Mai sunt câteva ore până la startul ediției din 2026 a cursei de 24 de ore de la Le Mans, una dintre cele mai așteptate competiții din motorsport. 62 de echipaje și multă îndârjire și ambiție pentru unul dintre cele mai râvnite trofee din cariera unui pilot. Dar oare cum arată o vitrină în care există 9 astfel de cupe? Răspunsul îl poate da un singur om: Tom Kristensen.

Autocritica a fost singura publicație din România care a luat parte la o masă rotundă virtuală alături de Mr. Le Mans înaintea cursei de anduranță din acest an. Dar până la interviu, vă invit să vă familiarizați puțin cu viața și cariera lui Kristensen.

Surpriza plăcută

S-a născut în Hobro, Danemarca, în 7 iulie 1967. Tatăl său, patron de benzinărie și pilot în restul timpului rămas liber, a fost cel care a sădit sămânța în mintea buretoasă a lui Tom. Ai putea spune că a urmat un traseu clasic în această disciplină: karting, de la vârsta de 10 ani, iar mai apoi curse cu monoposturi, în Germania (campion de Formula 3 în 1991) și Japonia (campion de Formula 3 în 1993) și ceva turisme, tot în Japonia. A urmat un sezon în International F3000, dar totul avea să se schimbe, în 1997, în momentul în care Joest Racing avea nevoie de un înlocuitor pentru Davey Jones (se accidentase și nu mai putea concura la Le Mans).

Nu era un specialist al acestei discipline, chiar dacă se mai întâlnise cu situații oarecum asemănătoare în Japonia. Și oricum ar fi fost, anduranța de la Le Mans nu semăna și nu seamănă cu nimic altceva.

A „nimerit” în echipă cu Michele Alboreto și Stefan Johansson, doi piloți care cunoșteau binișor Circuit de la Sarthe și care, în trecut, fuseseră și colegi la Ferrari în Formula 1. Doar că, din acest trio (îl numărăm, evident, și pe Tom Kristensen) danezul urma să fie cel care avea să atragă luminile reflectoarelor. La comenzile unui Porsche TWR WSC-95, Alboreto stabilește cel mai bun timp în calificări, însă în cursă, Tom Kristensen este cel care aduce turul rapid al ediției și cel care devine Man of the race. Toate acestea fiind un debutant. Chiar dacă avea 30 de ani, la Le Mans rămânea un debutant.

Rezultatul final? Victorie pentru Joest Racing și echipajul format din Alboreto, Johansson și Kristensen. Ce a început ca o miză mare pe o carte necunoscută s-a încheiat cu un succes care avea să deschidă era lui Mr. Le Mans. Oricât de frumos se vede azi, la mulți ani distanță, ar fi fost imposibil fără doza de curaj a lui Ralf Jüttner, omul care a avut cuvintele potrivite pentru gândurile de atunci ale lui Kristensen.

Ralf Jüttner m-a sunat când jucam tenis. Mai erau doar câteva zile până la cursă […] Nu văzusem niciodată circuitul, nu pilotasem niciodată mașina, eram uluit […] În acea săptămână m-am îndrăgostit cu adevărat de Le Mans.

a declarat Tom în urmă cu câțiva ani pentru l’Automobile Club de l’Ouest (ACO).

Au urmat anii de formare. După victoria la debut, Tom Kristensen se transformă în „puștiul” minune pe care echipele vor să pună mâna. Danezul merge pe cartea propusă de BMW, iar în 1998 și 1999 avea să învețe, the hard way, cum spun englezii, că cele 24 de ore de la Le Mans pot fi și dureroase. La prima ediție cu BMW V12 LM, echipajul abandonează după aproape patru ore de la start. Erau pe loc de podium. Apoi, în 1999, când BMW-ul V12 LMS cu numărul 17 conducea cursa cu aproape patru tururi avans, accidentul lui JJ Lehto (cauzat de o defecțiune tehnică) pune stop și dărâmă orice șansă pentru o nouă victorie care să conțină și numele Kristensen.

Era Audi

Din acest motiv [n.r. abandonurile cu BMW], atunci când am venit la Audi, coechipierii Emanuele Pirro și Frank Biela nu mă vedeau ca pe un optimist. Doar că acei doi ani mi-au format caracterul și m-au învățat să am o atitudine corectă la Le Mans. În momentul în care crezi că te descurci bine, fii atent în continuare, pentru că nimic nu e încheiat decât în momentul în care se termină. Iar bulgărele s-a rostogolit și datorită acestei experiențe dificile și a muncii în echipă cu Audi. 

Tom Kristensen în același interviu pentru ACO.

2000 a fost primul an alături de Audi, iar prototipul R8 de Le Mans devine subiectul cu care Kristensen, Pirro și Biela aveau să câștige trei ediții consecutive ale cursei de anduranță de la Le Mans.

