Unimog: Soldat universal

Unimogul s-a născut din necesitate crudă, într-un domeniu în care conta doar cât poți să cari, să tragi sau să împingi. Cât mai eficient și cât mai ieftin.

Dacă vezi unul pe stradă, indiferent de cum și pentru ce tip de lucrări a fost echipat, e imposibil să nu știi ce ai în fața ochilor. E drept că nu va câștiga concursuri de frumusețe, nu cum o fac alte produse Mercedes-Benz vechi sau noi. Dar e printre cele mai ușor de recunoscut vehicule care au purtat pe grilă steaua cu trei colțuri. Poate doar forma altui longeviv din familia extinsă, G-Class, să fie mai familiară.

Deși este parte din portofoliul unei mărci uriașe din toate punctele de vedere, Unimog are origini modeste. Muncitorești. Agrare.

Asta nu l-a împiedicat să fie folosit în scopuri militare.

Sau să participe în misiuni ale pompierilor.

Să deservească industria forestieră.

Sau pe cea aeronautică.

Să deszăpezească drumuri.

Ba chiar să participe la Raliul Dakar.

Pe lângă scopul pentru care a fost creat inițial: cel de susținere a agriculturii germane, aflată în plină renaștere după al Doilea Război Mondial.

Unimog există de 77 de ani. U 2010 – primul Unimog produs de Daimler-Benz iese de pe linia de producție a uzinei din Gaggenau în 1951. Sigla e capul unui bivol stilizat, cu trimitere la “utilajele” organice folosite înaintea tractoarelor, iar coarnele formează litera “U”. Dar firul poveștii sale începe o idee mai departe în timp, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial.

Nevoia

Odată trecut războiul în oglinzile retrovizoare, viața și activitățile obișnuite începeau ușor-ușor să intre în normal în toată Europa. Un domeniu în special necesita utilaje noi – cel agricol. Și mergem în Germania, acolo unde inginerul Albert Friedrich, părintele Unimogului, fost șef al diviziei Daimler-Benz constructoare de motoare pentru aeronave, decide să exploateze faptul că agricultorii germani, în special cei care lucrau pământul pe cont propriu, aveau nevoie de tractoare.

Mai important, resursele financiare limitate ale acestor afaceri mici, de multe ori de familie, care nu-și permiteau o flotă de mai multe utilaje, impuneau un vehicul care să poată fi modificat, personalizat dacă vreți, cu ușurință, pentru diverse sarcini. Adică mai versatil decât tradiționalul tractor – un vehicul universal, bun la toate mai pe românește. Un cal de povară multifuncțional.

Primul Unimog, prezentat la un târg agricultural organizat de Deutsche Landwirthschafts Gesellschaft (Socitatea Agrară Germană) în 1948.

Primele schițe datează din 1945. Acestea descriau un vehicul motorizat multifuncțional capabil să deservească diverse activități din agricultură: în ferme, pe câmp, livezi, păduri, oriunde era nevoie. Printre caracteristicile de bază se numărau ampatamentul scurt, tracțiunea integrală (nepermanentă), garda la sol consistentă și un șasiu flexibil. Până la urmă, calități firești, de dorit în afara drumurilor asfaltate.

La un an de la primele creionări, Friedrich face echipă cu alți doi ingineri, Heinrich Rößler și Hans Zabel. Cei trei dezvoltă, testează și construiesc prototipuri pe proprietatea unei fabrici care producea, printre altele, mobilă pentru păpuși (ați citit bine) decorată cu încrustații de alamă, mânere de uși și bijuterii: Erhard & Söhne.

Familia U

Primul concept funcțional s-a numit simplu, U1. I-au urmat U2, U3, U4, U5 și U6. Numele pe care-l cunoaștem azi este ales de Zabel și reprezintă de fapt o abreviere parțială a expresiei “Universal-Motor-Gerät für Landwirtschaft”. În traducere, vehicul motorizat universal pentru uz agricultural. Abreviat, Unimog.

Munca celor trei continuă și dă roade. După multe teste și probe, echipa aduce proiectul în stadiul final: un vehicul cu tracțiune integrală, cu roți de aceeași dimensiune (față de clasicul tractor), diferențiale blocabile, punți pe portale, două locuri, o platformă de încărcare (ca un fel de benă, dar fără protecțiile verticale) și capacitatea de a rula încărcat cu 50 km/h.

