Dintotdeauna i-am admirat pe francezi pentru stilul lor de a nu da înapoi. Îmi place modul în care oamenii din popor încearcă (și de cele mai multe ori reușesc) să se pună în calea propunerilor care-i dezavantajează. Grevele nu sunt un subiect străin de cultura franceză, iar la revoluții s-a văzut că oamenii din Hexagon se pricep de minune. În industria auto, francezii au fost mai mereu în tendințe, însă într-un mod personal. Și-au dorit să spună aceleași lucruri, dar într-un fel un pic mai special. Să aibă acel ceva al lor pentru care să fie recunoscuți. Practic, un alt mod de a revoluționa lucrurile.

Subiectul de astăzi este noua generație Renault Clio. A șasea, iar din punctul meu de vedere, modelul de clasă mică se prezintă la start ca un revoluționar. Și nu privit prin lupa comparațiilor cu ceilalți reprezentanți din segment, ci raportat la vechile generații. 

Voilà.

Ce avem noi aici?

20 de minute pe ceas de când am ieșit în fața aeroportului din Paris și până în momentul în care utilitara parca în fața unui studio din apropiere de aeroport. Nu e primul eveniment de acest gen pe care producătorul francez îl organizează aici, deci știu cum merg lucrurile. Îmi iau repede badge-ul de jurnalist, caut un loc la o masă și încerc să văd detaliile care se ascund în spatele unui perdele semiopace. Cu excepția luminilor de zi, care au fost lăsate pornite dinadins, nimic. Nicio formă clară. 

Un semnal scurt, iar lumea se îmbulzește spre ușa care duce în camera în care va avea loc conferința de presă. Prind un loc bun pe băncuțele așezate tacticos și-mi scot telefonul să notez și, de ce nu, să și imortalizez momentul. 

„Renault este Clio, iar Clio este Renault”, asta-mi răsună în minte după primele fraze pe care le-a rostit Bruno Vanea, vicepreșdintele departamentului Product Performance din cadrul Renault. 

Ok. Omul știe ce vorbește. Pe-acolo pe unde Clio a rupt norma (cum se spune la mine la Buzău) e clar că oamenii au ajuns să confunde marca cu modelul. Și invers. Totuși, din 1990, anul apariției primei generații, și până astăzi au fost vândute 17 milioane de exemplare. E cel mai popular model al mărcii și, totodată, cel mai popular model francez la nivel global. Tot de-a lungul generațiilor, Clio a câștigat de două ori titlul de European Car of the Year (în 1991 și în 2006) și a punctat bine de tot și la capitolul ediții speciale: de la Inițiale Paris și până la sportivele Williams și V6. Ah, ce vremuri. 

Și indiferent prin ce tip de ochelari vrei să privești cariera lui Clio, un lucru e cert: modelul de clasă mică a oferit, mai tot timpul, tehnologii și echipamente care, în general, erau rezervate mașinilor din segmentele superioare. 

–

Totul e difuz, iar doi băieți se reped spre cearceaful care acoperă mașină. Un joc rapid de lumini încheie momentul, iar reflectoarele sunt centrate pe mașina roșie. O s-o spun sincer. Am avut un mic șoc. Nu doar că mașina din fața mea nu arăta deloc ca un Clio, dar de-a lungul și de-a latul caroseriei îmi tot veneau în minte diverse alte modele din segmentul mic: Ford Fiesta (să-i fie țărâna ușoară), Mazda 2, un pic de Toyota Yaris, chiar și Peugeot 208. Nu o luați în nume de rău, nu seamănă a nimic altceva, doar că șocul a fost atât de mare încât căutam repere cunoscute, doar, doar s-o așez într-un loc din punct de vedere estetic. Și, o să fiu franc: mi se pare că pozele nu-l avantajează. Dar n-ar fi prima dată când o mașină nu-i neapărat fotogenică. S-au mai văzut cazuri.

