Szikra și Beciul Domnesc: Farfurii și pahare nobile

Cars & Roads by Michelin se apropie de final. Am părăsit Transilvania și impresionantul Castel Daniel, trecând pasul Ojdula-Greșu-Lepșa către Vrancea și una dintre destinațiile noastre preferate: Beciul Domnesc.

După o seară extrem de agreabilă petrecută pe pajiștea de la Hotel Castel Daniel alături de o cină vânătorească, foc de tabără și mult kurtos kalacs, ne-am trezit pregătiți pentru ultima zi lungă din Cars & Roads by Michelin. După o cafea pe terasă, am tras aer curat în piept și ne-am suit din nou la volan. Direcția: Sfântu Gheorghe.

Szikra – minunea culinară din Sfântu Gheorghe

Nu am mâncat micul dejun la Castel Daniel pentru că știam că vom avea parte de o experiență culinară deosebită. În orașul Sfântu Gheorghe, după un slalom pe străzi în lucru, există un loc demn să fie prezent în documentarul Chef’s Table pe Netflix. Se numește Szikra și este opera Mădălinei Santa, un chef tânăr și plin de imaginație. Timp de o oră și ceva s-au perindat prin fața noastră farfurii desenate parcă, dar pline de gust.

Mai întâi, s-au așezat pe masă antreurile, patru la număr, iar în capul meu deja cânta tema documentarului de pe Netflix, unul dintre anotimpurile lui Vivaldi. Am putut degusta cremă de pește afumat novac cu jeleu de oțet infuzat cu conuri de brad și pudră de leuștean, ficat de pui cu caramel de borș și budincă de pâine cu chimen și plante aromatice, icre vegane de amaranth cu maioneză vegana, pate de creier de porc cu chutney de gutui și mere și pateu de verdețuri de primăvară: leurda, spanac, urzici.

Printre onomatopeele de admirație, fotografii noștri au reușit să facă și câteva imagini pe care le las aici pentru plăcerea dvs. vizuală.

A urmat felul principal: mușchiuleț de porc cu gratin de cartofi și varză, iar finalul apoteotic a fost un desert divin: șomloi Szikra. Chef Mădălina Santa, ne înclinăm!

Am plecat cu papilele gustative satisfăcute și ne-am grăbit să ajungem la Focșani, pentru că acolo ne aștepta o nouă experiență senzorială. Dar, mai întâi, un drum aparte.

Pasul Ojdula-Greșu-Lepșa

Am setat navigația pentru Focșani, am parcurs scurta distanță dintre Sfântu Gheorghe și Târgu Secuiesc și am cotit dreapta spre drumul național 2D care leagă Transilvania de Moldova. Este un drum care urcă și coboară sinuos peste munți. Cunoscut și sub numele Pasul Ojdula-Greșu-Lepșa, după numele localităților prin care trece acest drum. Este perfect pentru un stil mai sportiv de condus, asfaltul fiind în perfectă stare. O parte din SUV-urile noastre s-au simțit în elementul lor, altele au suferit un pic pe urcările destul de abrupte uneori. Dar, toată lumea s-a simțit bine, iar ultimii kilometrii ne-au dus către destinația noastră din penultima zi din Cars&Roads by Michelin: Focșani. Mai precis, Beciul Domnesc.

Beciul Domnesc

Când te apropii de Focșani, nu poți să nu observi zonele întinse cu viță de vie. Iar dacă cotești spre Odobești și satele din împrejurimi, dealurile sunt îmbrăcate practic în viță de vie.

Viță de vie cât vezi cu ochii. Pe dealul Dălhăuți dai de podgoriile Beciului Domnesc. De fapt, aici există o mică parte din podgoriile deținute de compania din Vrancea. Întinderi cât vezi cu ochii cu Sauvignon Blanc, Merlot și Fetească Neagră. Dar la Beciul Domnesc avem și Cabernet Sauvignon, Pinot Noir, Traminer, Busuioaca de Bohotin, Chardonnay, Muscat Ottonel, Tămâioasa Româneasca, Fetească Albă, Fetească Regală şi Galbena de Odobești.

