Dobrogea, un tărâm pe care simt nevoia să-l redescopăr din când în când. Cotidianul o transformă în distanța dintre două puncte, și este nedrept. Oferă-ți luxul să o adulmeci, să o privești, să-i descoperi diversitatea. Privită așa, mă hrănește cu liniște. Iar de data asta am făcut-o de la volanul unui Chery Tiggo 7 HEV.
Da, recunosc, este prima dată când interacționez cu marca Chery. Prin urmare, prima dată și la volanul unui Chery Tiggo 7 HEV. Chiar dacă mi-am făcut temele, înainte de întâlnirea cu mașina funcționau, în cel mai uman mod, stereotipurile. Dar n-am vrut să mă agăț de ele, mi-am turnat destulă cenușă în cap recunoscând că le-am lăsat să-mi definească un model pe care nu-l văzusem încă.
M-am întâlnit cu SUV-ul chinezesc într-o parcare de la marginea Bucureștiului. Și prima impresie a fost pozitivă. Evident, judeci ce vezi. Și am văzut un SUV compact, sobru din punct de vedere al designului, fără artificii gratuite de design. Și pentru că doream să îmi aduc aminte de Dobrogea, am pornit repede la drum, spre Ostrov. Invocam puțin norocul, divinitatea, cum se face pe la noi, adică speram să fie posibilă trecerea cu bacul. Ajuns la trecere, m-am așezat cuminte la coadă, și primul lucru care mi-a atras atenția a fost consumul de doar 5,5 litri.
Da, Tiggo 7 are obiceiul lor, unul întâlnit doar la modelele din China, și anume de a-ți afișa consumul mediu pe ultimii 50 de kilometri. Dar cred că vreau altceva să punctez după primii kilometri cu acest SUV compact. După niște zeci de ani de presă auto, îmi atrag atenția nativ mașinile care nu îmi necesită nicio perioadă de acomodare la volan, fie că vorbesc de dimensiuni, de obișnuit cu dozarea direcției sau a pedalierului. Și asta a reușit Tiggo 7 HEV să facă, să fie firesc de la primul contact.
Dobromir – între istorie și ignoranță
Firești au fost și oamenii de la coadă, dar nu în sensul pozitiv. Clasica: „mă duc până în față să întreb ceva”, dar oamenii se duceau cu tot cu mașină. Va rămâne cu mine reacția unui bulgar care aștepta la coadă și după ce vreo 6-7 compatrioți s-au băgat în față „să întrebe ceva”, a explodat săracul om. În plus, la casă se vindeau bilete, dar erai înștiințat că trecerea o faci pe propriul risc, întrucât bacul poate rămâne împotmolit. Așa că am făcut cale întoarsă. La Dobromir, prima localitate pe care doream să o bifez, se putea ajunge și făcând un mic ocol. Am lăsat diversitatea vocilor și argumentelor de la coadă și am pornit la drum. Pe ruta ocolitoare.
Am pășit prima dată în Dobromir acum vreo 16 ani. Dacă vedeți materialul video de pe Youtube, unde Marius nu mi-a lăsat timpul să calculez, acolo am zis de vreo 12-13 ani. Ei bine, tastatura este mai indulgentă. Da, într-un mod ciudat mi-a rămas pe retină demnitatea acestei ruine de cărămidă roșie.
Este o biserică ortodoxă a cărei construcție a început pe la 1923. Pe vremea aia, pe aceste meleaguri, preponderenți erau bulgarii. Și ei au tot pus cărămidă peste cărămidă pentru a ridica această biserică până pe la 1940. Dar după Tratatul de la Craiova, peste 60.000 de bulgari au părăsit teritoriul României pentru a se stabili în Bulgaria. Stă falnică pe o colină, privește localitatea de sus, nu ai cum să o ratezi dacă ajungi în Dobromir. O ruină de biserică ortodoxă bulgară într-o localitate românească, nimic aparte până aici.
Dar conform recensământului din 2011, din cei 3.031 locuitori ai comunei, 57,77% sunt turci, aproape același procent declarându-se musulmani. Și deja avem un tablou frumos zugrăvit de diversitate. În mod cert aș fi mult mai bucuros dacă acestei ruine i-ar fi rezervată demnitatea, pe alocuri invocată chiar de autorități. Pe site-ul primăriei din localitate este menționată ca punct istoric, la fața locului am găsit-o ascunsă după bălării și gunoaie, adăpostind ceva agregate agricole.
Da, am plecat cu un ușor gust amar din Dobromir, dar cu speranța că această ruina va prinde și vremuri mai demne. Cărămizile i-au rezistat deja 100 de ani, va trece peste micimi.