Alte date pentru iubitorii de statistică:

• în 2000, Audi a acaparat podiumul de la Le Mans. Kristensen câștigă cu un tur avans.
• în 2001, cu patru ore înainte de finalul cursei, transmisia R8-ului pilotat de Kristensen pierde treapta a patra. Echipa de mecanici schimbă transmisia, iar echipajul danezului câștigă tot cu un tur avans.
• în 2002, o pană distruge bună parte din caroseria mașinii pilotate de Kristensen. Danezul ajunge cu mașina la boxe, iar în câteva minute reintră pe circuit. La fel ca în anii anteriori, Audi-ul R8 al lui Kristensen încheie cu un tur avans. 

Să fac o scurtă recapitulare: patru victorii la Le Mans și două abandonuri în cele șase ediții la care participase până atunci.

Anul următor, Kristensen revine la Le Mans cu proiectul numit Bentley EXP Speed 8 (Grupul Volkswagen își dorea altceva pe partea de anduranță). Câștigă din nou, dar într-o formulă în care locurile lui Pirro și Biela sunt luate de Guy Smith și Dindo Capello. Următorii doi ani, 2004 și 2005, danezul pilotează același R8 LMP însă sub „culori” private. Câștigă în ambele ediții și ajunge la un total de 7 victorii, dintre care 6 consecutive. Ce ar mai fi de zis?

Diesel power

2006 avea să aducă o nouă premieră la finalul cursei de pe Circuit de la Sarthe: victoria a fost trecută în dreptul unui prototip echipat cu motor diesel. Cine ar fi pariat pe așa ceva, mai ales că, cu doar doi ani în urmă, au existat și alții care au crezut că un V10 pe motorină de proveniență Volkswagen poate să dea peste cap calculele clasei regină la Le Mans? Probabil intuiți că răspunsul a venit din partea Audi.

Prototipul s-a numit R10 TDI, iar despre el a scris deja Tudor.

Prima apariție a lui R10 TDI n-a fost neapărat un succes pentru Kristensen. Danezul a încheiat pe locul al treilea, însă victoria a mers spre echipajul din care făceau parte Pirro și Biela, oamenii alături de care Kristensen câștigase trei ani la rând. În 2007 abandonează din motive tehnice (pierde o roată), iar în 2008 revine pe cea mai înaltă treaptă a podiumului cu ultima variantă dezvoltată pentru prototipul R10 TDI.

În caz că aveați dubii, Kristensen va rămâne fidel mărcii până în momentul retragerii din activitate. Deci orice succes sau insucces pe care o să-l amintesc în continuare a fost împreună cu o mașina dezvoltată de constructorul german. Și ca să nu mai lungesc firul epic, vă spun că până în 2014, ultimul an în care danezul a concurat la Le Mans, a mai câștigat încă o dată (în 2013, Audi R18 e-tron quattro) și a mai bifat alte 4 podiumuri.

Prin urmare, cariera lui Kristensen la Le Mans arată în felul următor: 18 participări dintre care 9 victorii, alte 5 podiumuri și 4 abandonuri. Practic, de fiecare dată când a încheiat un Le Mans l-a încheiat pe podium. Acum cred că e limpede pentru toți de unde și supranumele Mr. Le Mans. Despre cele 6 victorii în cursa de 12 ore de la Sebring n-aș fi amintit, dar cred că așa se înțelege pe deplin că anduranța a fost specialitatea lui Kristensen.

După retragerea din cariera sportivă, danezul nu a renunțat complet la viața de pe pit lane și din jurul mașinilor. A avut rol de Grand Marshall la edițiile de Le Mans din 2015 și 2023, iar cu puțin noroc îl poți zări pe moșia de la Goodwood a Ducelui de Richmond în timpul Festival of Speed (ori Revival) sau îl poți auzi și vedea pe Eurosport ori HBO Max. Nu de alta, dar mai sunt puține ore până la startul ediției din 2026 a cursei de 24 de ore de la Le Mans, iar Tom Kristensen va fi pe micile/marile ecrane în rol de expert.

Ce e atât de special la Le Mans față de alte curse care se desfășoară pe circuite celebre?

Tom Kristensen: În primul rând, exclusivitatea. Poți fi la Le Mans o singură dată pe an. E adevărat că azi ai ceva mai multe oportunități, ai serii suport, poți merge la Road to Le Mans, iar toate acestea lucruri ajută, dar exclusivitatea cursei în sine rămâne. La Le Mans poți câștiga, poți pierde, poți termina sau te poți bucura de experiență o singură dată pe an. 

Anul trecut ai pilotat la Festival of Speed mașina câștigătoare la Le Mans în ediția din 2000. Cum a fost această reuniune pentru tine?

T.K. Știi ce e fantastic? Că vezi mașina, desigur, o cunoști, urci în ea, iar în momentul în care o pornești și pleci îți amintești toate lucrurile despre ea într-un timp scurt […] Toate senzațiile acelea revin. Și nu mă refer neapărat la sentimentul pe care îl ai în competiție, ci la un întreg pachet de emoții. Despre mașina din anul 2000 pot să-ți zic că era foarte, foarte greu de pilotat. Ambreiajul era…trebuia să pui multă presiune ca să-l acționezi și era greu de modulat. Mașina era greu de pus în mișcare. Apoi, te gândești la lucrurile acestea care existau în 2000, dar care au fost îmbunătățite de-a lungul anilor. Dar Doamne, acea mașină e greu de condus. E o bestie.