–

Sunt multe de zis despre design. Dar până să ajung la muchii, linii curbe, unghiuri și mai știu eu ce alte nebunii, o să-ncep cu dimensiunile. Că practic de-aici au plecat designerii când s-au apucat de desenat. Pentru curioși, platforma de la baza noului Clio e CMF-B. O știți, o recunoașteți, nu prea mai are secrete de ascuns. Cât despre dimensiunile exterioare, Renault a tras de Clio în toate direcțiile: 4,12 metri lungime (+67 de mm), 1,45 de metri înălțime (+11 mm), lățime de 1,77 metri (+39 de mm) și un ampatament de 2,59 de metri (+8 mm).

În zona frontală, dincolo de noua semnătură a luminilor de zi (pe care, apropo, dacă le-ai uni ai reface logoul mărcii) apare o grilă mai mare (cu accesorii diferite în funcție de echiparea comandată) și faruri pe fundal negru și pline de muchii ale căror elemente se prelungesc în liniile capotei sau ale grilei.

Pe partea laterală, designerii s-au jucat cu forme convexe și concave (Salut, Mazda), iar ca notă de subsol aș adăuga și faptul că ușile îmbracă geamurile dincolo de cheder. Un detaliu mai puțin întâlnit prin segmentul B. Ca să închei cu profilul, ideea de sportivitate nu e subliniată doar de muchii, ci și de jantele pe 18 inchi (o premieră pentru Clio). Da, arată bine, dar sper ca din punct de vedere al confortului să nu fie un pic prea mult pentru caroseria modelului francez. Vedem cum se descurcă după primul test.

În partea din spate, conceptul Emblème pare să fi fost muza. Capacul portbagajului (cu denumirea modelului scrisă on the dark side, ca să mă exprim englezește) a fost adaptat de pe mai sus numitul Emblème, concept electric care mizează atât pe o baterie, cât și pe o celulă de combustie cu hidrogen. Stopurile duble cu o formă geometrică pronunțată și mica aripă spate integrată deasupra lunetei completează estetica.

–

Una dintre mașinile expuse e liberă. Vin discret din față trei sferturi și mă aplec la nivelul ei. Are personalitate. Apoi, fac un pas lateral spre capotă, dar nu-mi schimb înălțimea din care privesc. Un pic mai mult spectacol să vezi cum rama stopului umple golul lăsat de hăul căscat în caroserie.

Mă mut în spate și privesc din același unghi. E la fel de interesant să vezi urechea farului undeva în afară profilului. Da, le-a ieșit ceva…diferit. Dar diferit într-un mod interesant.

Iar culoarea de lansare…dacă lumina pică cum trebuie, crede-mă că o să vezi și o tentă de roz. Se numește Absolute Red și face pereche cu Absolute Green în paleta de noutăți lansate odată cu a șasea generație Clio.

De modă veche

Încă din momentul apariției lui Renault 5, era cumva clar că acel interior cu ecranele unite sub „un singur” element va fi preluat, la un moment dat, și de Clio. Deci nu mi se pare deloc o surpriză la acest capitol. Comparat cu vechiul Clio, e un plus. Se simte și în zona de scaune (care acum sunt ceva mai pufoase; dar, la fel, rămâne de văzut cât de confortabile sunt după un prim test) și pe partea de tehnologie. Sistemul OpenR Link se mișcă bine pe actualele modele din gamă, deci nu văd ce lanț s-ar fi putut rupe ca în noul Clio să nu aibă aceleași performanțe.

În schimb, altceva mi-a atras privirea. Pe fețele portierelor, francezii au pus un element nou, un ornament care se termină cu o zonă din plastic transparent și care face parte din sistemul de iluminare ambientală (în funcție de echipare, evident). Știu, nu-i ceva neapărat util, dar rolul lui e să atragă. Și, cu riscul de a-mi lua câteva bobârnace, eu cred că o să convingă.

Și tot la capitolul „look at me”, Renault a venit cu o vopsea multicoloră pe accesoriile din dreptul aeratoarelor laterale care imită culoarea fierului ars. Tot ce pot să vă spun e că-i de efect.

În partea din dreapta, în locul pasagerului, bordul are acum o margine, un fel de policioară. Am văzut și la Renault 5, doar că aici va fi îmbrăcată fie în textil, fie în Alcantara (în funcție de echipare).

