E final de aprilie, iar cozile de la una dintre vulcanizările pe care o văd aproape zilnic ajung în drumul național. Toți își așteaptă rândul să urce pe cricuri și să dea ghetele de iarnă pe pantofii sport cu vedere la gleznă. Probabil că asta ar fi fost și procedura pe care am fi urmat-o și noi înainte de startul Cars & Roads Austria by Michelin, doar că, în loc de soare și temperaturi constante de peste 7 grade Celsius (cât zice la carte) drumurile aveau să ne poarte prin locuri în care zăpada încă stătea eșarfă de-a lungul asfaltului curat. Practic, vară și iarnă în aceeași zi, uneori în decurs de câteva ore sau zeci de minute. Prin urmare, decizia firească a fost all-season.
Pionier
Sper că nu v-ați dus cu gândul la școlarii din perioada comunistă a României. Termenul pionier îl folosesc aici cu sens figurat, în ideea în care, Michelin a reușit să pună bazele unei anvelope all-season ale cărei beneficii depășeau (și depășesc) cu mult compromisurile. Să o luăm cu momentul zero: primele anvelope gândite să fie folosite și vara și iarna au apărut undeva pe la finalul anilor ’70, însă gradul de absorbție la nivel global n-a fost unul wow. Au existat și excepții, în special în zonele în care șoferii nu experimentau anotimpuri extreme. Ca să aveți o idee despre piața de anvelope all-season, chiar dacă acest tip de pneu există pe piață de aproape 50 de ani, în 2010, de exemplu, în Europa erau comercializate 6 milioane de anvelope de acest fel. Pentru comparație, în 2024, piața de anvelope all-season din Europa a ajuns la 49 de milioane de bucăți.
Cum s-a ajuns aici? Ar fi vreo câteva motive. Primul care îmi vine în minte ar fi schimbările climatice. Nu le mai explic, le-am simțit cu toții din plin în ultimii ani. Apoi, al doilea, ar fi acela că producătorii de anvelope au reușit să vină pe piață cu produse ale căror caracteristici să se muleze perfect pe cerințe și să diminueze compromisurile utilizării unui astfel de pneu pe toată durata anului. Iar Michelin a fost pionier în această direcție, CrossClimate fiind prima anvelopă de vară care a primit pe flanc și simbolul 3PMSF (3-Peak Mountain Snow Flake; certificarea prin care se confirmă că anvelopa a trecut printr-o serie de teste și poate fi folosită în siguranță și iarna).
Strategia de a lansa o astfel de anvelopă s-a dovedit a fi un succes – nu mai reiau informațiile vizavi de creșterea pieței de all-season. Apoi, în 2017, a apărut CrossClimate+, un fel de facelift al anvelopei, iar familia a crescut prin introducerea versiunii CrossClimate SUV. Alte două generații au fost lansate de-a lungul anilor: CrossClimate 2 (din 2021 încoace) și CrossClimate 3 (din 2025). Ultima dintre ele a primit, în premieră, și versiune Sport (dedicată sportivelor, evident). Pe tema CrossClimate 3 o să revin un pic mai târziu.
La ce bun all-season?
Totul e prins în agendă la minut, iar orice deviere are potențial de bulgăre de zăpadă care își mărește volumul cu fiecare metru pe care-l parcurge la vale. Prin urmare, dincolo de rigoare, e nevoie de un pic de gândire proactivă care să pună siguranța tuturor pe primul punct. Iar cele două nu se exclud.
Prima zi a proiectului și primele momente de mulțumire internă. Iarna a decis să-și lepede hainele într-un stil caracteristic: 2-3 grade și ploaie de dimineață urmate de 15 – 18 grade după-amiază, cu cer senin. Practic, fix fereastra de care aveam nevoie pentru a ne convinge că alegerea făcută n-a fost una doar cerebrală, ci și cea potrivită și mai ales sigură pentru condițiile date. De ce? Pentru că tot ce intră în rețeta bucătarilor Michelin, cei cu halate din laboratoarele care pregătesc anvelopele, a fost testat de nenumărate ori pentru a funcționa în siguranță fix în condițiile acestea variate: de la carosabil ud la temperaturi scăzute, de la asfalt uscat la grade suficiente cât să-ți vină să renunți la windstopper.
