea aceea pe piele, fără să scrie mare brand-ul pe piept. Este eleganța aceea care nu strigă la nimeni. Doar trece pe lângă tine, mare, impozantă, puternică, silențioasă, rapidă. 

XC60 T8 Polestar Engineered pe care l-am condus în ultimele două zile are un motor de 2 litri (310 CP și 400 Nm), la care se adaugă motorul electric de 107kw/145 CP, deci un total de 455 CP și 709 Nm. Impresionant! Sau, cum ar spune bff, what’s not to like?

Am avut Volvo în ultimele două zile de tur, aproape 1.300 km. Norocul meu că they saved the best for last, pentru că începusem să simt oboseala şi aveam de ajuns acasă. Fohndorf – Budapesta – Timişoara – București. Şi mi-a dispărut orice idee de oboseală cu mașina asta. Adevărul este că aşa mi-am ales și mașina mea. Când te urci obosit la volan și te dai jos odihnit înseamnă că she’s the one (hello, Mr. Robbie!).

Interiorul este silențios şi izolat bine, sistemul de climatizare are ultimele inovații în materie de purificare a aerului, sistemul de operare al infotainmentului are la bază Google, deci nici măcar nu ai nevoie să mai conectezi telefonul şi este ultra rapid, sistemul multimedia a primit un ecran cu diagonala de 11.2 inchi cu super rezoluție, iar sistemul de sunet este Bowers & Wilkins. Adică standardul de aur în industria auto pentru că redă muzica aşa cum a intenționat artistul. 

Vai, cum se aude jazz-ul în mașină! Unde mai pui că are proporția perfectă de digital și analog pe care o caut neîncetat, cristalul mare pe post de schimbător și spațiu în portbagaj și în interior cât garsoniera în care stăteam eu acum 10 ani. Ah, și bancheta din spate integrează în șezut perne de înălțare pentru a permite copiilor de peste 4 ani să aibă o poziție cât mai sigură în mașină. 

Consumul a fost de 9l/100 km în condițiile în care aproape trei sferturi din drum a fost autostradă. Bine, nici nu știu dacă pot spune că am condus eu pentru că am dat mașina pe mâna cruise controlului și l-am lăsat să își facă treaba. M-am dat cu ea, în schimb, pe Valea Oltului și Doamne ce bine îi stă pe drum! Dar și mie în ea. 

Consum mediu: 9 l/100 km

Atmosfera din Cars & Roads Austria by Michelin