Apropo de materiale, Renault spune că pe noul Clio se folosesc mai multe materiale reciclate, iar în funcție de echipare, mașina ajunge să fie reciclabilă în procent de 85%. S-a pus accent atât pe partea de tapițerie, cât și pe elementele din plastic de la bord. Ba mai mult, jantele de 18 inchi sunt fabricate din aluminiu reciclat în procent de 50%.

Revin la planșa de bord și la cele două ecrane. Pe versiunea de bază (Evolution), instrumentarul de bord va avea 7 inchi, în timp ce pe echipările Techno și Esprit Alpine, acesta va avea 10,1 inchi. Indiferent de echipare, ecranul central va avea 10,1 inchi.

–

După o primă întâlnire (scurtă, de altfel) interiorul mi se pare în linie cu ce oferă acum piața. Plastice dure pe-acolo pe unde pui mâna doar când cauți o monedă de 50 de bani pentru căruciorul de la supermarket, plastice rugoase ceva mai sus, iar din treimea superioară te bucuri de materiale moi. Scaunele mi s-au părut mai bune din punct de vedere al suportului lateral, dar aici menționez că m-am urcat în versiunile Esprit Alpine (fun fact, logoul Alpine s-a mutat de pe centrul scaunului pe un umăr lateral) și Techno. Deci n-aș putea să-mi dau cu părerea despre ce primești când cumperi un Clio de bază.

Un alt accesoriu pe care, sincer, nu l-am înțeles e acea „husă” din zona suporturilor pentru pahare. Am văzut ceva similar și prin grupul Stellantis și nici acolo nu i-am înțeles pe deplin utilitatea.

Francezii mai spun că au coborât marginea de încărcare a portbagajului (391 de litri, în funcție de motorizare) cu 4 centimetri. Iar asta e o îmbunătățire pe care o vor simți doar clienții. E greu să remarci o astfel de modificare în cadrul unui eveniment de prezentare.

În linie

Dacă pe partea de design, Clio reușește să fie un revoluționar (cel puțin așa cum l-am perceput eu), în ceea ce privește motorizările, lucrurile merg pe linia dictată de restul modelelor construite pe platforma CMF-B.

Intrarea în gamă e făcută de motorizarea TCe 115. În termeni mai puțin comerciali, asta înseamnă un motor de 1,2 litri benzină turbo cu trei cilindri care poate să dezvolte 115 cai-putere și 190 Nm. Propulsorul poate fi cuplat atât la o transmisie manuală cu șase trepte, cât și la o automată EDC tot cu șase rapoarte.

A doua opțiune se numește Eco-G 120 și va fi adăugat în gamă într-o etapă următoare lansării comerciale. Pe scurt, 120 de cai-putere, benzină+GPL și automată EDC.

Vârful de gamă va fi E-Tech 160. La bază, sistemul folosește un motor de 1,8 litri (îl știți deja, motorul marcând o premieră în Grupul Renault în momentul lansării Daciei Bigster) asistat de un motor electric și de o transmisie multimodală. Configurația deja e celebră în gama Grupului Renault, deci nu văd cum ar putea să dea greș. Ba mai mult, francezii se laudă că pe Clio, sistemul hibrid e atât de eficient încât emisiile de CO2/km sunt de doar 89 de grame.

Ca idee, toate cele 4 opțiuni de motorizare vor fi disponibile pe toate cele 3 niveluri de echipare, cu o singură excepție. Nu poți avea Esprit Alpine și TCe 115 cu manuală. Tot ca notă de subsol aș adăuga și faptul că aceste configurații diferă în funcție de piață. Deci mai așteptăm puțin până vom avea prețurile și echipările din România. Oricum, nu mai e chiar așa mult: debutul comercial fiind programat pentru luna octombrie.

Moștenirea lăsată de primele cinci generații e grea. Cu o importanță atât de mare în gamă, noul Renault Clio trebuie să rămână în contact cu vârful topurilor europene. Dar despre succesul sau insuccesul lui vom putea vorbi abia peste 2-3 ani.