Austria, primăvara, te recompensează cu peisaje care pun noduri în gât și plămânii pe pauză. Verde crud pe gingiile care îmbracă Alpii și mult alb imaculat pe creste, un contrast cromatic care a umplut agenda noastră în mai toate zilele. Prima oprire de acest fel s-a consumat pe Loser Panoramastrasse, un drum care urcă până la 1.600 de metri. Spectaculos? Sigur, mai ales că pe porțiunea finală am prins și contrastul alb al zăpezii. Sigur? Da, chiar dacă temperatura a variat cu 8 grade (în zona de jos a termometrului) din punctul în care am intrat în regiunea lacului Grundelsee și până sus pe Loser.
Grossglockner Hochalpenstrasse e perla Austriei în materie de drumuri de munte. Și l-am prins la doar câteva zile de la redeschidere, la începutul lunii mai. Turiști? Aproape deloc. Doar vreo câțiva șoferi de autorulote veniți de departe să muște din sandvișuri la aproape 2.500 de metri altitudine. Dar n-o să vă vorbesc despre cât de spectaculos e drumul (asta pentru că avem niște fotografii care s-o facă) ci despre faptul că atunci când am oprit pentru plata taxei, termometrul afișa 14 grade, iar sus, pe coamă, vântul sigur amplifica real feel-ul la sub zero. Prin urmare, un alt spectru de lucru mai mult decât revelator pentru CrossClimate.
Ca o notă de subsol, trecerea pe Grossglockner Hochalpenstrasse era programată în altă zi, însă proactivi de fel și cu aplicațiile care monitorizează starea vremii în permanență deschise, am decis schimbarea programului. Am făcut bine? Noi zicem că da, în condițiile în care în ziua dedicată inițial urcării pe Grossglockner Hochalpenstrasse a nins bine de tot, iar drumul a fost închis temporar (asta ca să înțelegeți că austriecii nu prea se joacă când e vorba de siguranță).
Timmelsjoch Hochalpenstrasse e unul dintre drumurile „ascunse” ale Austriei. Face legătura cu Italia, iar în dreptul stației de taxare semafoarele încă erau roșii, semn că urcarea finală, cea până la graniță era încă închisă. În esență, drumul până în vârf traversează o vale spectaculoasă, iar pe final, șapte ace de păr stau între altitudinea maximă pe care o atinge și Italia. Ca o notă de subsol, întreaga porțiune austriacă am parcurs-o în decembrie cu un instructor ca deschizător de coloană și ca parte a unui eveniment. Și pot să confirm că drumul e spectaculos, deci motiv numai bun fie să revenim ca parte a unui viitor proiect, fie s-o iau la pas de unul singur. Revenind la CrossClimate, vremea a făcut ca temperaturile ușor pozitive, undeva până în 10 grade Celsius să fie condimentate cu un pic de ploaie, un scenariu numai bun de observat comportamentul anvelopelor. Pentru iubitorii de statistici, noile CrossClimate 3 au o aderență mai bună cu 4% pe asfalt ud comparativ cu vechile CrossClimate 2.
Gerlos Alpenstrasse ne-a întâmpinat cu vreme nesperat de bună. Nu tu ploaie, nu tu vânt, doar soare și multe grade cu plus (undeva la vreo 20-22). Nu la fel de spectaculos prin prisma înălțimii la care ajunge („doar” 1.600 de metri altitudine) însă excelent pentru condus și pentru admirat Alpii. O simplă oprire într-una dintre parcările amenajate îți dezvăluie și punctul principal de atracție al traseului: cascada Krimml. Despre drum mai zic atât: o șosea largă, suficient de multe ace de păr încât să încetinești și să tragi mult aer în plămâni din punctul în care ai frânat și până în cel în care pui iar gazul jos, plus o combinație de viraje, chiar înainte de parcarea de la cascadă, pe care oricând aș pune-o la egalitate cu celebrul Corkscrew de pe Laguna Seca. Un deliciu pe care l-aș fi savurat dus-întors, de mai multe ori. Fără geamăt din anvelope, fără presiuni puse inutil. Pur și simplu, la plimbare.