Portofoliul Beciul Domnesc cuprinde produse din categoriile vin, vinars, băuturi spirtoase și oţet. Da, oțet alimentar și oțet artizanal sunt produse aici pentru a face salatele mai bune. Pentru că nimic nu se irosește din ciorchinele de struguri. Compania deține 6 centre de vinificație în județul Vrancea și una la Huși, județul Vaslui. În Focșani și Odobești, Beciul Domnesc deține patru centre de condiționare și îmbuteliere pentru vin, băuturi spirtoase și oțet.

Printre brandurile de vin din portofoliul companiei se numără Mirabilis Machina, Sempre Rose, Vinoteca, Comoara Pivniţei, Egregio, Rosé Vérité, Beciul Domnesc, Beciul Domnesc Grand Reserve, Sigillum Moldaviae și altele, iar portofoliul de vinarsuri este format din brandurile Mioriţa și Jad.

Astăzi am avut ocazia să vizităm centrul de vinificație de la Cârligele, județul Vrancea, în apropiere de Focșani. Sub bagheta lui Nicu Mateescu, o enciclopedie de vinuri și director de producție la Beciul Domnesc, am aflat cum se ajunge de la boaba de strugure până la produsul final. Am trecut printr-o lecție intensivă despre producția de vin la nivel macro, am încercat să ne aducem aminte noțiunile de chimie din liceu, am vazut și pipăit tancuri de inox de 15.400 litri, butoaie imense din lemn care au 40-50 de ani de când sunt folosite și baricuri de stejar de 225 litri unde este păstrat și înnobilat vinul de diverse soiuri. Toți colegii mei sunt atenți și fascinați de pasiunea cu care ne vorbește Nicu Mateescu despe vin. Cursul intensiv nu este doar teoretic – apar paharele și trei vinuri scoase direct din tancurile de la Cârligele. Unii dintre noi – cei care nu conduc în a doua parte a zilei – degustă un Sauvignon Blanc tânăr și încă tulbure din 2021, apoi o Fetească Neagră, pentru a încheia cu aromele încântătoare ale unei Tămâioase din 2011. Din hala cu tancuri de inox, trecem în alta cu butoaie imense, apoi în crama unde sunt păstrate baricurile mici care înnobilează diverse soiuri de vin.

Beciul Domnesc este un colos în industria vinului din România. Anul trecut, peste 30.000 tone de struguri au fost vinificate aici. Iar pe lângă producția proprie, la Beciul Domnesc angajații își pot aduce struguri din producția proprie pentru a fi prelucrați și vinificați de companie. Pot aduce cel mult 10 tone și primesc 6000 litri de vin.

Mergem apoi direct în vie, în locul special de la Dălhăuți, unde toate cele șapte mașini plus cele două automobile care ne asigură asistența pozează pentru aparatele foto. Dronele zboară și ne arată de sus perfecțiunea viei trase la linie pe șpalieri. Totul e aliniat, iar verdele crud al viei abia înflorite amplifică frumusețea peisajului. De aici, mergem direct la Monumentul Istoric Beciul Domnesc pentru cină și o degustare.

Ne-au trecut prin față toate cele trei vedete din noua colecție Sceptrus: Fume (un cupaj din Chardonany și Sauvignon Blanc), Roze (Pinot Noir și Cabernet Sauvignon) și cupajul roșu Sceptrus Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră și Merlot. Nu a lipsit nici medaliatul Mirabilis Machina în versiunea sa roșie (Cabernet Sauvignon și Fetească Neagră). Iar la final, celebrul vinars Jad de 40 ani, pentru a pune punct unei experiențe complete.