Dar Dobrogea nu te lasă pradă tristeții. Atât partea finală a drumului spre Dobromir, cât și ce a urmat spre Adamclisi a fost ca aerul răcoros din diminețile când vara o lasă mai moale. Iubesc condusul, iubesc fiecare fâșie de drum strâmb, iar dacă mai sunt și diferențe de nivel, e perfect. Și asta am găsit. Acum, cineva care caută un SUV compact de familie, cum este Tiggo 7 HEV, nu speră la multe artificii dinamice. Dar totuși am găsit o mașină care m-a lăsat să vânez niște apexuri de la volan.
O platformă care, în declinarea full hybrid, are o masă de 1.617 kg, una redusă și pe care o simți pozitiv din spatele volanului. Pe puntea față regăsim o suspensie tip MacPherson, o soluție clasică, preferată de mulți producători pentru faptul că este compactă și oferă spațiu suplimentar sub capotă, iar pe spate o suspensie multilink.
Când începeam să prind curaj și să-mi doresc să atac ceva mai bărbătește niște viraje, mașina mi-a spus că este un SUV de familie, unul care știe să-l potolească pe cel de la volan cu un caracter subvirator care începe să își facă prezența progresiv, iar alături vine și ruliul. Vrei să mergi tare pe viraje, ai de îndurat privirile dezaprobatoare ale familiei. Foarte corect dozat modul în care mașina începe să îți spună că stilul de condus poate fi neplăcut pentru familie.
În ceea ce mă privește, cum am zis și câteva paragrafe mai sus, nu am avut nevoie de timp de acomodare cu mașina, dar pentru că la volan a fost și Ciprian, simt nevoia să punctez și feedback-ul lui vizavi de dozarea pedalei de frână. Clasic pentru un full hybrid, o parte din frânare se realizează regenerativ, iar capacitatea de decelerare oferită de motorul electric are niște limite. Când sunt atinse aceste limite descoperi o mică perioadă de platou în cursa pedalei de frână, pentru ca mai apoi, când intervine sistemul mecanic să primești restul capacității de decelerare. Este o caracteristică prezentă la mai toate modelele electrificate și necesită o perioadă de acomodare. Eu, fiind călit, nu mi-a mai atras atenția, Ciprian fiind îndrăgostit de modele clasice, a resimțit nevoia acestei perioade de acomodare cu dozarea pedalei.
De la Adam Kilisse la Adamclisi
Diversitatea naște chiar nații. Ca a noastră. Iar Adamclisi este unul din leagănele poporului nostru. Nu vei ajunge întâmplător aici, trebuie să vrei. Puțin peste 1.000 de suflete mai numesc această localitate acasă. Când Dunărea nu suferă de deshidratare, când bacul de la Ostrov are program normal, drumul meu spre mare este și pe aici. Și asta pentru că autostrada este ceva între o arenă de gladiatori și hazardul unui fulger pe timp de furtună – cam așa aș putea defini modul cum se circulă, uneori, pe această bucată de infrastructură.
Aici, la Adamclisi, s-a purtat cel mai sângeros război dintre daci și romani din perioada 101-102. Pentru că Tapae devenise prea tern pentru confruntările dintre daci și romani, în zona acestui pas montan dintre Banat și Transilvania se tot dădeau lupte din anul 87, Decebal a vrut o schimbare de decor și să îi oblige pe romani să-și retragă trupele din drumul spre Sarmisegetuza. Și în iarna dintre 101 și 102 s-au întâlnit la Adamclisi. O confruntare aprigă, cu pierderi grele de ambele părți.
Se spune că Traian și-a rupt hainele pentru a face din ele feșe pentru soldații răniți. Apoi, undeva între 109 și 113, romanii ridică un monument pentru a cinsti victoria lui Traian. Monumentul nu a rezistat, iar ceea ce numim astăzi Tropaeum Traiani este o reconstrucție realizată în 1977 după modele ipotetice ale vechiului monument aflat în ruine.
Trecând peste detaliile istorice, fascinant este și numele: Adamclisi.
Adam Kilisse, Casa lui Adam, reprezintă o adaptarea a acestei denumiri în limba română. Turcii au considerat pe vremuri că impunătorul monument este o biserică, și de aici numele. Vizitați Adamclisi, un sit arheologic frumos, îngrijit, curat, păzit. Poate s-a exagerat pe alocuri, am găsit în preajma lui și un heliport, dar așa suntem noi, când se face, de ce se face, când nu, de ce nu.
