Jocul greșeala așteaptă: n-am spus-o eu, doar că mi se pare că descrie perfect situația în care echipajul Autocritica Squad (format din Mircea Meșter și Cornel Șocariciu, autorul acestui articol) s-a aflat la Eco Raliul Portugaliei, competiție de regularitate cu mașini electrice care a marcat etapa a cincea din calendarul a Cupei Mondiale FIA EcoRally Cup.

Despre situația Autocritica Squad în FIA EcoRally Cup n-am ce noutăți să adaug. La fel ca la etapa anterioară câștigată în Cehia (la finalul lunii martie), nu putem puncta în clasamentul general “pe motiv de consum”. Încă nu a sosit o nouă versiune software pentru aparatul cu care FIA “citește” energia consumată de mașină în timpul probelor de regularitate, dar oficialii FIA spun că “speră ca toată situația asta să se rezolve până la următoarea etapă”. Adică peste două săptămâni.

Dacă vrei să citești mai multe pe subiectul consumului de energie, aruncă un ochi peste link-ul ăsta.

Prin urmare, trec direct la subiect.

Cu Renault Megane E-Tech Electric pe malul Atlanticului

Nu suntem la primul rodeo în Oeiras. Am luat aer tare de ocean și la ediția din 2023 a competiției de regularitate, când am terminat pe 10 în primul nostru sezon în această competiție. Iar dacă anul trecut ne-am dus pe roți din București până în Lisabona (via Stuttgart) și retur – asta ca să documentăm și un drum lung, chiar foarte lung, cu mașina electrică – în 2024 am făcut ce fac echipele mari din lumea asta: mașina a sosit pe platformă, iar noi am zburat în Lisabona.

Prin urmare, Renault Megane E-Tech Electric ne-a așteptat la doi pași – la propriu – de locul de start al competiției. Tot ce am avut de făcut după ce am ajuns a fost să verificăm presiunea în anvelopele Michelin Pilot Sport 4S și să mergem pe traseul de calibrare.

Despre ce este calibrarea și cum se face ea am mai vorbit și până acum, dar pot să fac un mic rezumat simplu de înțeles pentru toată lumea.

În competițiile de regularitate, acuratețea în timp și distanțe parcurse este vitală. Îți poate câștiga sau pierde competiția.

Pentru a fi cât mai precis la toate capitolele, chirurgical de precis, ai nevoie de o serie de instrumente cu care să măsori distanța la nivel de metru. Nu te duci la “război” cu linguri și furculițe. Prin urmare, înaintea startului fiecărei competiții, organizatorul pune la dispoziție un traseu-reper cu lungime între 3 și 8 kilometri pe care să-l parcurgi – de câte ori vrei tu – astfel încât să-ți calibrezi instrumentele de măsură pe care le vei folosi pe probe ulterior.

De ce e bine să bați monedă pe treaba asta cu calibrarea? Pentru că organizatorii au măsurat întreg restul raliului pornind de la acest drum-etalon.

Prin urmare, verificările prin GPS din timpul probelor de regularitate – cele care stabilesc, de altfel, și punctele de penalizare pe care un concurent le primește – sunt și ele strâns legate de această calibrare.

Lideri la început de raliu

Startul în Oeiras Eco Rally s-a dat vineri seara (în 5 aprilie). În speranța că drumurile din zonă s-au mai eliberat, turiștii au plecat spre centrul orașelor, iar localnicii și-au încheiat programul la muncă. Cel puțin asta a fost ideea organizatorilor. Din păcate, n-a fost neapărat și situația din teren. Nu pentru noi.

Spun asta pentru că fix pe prima probă, după ce deja ne întâlnisem cu trei turiști pe un drum pe care abia încăpea Megane-ul electric, hazardul ne rezervase ceva extrem: un drum blocat complet de doi localnici. Unul făcuse pană, celălalt s-a oprit în paralel să ajute. Pe lângă ei nu mai putea să treacă nicio bicicletă, darămite o mașină – vedeți în imaginile de mai sus cât de “largă” era situația.

Nu vreau să zic că mi-am amintit deodată că m-am născut în Buzău, dar cert e că în 30 de secunde am eliberat cumva drumul și am scăpat de-acolo, iar apoi am recuperat timpul pierdut în câteva sute de metri. Sigur, e cel mai nefericit mod în care poți începe un raliu. Și totuși, am avut noroc.

Verificările prin GPS n-au fost în zona respectivă, prin urmare rezultatul de pe prima probă n-a fost deloc afectat de drumul blocat și nici de întârzierile cauzate de turiști.

Și ce rezultat! Primul loc pe proba 1 din Eco Raliul Portugaliei. Scratch, cum zic profesioniștii.

A doua probă a fost identică cu prima, am revenit la start după o buclă prin localitățile portugheze din zonă.

Problema e că am luat startul înainte ca rezultatele primei probe să fie anunțate oficial. Așa că am schimbat echipa câștigătoare: o setare a aparatului de măsură. S-a văzut imediat lucrul ăsta în sens negativ. Nu major, dar la ce echilibru e în competiția portugheză, s-a văzut imediat diferența: încheiam prima zi a raliului (după două probe care au însumat 70 de kilometri de regularitate) pe locul al patrulea, la foarte mică distanță de lider.

Bine, ar mai fi un lucru de menționat: portughezii au un campionat intern (din care face parte și etapa din Oeiras) puternic dezvoltat, iar concurenții știu bine cu ce se mănâncă regularitatea. Vreo 7 etape în fiecare an, cu echipaje puternice și experimentate.

Pentru noi, singurul campionat posibil e cel în care concuram și aici: FIA. Direct la vârf. E ca și cum ai juca în Champions League fără să ai un campionat în care să te antrenezi.