Înfiinţată în anul 1949, compania Beciul Domnesc este unul dintre cei mai mari producători de vinuri din România. Compania exploatează astăzi peste 1.400 de hectare cultivate cu viţă de vie nobilă, amplasate în renumitele podgorii: Cotești, Odobești, Panciu și Huși. Mândria companiei este Monumentul Beciul Domnesc, care datează din vremea lui Ştefan cel Mare şi găzduieşte peste 100 000 sticle de vin. Datorită importanţei sale istorice, Monumentul Beciul Domnesc a fost inclus în patrimoniul cultural al României.

Cum treci Milcovul, te întâmpină panoul de la intrarea în Odobești. Pe una dintre străduțele sale, ascuns de privirile curioșilor, găsești Monumentul Beciul Domnesc. Care este chiar un beci domnesc de pe vremea lui Ștefan cel Mare, restaurat cu grijă de compania care până nu de mult a purtat numele Vincon Vrancea, azi Beciul Domnesc.

O ușă veche, sculptată, se deschide și cobori într-o hrubă rece unde stau orânduite pe rafturi metalice mii de sticle de vin. Este colecția și arhiva celor de la Beciul Domnesc cu vinuri vechi chiar și de la 1949. Vinurile de aici sunt comercializate în gama de vinotecă, dar o parte sunt păstrate pur și simplu pentru generațiile viitoare. Alături de clădirea Beciului Domnesc există o structură modernă care a fost construită pe o veche clădire unde pe vremuri erau prelucrați struguri. Există aici un mic muzeu, iar în viitorul apropiat acest centru va fi deschis și publicului pentru degustări.

Îmbătat de atâtea arome și experiențe senzoriale, mă retrag cu pahar de vinars și las colegii să detalieze despre mașinile conduse astăzi.

default

Andrei Știrbu (autocritica.ro) despre BMW X5 xDrive45e

Cu excepția portbagajului mai mic, BMW X5 în versiune hibrid plug-in este la fel ca oricare alt X5. Ceea ce este foarte bine, într-un fel, pentru că nu te vei simți trădat în simțuri atunci când vei opta pentru un SUV electrificat în locul unuia cu motorizare convențională. 

X5 îți îndeplinește toate doleanțele în materie de confort și lux, cât timp ești și tu pregătit să bifezi opționale. În versiune PHEV, lista de atribute este completată și cu latura electrică: poate să ruleze mulți kilometri doar pe baterii. Dacă ruta uzuală zilnică nu depăștește 70 de kilometri, și dacă ai unde să-l încarci electric atunci când stă pe loc, X5 xDrive45e o să fie un mijloc de transport pe cât de luxos, pe atât de economicoasă. 

După ce se termină bateria, intră în efect motorul de trei litri, care nu va avea nicio problemă să care bateria de 22,3 kWh, dar asta vine cu extra consum de carburant. În cazul PHEV-urilor, aceasta este o ecuație pe care n-ai cum să o rezolvi decât prin încărcarea cu regularitate a bateriei. 

Având în vedere că în ruta de astăzi am trecut un munte, iar trecătorile montane au multe viraje, iar virajele îți fac poftă să dai din volan, nu m-a surprins consumul de 10,5 l/100 km. Ce m-a impresionat a fost modul în care își maschează masa suplimentară atunci când îl treci în modul Sport. Nu este vreo gazelă, dar este satisfăcător pentru un SUV mare și greu.

Cristiana Oprea (cristianaoprea.ro) despre Ford Kuga PHEV

Am încheiat turul #CarsandRoads by Michelin cu o premieră: Ford Kuga m-a făcut să apreciez, în sfârșit, transmisia CVT. Am descoperit în Kuga un SUV plug-in hybrid pe care l-am perceput robust din toate punctele de vedere, de la designul exterior coerent, la interiorul confortabil și spațios, până la motorizarea eficientă, fără a-și pierde din sportivitate. Am rulat într-un habitaclu funcțional prin multiplele spații de depozitare și bine izolat fonic, dotat cu un sistem audio Bang & Olufsen excepțional – cred eu, cel mai bun din tur.