Ultima trecătoare parcursă de caravana Cars & Roads Austria by Michelin s-a numit Nockalmstrasse. Și spre deosebire de celelalte patru de până atunci, drumul acesta avea un alt fel de vibe. Peisajul îndemna la calm și la respect pentru ce te înconjoară. Dar în același timp, de undeva din umbră, o siluetă huliganică îți șoptea că-i rost de hârjoneală. Și cu riscul de a-mi atrage antipatii, atât vreau să mai zic: a fost unul dintre cele mai bune drumuri pe care am condus până acum. De la tipul virajelor și până la modul în care asfaltul șerpuia pe și de pe crestele molcome decorate cu pajiști alpine și mai puțin cu piatră stearpă. Iar pentru câteva clipe, vă spun, cu la fel de multă onestitate, că aș fi lăsat bunul simț deoparte și aș fi ignorat orice regulă. Mai ales că anvelopele duceau mai mult, chiar dacă ploaia mocănească de pe primii 4-5 kilometri de după barieră și termometrul erau motive de bătut în retragere.
Michelin CrossClimate 3 și CrossClimate 3 Sport
N-o să vă rețin prea mult aici, mai ales că am mai scris în câteva rânduri despre cea mai nouă generație CrossClimate. Ce trebuie să rețineți sunt următoarele:
- aderență mai bună cu 4% pe carosabil ud (calificativ B)
- durată de viață mai mare cu 15%
- versiune Sport cu calificativ A la comportamentul pe carosabil ud, un key-feature specific, în general, anvelopelor de vară.
Inițial, anvelopele Michelin CrossClimate 3 au fost disponibile în 63 de dimensiuni cu diametre cuprinse între 16 și 22 inchi, în timp ce pentru CrossClimate 3 Sport au fost lansate 29 de dimensiuni cu diametre cuprinse între 18 și 21 inchi. Pe parcursul anului curent vor fi introduse alte aproximativ 60 de variante de dimensiuni pentru ambele versiuni de anvelopă.
To DOT or not to DOT?
Înainte să închei, aș adăuga și câteva paragrafe despre DOT. Nu de alta, dar iar vine momentul în care se inflamează situațiile în online vizavi de vechimea anvelopelor. Cei care știu poezia pot sări direct la ultimul paragraf. Pentru restul, situația arată în felul următor. DOT-ul (acronimul Department of Transportation) este urmat de un cod alfanumeric ale cărui ultime patru cifre reprezintă data de naștere a anvelopei. Deci nu data de expirare a lor, că am auzit și legenda asta. Revenind, primele două cifre reprezintă săptămâna în care anvelopa a fost produsă, iar ultimele două reprezintă anul de fabricație.
Pe scurt, anvelopa nu „expiră” pentru că a stat câteva luni într-un depozit, în condiții de stocare ideale. Îmbătrânirea ei e cauzată de condiții reale de utilizare: temperatură, sarcină, presiune, stil de exploatare și, evident, depozitare (în caz că ai seturi separate iarnă – vară). Practic, anvelopele îmbătrânesc prin utilizare, nu doar prin simpla trecere a timpului înainte de montaj (adică atunci când sunt noi). Cele depozitate corespunzător (aici trebuie acordată atenție) își păstrează caracteristicile chiar dacă DOT-ul nu e din anul curent. Ce recomandă producătorii de anvelope? Ca după 5 ani de utilizare să mergi la un specialist, din an în an, pentru verificări corecte. Apoi, în caz că reușești să rulezi atât de puțin încât să ai pe mașină anvelope vechi de 10 ani de la fabricație, producătorii spun că-i timpul să le schimbi, indiferent de „cât de bine arată”. Și nu uita să faci treaba asta și cu roata de rezervă.
Acum e timpul să închei, iar unul dintre lucrurile care îmi vin în minte e discursul lui Snoop Dogg (big fan of D O double G) în care își mulțumește pentru deciziile luate. Fix asta se joacă printre sinapse mele acum, după ce CrossClimate a fost anvelopa optimă pentru condițiile prin care am rulat în Cars & Roads Austria by Michelin: de la ploaie măruntă cu temperaturi scăzute și până la asfalt uscat și rugos la 20+ de grade.
Presented by