Una dintre amintirile importante din timpul Le Mans. 

T. K. Aș zice că tura de noapte din 2000. Mai aveam puțin și adormeam, dar mi s-a cerut să mă trezesc. Treceam de la anvelope de ploaie la unele intermediare, iar acel schimb reprezenta un moment bun ca eu să îi iau locul lui Frank Biela. Așadar, eram stresat că nu mă încălzisem cum trebuie, dar și pentru că urma să ies pe un circuit ud cu foarte puține zone uscate. Următoarele 20, 25 de minute au fost un iad. Puteam să fac accident de foarte multe ori. Dar apoi, după cele 20 de minute „zburam” pe circuit. Eram singurul care avea temperatura potrivită în intermediare. E despre tine, despre modul în care ai trecut de la a fi la limita inferioară a performanțelor, cu anvelope nepotrivite montate prea devreme, cu toate momentele din acel interval, iar mai apoi ajungi să „zbori” pe circuit și să câștigi mult mai mult timp decât ai pierdut și decât ai fi putut pierde în toată acea fereastră stresantă. Asta consider că e o amintire pozitivă petrecută pe timpul nopții. Din 2008 am o amintire similară, cu condiții dificile, pe care n-o voi uita niciodată.

Cât de greu este să te obișnuiești cu traficul la Le Mans?

T.K. Da, 62 de mașini. Teoretic, depășești între 7 și 14 mașini pe tur. Deci trebuie să gestionezi traficul tot timpul. Iar asta face parte din mentalul tău, din modul în care te concentrezi, ba chiar aș zice că e cheia. Să zicem că dacă nu îți place să depășești, Le Mans nu e pentru tine. Dacă îți place să treci de ele, dar cu orice preț, atunci Le Mans nu e pentru tine. Trebuie să fii capabil să negociezi, să ai un parcurs constant în ceea ce privește consumul, anvelopele, frânele, ca să poți să te asiguri că te descurci în trafic fără infuzie de adrenalină. Gestionarea traficului e cheia pentru a fi un bun pilot de anduranță. Trebuie ca, uneori, să-ți permiți să spui: stau puțin și aștept. […] Iar treaba asta dă naștere unui joc la nivel mental și în interiorul tău. Nu vrei să auzi managerul de echipă spunându-ți: hai, Tom, mai repede, Tom, mai repede. Avem nevoie de un timp mai bun pe tur. Haide, haide, haide. Dacă obții asta tot timpul să zicem că e o modalitate prin care te asiguri că nu vei câștiga. 

Pe zi sau noaptea, cum e mai dificil de pilotat?

T.K. Da, în mod sigur, pilotajul noapte e mai dificil chiar și atunci când nu plouă. Dar dacă plouă, e noapte, iar tu mai ai și anvelope nepotrivite, așa cum am amintit mai devreme, ei bine, ăsta e un scenariu pe care e bine să-l eviți […] Stinturile de noapte necesită și mai multă atenție. Da, e greu noapte, dar și ziua există situații dificile. Să zicem că anvelopele au început să se degradeze, e o zi toridă de duminică, iar temperatura de la nivelul circuitului trece de 50 de grade. Ai de depășit mașini mai lente, iar pentru că nu totdeauna mergi pe trasa ideală ajungi să aduni bucăți de cauciuc pe anvelope care pot duce la situații în care mașina să piardă aderența brusc. În același timp mașina își schimbă comportamentul pentru că anvelopele tale sunt pline de resturi. Sunt multe scenarii. 

Ținând cont că Alonso a concurat și câștigat la Le Mans, ce piloți din Formula 1 crezi că ar putea face același lucru?

T. K. Știu că există interes din partea mai multor piloți. Și mă refer la Nico Hulkenberg. Pilotează pentru Audi, a câștigat la Le Mans cu Porsche în 2015. Întodeauna i-am văzut pe acești piloți ca pe un pachet complet în ceea ce privește polivalența. Sunt convins că Max Verstappen s-ar descurca bine la Le Mans. Am văzut performanța lui de la Nurburgring. Charles Leclerc a pilotat aici acum câțiva ani și își dorește să concureze la Le Mans într-o bună zi. Și apoi, senzația momentului, Kimi Antonelli. Știu că o să vină aici într-o zi pentru că mi-a spus mie și lui Dindo Capello: cred că Antonelli avea 5 ani și a intrat în paddock unde eram eu cu Dindo, făceam teste. Iar anul trecut Dindo m-a întrebat dacă îmi mai amintesc de băiatul pe tricicletă care s-a oprit, s-a uitat la noi și ne-a spus că într-o zi o să concureze și el la Le Mans. Acela era Kimi Antonelli. 

Foto principală: Audi