Dacă ar fi să schimb ceva, aș fi corectat alegerea nehotărâtă a finisajelor alese: scaunele sunt dintr-un mix de piele și alcantara cu câteva accente roșii date de cusături, portierele au detaliu de aluminiu periat, în timp ce bordul are plastic moale cu accente negre mate și carbon – un pic prea mare varietate pentru gustul meu.

Kuga a făcut față oricărei accelerări sau depășiri, fără zgomote chinuite, fără pierderi de putere, semn că motorul de 2.5 litri pe benzină și cel electric fac echipă bună împreună. Frânarea a fost și ea eficientă, fără să simt inerția celor 1,9 tone. Cei 225 CP se simt suficienți pentru tracțiunea față, iar consumul mediu cuprins între 5-6 litri/100 de kilometri este mulțumitor pentru această configurație. Toate astea în condițiile în care azi am descoperit DN2B, un drum superb cu zeci de kilometri de viraje care te țin în priză între Târgu Secuiesc și Focșani. Prețul final este absolut rezonabil pentru experiența oferită – în jur de 50.000 de euro, în funcție de opțiunile alese.

Alin Ionescu (Mașinistul) despre Honda HR-V

Honda pare că știe foarte bine ce vrea clientul. Așa că a o treia generație de HR-V este hibridă. Doar hibridă. Și doar cu tracțiune față. Fără alte opțiuni de motorizare, fără alte transmisii. Practic îți alergi doar culoarea și dotările din interior. 

Sistemul hibrid are o configurație în care motorul termic este, în majoritatea timpului, doar un generator de curent electric. Iar asta face ca mașina să aibă acel “zvâc” de electrică și un răspuns foarte bun la apăsarea pedalei de accelerație. 131 CP nu par mulți după normele actuale, dar 253 Nm electrici sunt mai mult decât suficienți pentru o mașină de oraș/de familie și orice altă utilizare specifică unui SUV de clasă mică. 

Partea mai puțin plăcută la acest sistem hibrid este că atunci când o calci, se simte exact ca un CVT. Motorul urlă la o turație înaltă, viteza crește, dar nu există nicio legătură directă între cele două. Turația motorului mai variază uneori ca și când ar schimba trepte, dar asta se întâmplă doar pentru ca șoferul să se simtă într-o mașină cu transmisie automată clasică.

Partea bună este că reușește un consum foarte bun. În oraș am văzut și valori mai mici de 4 l/100 km atunci când am adoptat un stil de condus economic, iar la drum întins merge cu mai puțin de 6%. Doar pe autostradă, la 130-140 km/h, consumul se va duce mai sus, pe la 7-8 l/100 km. 

Îmi place designul, îmi place interiorul, îmi place cum merge. Ah, și e foarte bine echipată. Doar că nu-i tocmai ieftină: varianta Advance Style precum cea prezentă la #CarsAndRoads are un preț de 35.540 de euro (32.540 de euro prin programul Rabla). Dar deh, obrazul subțire…

Cornel Șocariciu (autocritica.ro) despre Kia Sportage HEV

Noul Kia Sportage m-a convins că nu prea mai are legături cu vechea generație. Și m-a convins și de faptul că e făcută pentru europeni: de la spațiul interior până la materialele folosite, de la motorizările numeroase până la tehnologiile din interior. 

Odată cu noua generație, Sportage se transformă într-un all rounder și are șanse mari să ajungă în top trei cele mai vândute SUV-uri compacte din Europa. 

În Cars And Roads am condus un hibrid; din ăla clasic, fără încărcare la priză. Și mi-a plăcut modul în care totul funcționează natural. Parca l-ai cunoaște de-o viață. 

Ce mi-ar fi plăcut: mai puțin piano black pe consola centrală și un sistem de climatizare cu butoane. Acum, e un soi de hibrid între digital și analog. 