Enisala – cetatea care a privit cum se naște lacul Razim
De aici am pornit spre Enisala, dar fără a grăbi lucrurile. Ne-am plimbat prin ținutul unde oamenii au învățat să culeagă vântul. Deja adunam niște ore de când eram la volan, și nu pot spune că resimțeam acest lucru. O poziție la volan ușor înaltă, dar o poziție care îți oferă o perspectivă bună asupra drumului, ceea ce reduce oboseala la drum lung prin vizibilitatea bună spre înainte.
Analizând la rece, tind să cred că am resimțit poziția ca fiind înaltă și pentru că planșa de bord are o linie joasă, inclusiv ecranul curbat care include două display-uri de 12.3 inch este poziționat astfel încât nu acoperă linia inferioară a parbrizului. Am insistat pe sugestia de înălțime pentru că spațiu la nivelul capului am avut, nu am simțit plafonul că mă privește de aproape, în condițiile în care nivelul de echipare Unique include și panoramic.
Materialele de la interior au lăsat cea mai puternică impresie. Calitatea percepută este una foarte bună, ai impresia că te afli la bordul unui model de clasă superioară, și categoric nu într-unul care joacă în liga de 30.000 euro. Materiale și texturi moi mai peste tot pe unde vrei să pipăi mașina în mod firesc. Dacă ești explorator, firesc, găsești și plastice tari. Și pe măsură ce contorizam orele de condus, inevitabil mai interacționam cu o funcție și aveam senzația că sunt la piață, mă plimb printre tarabe și trebuie să mă decid de unde-mi voi umple sacoșa.
Într-o ordine aleatorie și fără logică voi puncta ce am folosit: ventilația din scaune, sistemul audio semnat de Sony, plafonul panoramic cu trapă care acoperă aproape jumătate din acoperiș (are o deschidere surprinzător de generoasă) gurile de ventilație pentru locurile spate (aici Ciprian și Marius au beneficiat de ele). Iar portbagajul de 484 litri a găzduit bagajele a trei flăcăi (chiar dacă în buletine scrie altceva) plus echipamentul foto/ video. Așa că va găzdui și bagajele de concediu ale unei familii.
La cetate am ajuns pe lumina aia bună, aia de o iubesc fotografii și cameramanii. Și dă-i la deal, dă-i și la vale, dă-i puțin și prin colb. Au ieșit cadre frumoase, dar cu atâtea manevre am descoperit că există o întârziere între momentul în care selectezi, via joystick-ul de pe tunel median, Drive sau Reverse și clipa în care se realizează cuplarea. Nu este o întârziere mare, dar dacă ai tras de selector și apoi accelerezi, sunt șanse să fii încă în modul selectat anterior. De aceea, dacă te grăbești, așteaptă confirmarea vizuală a selectării pe tabloul de bord sau pe grila iluminată de pe selector.
Pe de altă parte, pentru că tot am deranjat niște praf de pe drumurile de țară din jurul cetății, să menționez că puntea spate s-a dovedit ascultătoare, deși pentru plăcerea videografului am alergat puțin mașina. Iar suspensia, deși pe viraje mi-a arătat un ruliu mai amplu, aici a controlat bine masele mașinii, nu m-am trezit cu volume care oscilează necontrolat și risc astfel să lovesc mașina pe dedesubt.
Cât despre Enisala sau Heracleea (prima denumire) se crede că ar fi fost construită de negustorii genovezi care dețineau monopolul navigației pe Marea Neagră. Pe vremea aia lacul Razim era mai mult un golf.
Mircea cel Bătrân a integrat-o în sistemul defensiv al Țării Românești, dar a abandonat-o odată cu înaintarea turcilor. Numele de astăzi vine din turcescul Yeni Sale (noua vestire).
Și gata, ne pregăteam să punem capăt primei zile petrecute la bordul lui Tiggo 7 HEV în căutarea diversității prin Dobrogea. Și ca tot omul, spre seară te aduni în jurul unei mese, te bucuri de căldura care se risipește, lași pisica să toarcă și să se gudure de picior, și te bucuri la Casa Filip de icre cum doar lipovenii știu să facă. De saramura de după nu mai vorbesc că risc să schimb programul zilei de mâine. Și am mai savurat și o pălincă de cireșe la final, că tot pusesem cheile-n cui, Tiggo fiind parcat vizavi, în fața hotelului Babilon din Sarichioi. Trec peste pitorescul locurilor, m-a bucurat enorm că am întâlnit oameni calzi, buni. Sigur le voi călca pragul iar. La Babilon m-aș întoarce cel puțin pentru micul dejun de pe terasă, unde la primele ore ai o panoramă unică a lacului Razim.
