Deși există de prin 2014, Clasa V de la Mercedes-Benz a primit constant atenția germanilor, ceea ce i-a cimentat locul mai aproape de automobile decât de vehicule comerciale. În Cars & Roads Greece by Michelin, Clasa V a avut un rol foarte important: acela de Crew Car.
Dincolo de susținerea pe care a acordat-o proiectului Cars & Roads Greece, dacă ne uităm la model din perspectiva clientului, descoperim multe feluri în care-ți poți configura un V. De exemplu: poți alege unul din cele trei paliere de putere oferite de motorul diesel (2 litri, 4 cilindri), tracțiune integrală sau doar roți motrice spate, trei lungimi de ampatament și o pleiadă de dotări opționale menite să amplifice și mai mult nivelul ridicat de confort oferit standard.
Raportat la al nostru Crew Car, vorbim de un Clasa V în forma sa cea mai puternică, propulsat de versiunea cu 237 de cai putere și 530 Newtoni-metru a motorului de care vă vorbeam mai sus, cu transmisie automată cu 9 trepte 9G-TRONIC și tracțiune integrală 4MATIC – toate așezate pe un șasiu cu ampatamentul extra-lung. Preț de pornire: 95.021 de euro. Preț pentru modelul de față, bine ticsit cu dotări extra: 102.900 de euro.
Spre deosebire de celelalte 6 SUV-uri hibride, pe care le-au avut la dispoziție invitații, Clasa V a fost condusă doar de mine. Motiv pentru care impresiile și concluziile care urmează îmi aparțin.
Nu-i spune vehicul comercial
Clasei V 300 d 4Matic poți să-i spui cum vrei tu, numai vehicul comercial nu. Pesemne că un anume domn cărunt și simpatic, pe numele său Dieter Zetsche, a glumit la modul serios când a spus, în 2014, că prima generație Clasa V nu face decât să îmbogățească gama de automobile premium Mercedes-Benz cu un sedan cu 8 locuri.
Evident, Clasa V nu-i un sedan la contactul cu retina, nici cu clasicele tipare ale lumii în care trăiesc și respiră cetățeni cu 4 roți și (cel puțin) un motor. În rest, Clasa V e sedan. Are sens? Dacă ați prins-o, bine, dacă n-ați prins-o, dezvolt acușica.
E ușor să pici în patima unui punch line de genul „Clasa E sau chiar Clasa S printre vehicule comerciale”. Dar ghici ce: așa se simte Clasa V pe toate drumurile. OK, poziția înaltă la volan aduce a GLE sau GLS. Detalii, detalii.
A, apropo de detalii. Aici e și esența unui Clasa V, vecină cu diavolul. Adică: suspensie – impecabilă (și țineți cont că cea de pe V-ul din tur e doar adaptivă, nu și pneumatică). Insonorizare: de studio muzical. Dădace care să te ajute când parchezi, când virezi, când schimbi banda sau când te fură peisajul: un regiment. Scaune confortabile: spatele meu stă de 1.500 de kilometri pe cel de la volan și nu regretă nimic.
Deci să fac pariu că dacă cineva te urcă legat la ochi în Clasa V, n-ai să știi că e un Clasa V. Iar răspunsul sigur nu va fi pe subiect.
Rafinament dinamic
Fie vorba-ntre noi, n-aș refuza un Clasa R 500 4Matic, cu V8 de 5,5 litri. Mă rog, Clasa R a apus deja, dar Clasa V de acum se trage oarecum dintr-un model care, la vremea lui, a fost ceva exagerat. Vorba cântecului.
Oricât de fan Sabine Schmitz aș fi eu, m-am împăcat cu gândul că un Clasa V cu astfel de motor nu va mai fi. Cel mai probabil, nu va mai fi nici cu V6 diesel, pe care am văzut că l-ați cerut atât de arzător prin comentarii.
Faza e în felul următor: e greu spre imposibil să vorbesc despre cât de fiabil sau durabil e motorul de doi litri de sub capota V-ului din tur. 9 zile nu-s suficiente, cred că suntem de acord. Dar pot să vorbesc despre cum lucrează și ce oferă în condiții reale, dincolo de cei 237 de cai-putere și 500 Newtoni-metru.
Unu la mână: ai un motor extrem de civilizat din punct de vedere sonor. Până la urmă, e și normal, având în vedere sarcinile pentru care a fost creată Clasa V. De consum v-am mai zis, stă la 8,5 l/100 km, deși mașina are portbagajul și ultimul rând de scaune pline ochi cu echipamente foto-video – unele destul de grele.
Doi la mână: deși are 4 cilindri și nu 6, 2 litri și nu 8, motorul trage, nenică, raportat la câte kilograme are de mutat prin spațiu.
Bun, ajută și tracțiunea integrală la pus puterea pe bitum, dar Clasa V 300 d numai lent nu e (pentru rasa sa, adică). În regulă, nu te dă cu ceafa de tetieră și nici nu-ți împlântă lombarii în spătarul scaunului, dar aici sper că nu-i nevoie să explic de ce. Iar automata cu 9 trepte e aproape perfectă.
Singurele momente în care se fâstâcește vin în scenariul în care te deplasezi cu sistemul DISTRONIC activat și crești manual limita de viteză (de exemplu, de la 100 la 130 km/h) din butonul dedicat de pe volan. Atunci apare o poticnire, de parcă motorul își adună toate forțele înainte de să-și activeze detenta.
Cât consumă?
În a treia zi de tur, Clasa V a trecut de borna de 1.000 de kilometri parcurși. Și contorul va mai crește, pentru că la mobilizările de acest fel, e nevoie de o mașină care să penduleze ca un yoyo acolo unde e nevoie de poze, de filmări sau de orice formă de susținere logistică.
N-aș vrea să consum aceste rânduri fără un strop de pragmatică, drept pentru care vreau să clarificăm despre ce Clasa V stăm de vorbă: V 300 d în versiune cu ampatament extra-lung, motor de 2 litri, diesel, transmisie automată cu 9 trepte, 237 de cai-putere și 500 Newtoni-metru.
Țineți minte cele de mai sus, pentru că la acestea voi raporta consumul real obținut până acum: 8,5 l/100 km, în contextul unei viteze medii de 52 km/h dar și a unei încărcări considerabile cu bagaje, echipamente și oameni – minim 3, uneori mai mulți, în funcție de susținerea logistică de care aminteam mai sus.
Și încă ceva: în rezervor încap mulți litri de motorină care generează o autonomie reală de 823 de kilometri.
De borna de 2.000 de kilometri am trecut prin ziua a 8-a, dacă îmi amintesc bine, dar deja nu mai contează pentru că valoarea consumului a rămas la fel.
Ba mai mult, în momentul în care turul s-a încheiat, și Clasa V parca lângă bloc, după ce am dus acasă echipa foto-video, computerul de bord arăta puțin peste 3.000 de kilometri. Cu viteză medie așezată la 60 km/h (deh, grecii au și autostrăzi) și neclintita valoare a consumului – ați ghicit, 8,5 l/100 km.