Cât despre eficiență, Sportage comută în modul electric ori de câte ori are ocazia, iar acest lucru se vede în consumul de carburant. Astăzi am condus mult pe drumuri virajate, iar la final, pe ecranul instrumentarului de bord am citit 7,2 litri/100 de kilometri.

Adrian Dima (eblogauto.ro) despre Lexus NX 350h

Hai să stabilim ceva: îmi plac mașinile japoneze și sunt subiectiv când zic asta. Lăsând la o parte fiabilitatea specifică și design-ul ce face notă discordantă de la sobrietatea specifică europenilor, mașinile japoneze mai au ceva aparte – o nevoie puternică de a integra elemente din cultura niponă în mașinile de producție. Finisajele lui NX350h duc cu gândul la piesele de vestimentație ale conducătorilor asiatici, design-ul exterior amintește de armurile samurailor și motorul eficient, dar puternic te face să te bucuri din plin atunci când faci o depășire. 

Lexus NX350h este topul clasei sale, din punctul meu de vedere. Dar eu sunt subiectiv, recunosc.

Radu Gurămultă (MediaWheels) despre Renault Arkana E-Tech

Din capul locului aș vrea să fiu franc și să recunosc: nu-mi plac SUV-urile coupe, nu le înțeleg rostul. Totuși, între toate modelele de acest fel de pe piață, Arkana pare să fi găsit o armonie digerabilă între forme și proporții. Ca să nu mai spun că este primul coupe (SUV) de buget rezonabil. Asta s-ar traduce prin faptul că mult mai mulți admiratori ai acestei nișe pot accesa acum un automobil nou (cu accent pe „nou”!), care poate fi echipat chiar bine. 

M-a surprins plăcut comportamentul dinamic, suficient de incisiv pentru a produce bucurie pe minunatele drumuri pe care le-am experimentat astăzi, însă la fel de matur în materie de confort oferit pasagerilor. Sistemul de suspensie lucrează eficient și mai rafinat decât aș fi anticipat. Pe aceeași linie se înscrie și reglajul direcției. Totuși, din aceste surprize răsare și mica nemulțumire: în momentele în care energia din bateria de acumulatori este consumată, Arkana devine mai lentă, un pic leneșă. Și astfel se crează o discrepanță sesizabilă între sistemul de propulsie și potențialul trenului de rulare. Cu 20% mai multă putere ar fi făcut cinste și mai corect emblemei RS care acum s-a transformat, din păcate, doar în nivel de echipare. 

Însă concluzia este mult mi simplă decât tot ce am înșirat mai sus: dacă te duci convins spre Arkana, sigur vei fi mulțumit!

Laura Antonov (shedrives.ro) despre Suzuki Vitara Strong Hybrid

Vitara este unul dintre cele mai populare modele Suzuki, și asta pentru că a avut întotdeauna un raport bun între preț și ceea ce primești de banii pe care-i scoți din buzunar. Acum, versiunea lansată pe piață în 2015 a primit și un sistem hibrid veritabil, după cel de tip „mild” folosit până acum.

Suzuki Vitara este un SUV care ia foarte în serios latura de “utility”. Nefiind deci cel mai glam sau sofisticat SUV din această ediție Cars & Roads, s-a dovedit totuși foarte confortabil și ușor de condus. Mi-a plăcut și poziția la volan, iar plafonul panoramic m-a făcut să mă bucur și mai mult de ultima zi din acest tur. 

În plus este și foarte economic și eficient. Pe drumul de la Castel Daniel la Beciul Domnesc, în Focșani, am avut un consum de 5,6 litri / 100 km, clar un argument ce poate influența decisiv decizia de cumpărare.


Green Partner: BT Leasing

Alimentat de: MOL România
Tehnologizat de: Server Config

Experiențele turistice din Cars & Roads pot fi gustate cu o mașină hibridă din flota Autonom Rent-A-Car