A doua zi am pornit spre Cheile Dobrogei. La 9 dimineața eram la volan. Dacă pare o oră târzie, asta e pentru că am zăcut contemplativ pe terasa de la Babilon. Într-un mod simpatic, ne tot găseam motive de a opri: am spălat mașina, am oprit la o benzinărie pentru niște nimicuri, deși abia descălecasem de la micul dejun, am vânat niște eoliene, parcă nu doream să lăsăm Dobrogea în urmă.
Apropo de eoliene. Dobrogea este locul unde vântul are nostalgia mării. Acum niște milioane de ani era mare pe aici. Marea s-a mutat ceva mai la est, dar vântul a rămas și este cules de oameni cu moriștile astea mari și transformat în energie.
Chery Tiggo 7 HEV nu profită de nicio nostalgie, folosește știința în slujba eficienței. Un pachet full hybrid cu un propulsor termic supraalimentat de 1.5 litri care dezvoltă 143 CP, un motor electric de 204 CP și o baterie cu o capacitate de 1.83 kWh. Sistemul hybrid are o putere combinată de 220 CP. Eficiență? Poți parcurge 850-900 km cu un plin de 51 litri. Este un full hybrid cu răspuns de model electric în trafic pentru că motorul electric acoperă marea parte a tracțiunii, iar cutia de viteze este un eCVT.
Dacă luăm un consum mediu de 18 kWh/100 km, rezultă că bateria de 1.83 kWh ar putea asigura o autonomie de 10 km. Cu excepția autostrăzii, în restul timpului îți asigură perioade în care motorul termic poate încărca bateria, precum și perioade de recuperare prin frânare. De aici și eficiența modelului. O singură dată motorul termic a funcționat la un regim mai înalt pentru a asigura o încărcare rapidă a bateriei, în rest a fost surprinzător de calm. Iar acest răspuns „electric” la apăsarea pedalei de accelerație are un șarm surprinzător la drum lung.
Și pentru că ne apropiam de Chei, am lăsat ușor sporovăiala de drum lung și am început să fiu atent cum evoluează relieful. Coborând dinspre Enisala, înainte de Chei, pe DJ 222 am trecut prin Cheia (localitatea). Și trebuie să recunosc, am contemplat cu surprindere o carieră de piatră care se hrănește din ceea ce lume zice că sunt calcare care adăpostesc cel mai bogat punct fosilifer cu faună mezojurasică din Podișul Casimcei.
Natura a lucrat 2 milioane de ani la asta, dar sunt unii care rezolvă situația cu niște camioane care ies din carieră pe un drum de acces din interiorul Cheilor. Aș fi vorbit mult despre diversitatea acestor Chei, despre faptul că aici este o rezervație natură înființată în 1970, că poți admira ciuful de pădure, vânturelul de seară, mușcarul mic sau sfrânciocul cu frunte neagră, ori chiar și un pietrar răsăritean, specii de păsări protejate.
Avem diversitate, dar poate că i-am pus gând rău. De ce? Nu știu.
Cred că diversitatea este unul dintre cele mai puternice motoare ale speciei noastre, evident, atunci când o îmbrățișăm. Diversitatea este asemeni călătoriei de maturizare, aventura aia care te scoate din zona de confort, din sânul familiei și îți pune în față oameni noi, te obligă la decizii, te face să greșești, să înveți din ele și, într-un final, să evoluezi.
Aș putea spune că diversitatea este opusul consangvinității. Și este suficient să priviți spre mărcile care s-au născut sub umbrela unei licențe. Dacă nu s-au intersectat cu diversitatea, au dispărut.
Ne-am obișnuit să consumăm automobilul după niște rețete, în mare parte europene. Am mai râvnit la abordări americane sau nipone, dar au rămas limitate ca grad de adopție. Îmi aduc aminte că acum douăzeci și ceva de ani, când intram în presă, produsele coreene erau o provocare. Dacă Porsche Taycan a fost primul model cu tehnologie pe 800V, Hyundai Ioniq 5 va rămâne în istorie ca fiind primul model din zona de volum care a pus această tehnologie pe masă. Ritmul de dezvoltare al noilor tehnologii este impresionant, și China este poate cel mai important creuzet în acest moment.
Chery Tiggo 7 HEV este un SUV compact, o mașină surprinzător de matură, cu un raport preț/ calitate foarte bun. Este perfectă? Nu. Vei regreta dacă ești în căutarea unui SUV compact de familie și nu l-ai inclus pe lista de posibili candidați? În mod cert, da. Nu îți spun că este cea mai cea mașină, dar 28.990 euro pentru nivelul de echipare Comfort ori 30.990 euro pentru versiunea testată, oferă destule. Du-te într-un showroom Chery, dă binețe vânzătorului și programează un test drive. Vezi după dacă îți place sau nu.
Varianta video a testului
Fișa tehnică a modelului testat