Unimog dotat cu un sistem semi-automat de plantare a cartofilor.

Dar partea cu adevărat revoluționară era alta: acest nou tip de vehicul putea fi dotat cu lame, pluguri, chingi și tot felul de extensii în lateral și în față, nu doar în spate și atât, ca un tractor obișnuit.

În loc de platforma plată de încărcare se putea instala o benă, o cisternă de apă (sau combustibil), o mini-macara sau un suport special pentru transportat lemne. Pe lângă asta, ecartamentul era de 1,270 mm, adică exact lățimea standard pentru două rânduri într-o plantație de cartofi.

Unimog echipat cu motorul Daimler-Benz OM 636.

De propulsie se ocupa o versiune de pre-serie a motorului diesel Daimler-Benz OM 636 (4 cilindri în linie, răcit cu apă, 1,7 litri, aproximativ 40-45 de cai-putere și 95-100 Newtoni-metru), dezvoltat de Daimler-Benz în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și produs în masă din 1948 până în 1990. Cu mențiunea că inițial, primele patru prototipuri (U1-U4) erau mișcate de motorul pe benzină M 136, tot de 1,7 litri, ce funcționa în ciclul Otto. Pentru U5 și U6, s-a renunțat la acesta.

Schimb de case

Prima casă în adevăratul sens al cuvântului pentru Unimog a fost uzina Gebrüder Boehringer din Göppingen – modelul s-a numit 70200. Doar că abilitățile soldatului universal deveneau tot mai populare, iar curând, linia de producție n-a mai putut ține pasul cu cererea. Era timpul pentru o nouă mutare, iar aceasta a venit din partea Daimler-Benz. Apropo, la Boehringer au fost produse în jur de 600 de unități Unimog, iar legenda spune că aproximativ 120 supraviețuiesc și azi, în stare bună de funcționare.

În 1951, Daimler-Benz preia proiectul Unimog de la Boehringer și mută producția la Gaggenau (în Baden-Württemberg), unde începe asamblarea versiunii U 2010. Iar când spun preia, mă refer la tot ce gravita în jurul Unimogului: patente, angajați, mecanici, inclusiv recent-înființatul departament de vânzări.

U 2010 era, practic, tot un 70200 dar cu mici îmbunătățiri de design, inclusiv la nivelul prizei de putere. De acum, Unimogul putea trece la sarcini “heavy duty”, inclusiv din domeniul exploatărilor forestiere. Crește și capacitatea de producție, dictată de schimbarea uzinei: U 2010 este produs în peste 1.000 de exemplare în primele șapte luni ale anului 1951.

Primele loturi de Unimoguri U 2010 produse în Gaggenau încă aveau emblema originală – cea cu capul de bivol stilizat. Succesor le-a fost, începând cu 1953, U 401/402 (denumirea diferită marchează lungimea apatamentului – 1.720 mm vs 2.120 mm).

Datorită cabinei închise și a unei bene noi, basculabile (acționată de un sistem cu aer comprimat), interesul pentru Unimog începea să răsară din mai multe orizonturi: firme de cosntrucție, poștă, căi ferate și autorități locale de pe teritoriul Germaniei – acestea din urmă atrase de posibilitatea montării unei lame pentru deszăpezire în partea din față.

Cu stea în frunte

U 401/402 a fost primul Unimog cu emblemă Mercedes-Benz, înlocuit la rândul său cu U 411 în 1956, un model care plusa, pentru prima dată, confortul din cabină cu scaune redesenate și amortizoare mai eficiente.

Un exemplu, ca să rămânem în aceeași perioadă: până la finalul anilor ‘50, Unimogul primea și frâne mai bune (cu aer comprimat), un sistem de direcție mai rafinat (respectiv mai ușor de utilizat) și o transmisie manuală sincronizată, cu 6 trepte. Numele soldatului devenea tot mai pronunțat când era vorba de suflecat mânecile și trecut la treabă.

De fapt, pe lângă abilitățile clare în situații dificile, secretul succesului și al longevității Unimogului a stat în abordarea “evoluție nu revoluție” din spatele conceptului ca întreg. Îmbunătățirile au venit mereu, constant, multilateral, în asentiment cu tehnologia existentă la acel moment.

Și aveau s-o tot facă, până în prezent.

Foto principală: Mercedes Trucks