Când cade cerul

Pentru ziua a doua a raliului, organizatorii au pregătit 11 probe de regularitate (180 de kilometri în total) „sparte” de o regrupare în a doua parte a dimineții și de o pauză de două ore pentru prânz după-amiază.

Noi ne-am făcut jocul decent în primele cinci probe programate până la neutralizare. Singura problemă a fost traficul. Nu te gândi că am prins ambuteiaje, dar o simplă mașină care iese dintr-o curte în fața ta pe drumul pe care tu trebuie să mergi cu 40 km/h, de exemplu, te poate ține blocat secunde bune. Iar dacă fix atunci îți este verificată poziția prin GPS, „împuști” suficient de multe puncte de penalizare cât să-ți strice parcursul și să cazi din Top 10 în clasamentul general. Atât de strâns a fost totul în Portugalia.

Cu excepția celei de-a treia probe, pe care am câștigat-o, pe toate celelalte patru le-am îndoit ușor din cauza acestor mici probleme în trafic.

Am căzut până pe locul al șaptelea, dar diferențele până la podium încă puteau fi gestionate.

Iar apoi a venit apocalipsa. La propriu și la figurat.

Din cauza unor inundații, organizatorii Oeiras Eco Rally au anulat proba a opta și ne-au reconfigurat traseul pentru a continua cu următoarea.

Ce am făcut la start? Am uitat să mut aparatul nostru de măsurare pe setările de pe proba a noua. Și-am plecat pe “setările din opt”, cum am zis. Cum ne-am dat seama că ceva e în neregulă? După 3 kilometri de la start, Mircea a văzut în retrovizoare următorul concurent. Se apropia rapid de noi când în mod normal ar fi trebuit să fie la 60 de secunde în spate. Și nu cred că ne-am fi pus întrebări dacă oamenii din urmă n-ar fi fost chiar liderii raliului.

Apoi a urmat întrebarea: “Noi sigur suntem pe vitezele bune?”

Ce a urmat? Prăpăd, urgie, dezastru, apocalipsă. Nici Noe și nici Moise nu m-ar fi scos de-acolo.

Pentru mine încă nu-i clar unde s-a scurtcircuitat sinapsa, dar de un lucru sunt sigur: pe-asta sigur n-o mai repet și altă dată.

Odată cu greșeala asta, am distrus tot ce construisem până atunci. Adio, orice pretenție/speranță la Top 10.

În disciplina ăsta nu prea e loc de greșeală. Ceva minor te scoate din sărite și din locurile fruntașe. Ceva major, grav, flagrant, te aruncă departe de zona unui posibil podium și-ți aplică și două, trei palme la nivel psihic, mental. Te arde, mai pe românește. Și am învățat asta cu propriile forțe.

Moral, nu m-am lovit cu nasul de asfalt, dar nici simplu nu mi-a fost să-mi revin. Nici nu știu dacă pot s-o trec la “greșeli permise”. Asta pentru că teoretic am greșit atunci când conta mai puțin – oricum n-am fi luat puncte în clasamentul FIA din cauza chestiunii cu aparatul de măsură care nu “vede” consumul mașinii noastre. Practic, am greșit atunci când conta cu adevărat – lecția asta sigur ar fi fost mai amară dacă la mijloc era și o miză pe bune.

Desigur, pe următoarele probe am continuat să punctăm ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Undeva de la locul șapte în sus. Am făcut-o chiar și pe macadam.

Bine, drama cea mare a fost la altă casă. Echipajul portughez care a condus impecabil competiția de la a doua probă încolo a făcut o greșeală de navigație fix în ultimii 10 kilometri ai ultimei probe a raliului: un stânga pe un drum pe care nu trebuia să facă asta. Până s-au prins de eroare, au pierdut tot și au terminat în spatele nostru la final. Fix ăsta e motivul pentru care, câteva rânduri mai sus, ziceam că în sportul ăsta nu-i loc de greșeală. Orice tresărire sau îndoială te poate costa totul.

Am încheiat pe locul al 14-lea, departe de singura noastră opțiune viabilă, podiumul la regularitate (cum am scris și la început, n-am fi punctat în FIA, ci doar în campionatul intern de regularitate al Portugaliei).

Super-specială pe malul Atlanticului

Deși clasamentul final a fost semnat și ștampilat după cele 13 probe de regularitate, organizatorii au pregătit, ca în fiecare an, o super-specială în inima orașului. Un fel de tiki-taka cu mașini, că altfel nu pot numi probele cu jaloane desfășurate pe bulevarde închise.

Au fost două probe a câte 6,6 kilometri fiecare. Și cum toată treaba asta era în afara concursului am făcut schimb de locuri. Mircea pe navigat, eu pe pilotat. Rezultatul a contat mai puțin (am fost pe locul al optulea), în condițiile în care am încercat să bucurăm publicul adunat la start.

Următoarea etapă a FIA EcoRally Cup se va desfășura tot in Portugalia, dar într-un „județ” cu totul aparte: Insulele Azore. Nu știm niciun metru din traseu – rutele noastre sunt secrete și le aflăm cu maximum o oră înaintea startului – dar am o vagă bănuială că ne vom întrece pentru cât mai puține puncte de penalizare pe aceleași drumuri pe care până în 2022 se dădeau lupte grele în Campionatul European de Raliuri.

Megane-ul nostru electric e în momentul ăsta pe un vapor care-l duce încet, dar sigur spre Ponta Delgada. Noi o să zburăm direct acolo și încercăm să ne batem iar cu cei mai buni oameni din lume la regularitate.

Revenim cu detalii.