Povestea mea

De la arhitectură la #mașinicupoveste și #DriveYourCourage

Salut, eu sunt Cristiana și pun mașinile în modul Sport chiar și când le parchez. Cel puțin asta este caracterizarea impecabilă pe care mi-a făcut-o Mașinistul, colegul Autocritic, după o săptămână în care am împărțit volanul mașinilor faine testate prin țară toamna trecută.

Deși sunt urbanist și arhitect, cel mai probabil ați auzit de mine pentru că sunt pilot de raliuri. În 2015, după ce am terminat Facultatea de Urbanism și eram încă studentă la Arhitectură, am început să scriu despre mașini și am prins și un job de PR în motorsport, deși habar nu aveam cu ce se mănâncă acest sport. Am permis de la 18 ani, călătoream deja des cu mașina prin țară și iubeam libertatea de la volan – uitându-mă înapoi acum, pot spune că după vreo trei ani de permis eram deja prea încrezătoare în propriile aptitudini de șofat, ca să nu zic vitezomană. Însă am fost curioasă să învăț ce înseamnă cu adevărat să controlezi o mașină, iar jobul în automobilism m-a adus exact unde aveam nevoie. 

Pentru că trebuia să promovez raliurile, în vara lui 2015 am profitat de șansa de a-i fi copilot maestrului George Grigorescu la Transilvania Rally, unde am avut parte de un crash-course în pilotaj și copilotaj. El mi-a devenit mentor și restul e istorie, atent documentată pe blogul meu cristianaoprea.ro: am închiriat un Logan cu care am luat startul ca pilot la câteva raliuri, apoi mi-am cumpărat un Sandero second-hand, lovit, pe care l-am transformat în mașină de raliuri. L-am poreclit Sean D’Or, pentru că mi-a îndeplinit dorința de a-mi transforma noua pasiune pentru pilotaj în carieră, exact ca un peștișor auriu.

Cristiana și Sean D’Or foto: Attila Szabo

Am concurat cinci sezoane ca pilot în Cupa DACIA, o competiție din cadrul Campionatului Național de Raliuri, iar în 2019 am făcut pasul spre Campionatul European de Raliuri. Încă de la debut m-a atras ideea empowering de echipaj feminin, tocmai pentru că oamenii ne percepeau ca fiind ceva atipic. Mi-am dorit să demonstrez că nu e ceva atât de ciudat, pentru că în motorsport bărbații și femeile concurează de la egal la egal, iar piloți precum Carmen Berghea sau Alina Bunica au demonstrat-o pe scena autohtonă în prima decadă a anilor 2000. Fără să îmi propun, eu am dus acest concept cu un pas mai departe când, în 2018, am devenit împreună cu copilotul Diana Hațegan primul echipaj feminin românesc care a concurat la un raliu în afara țării în ultimii 50 de ani, cu ocazia Rally Sliven din Bulgaria.

Mă inspiră mult normalitatea din sportul european, unde există mult mai multe femei pilot și o comunitate sănătoasă în jurul egalității de gen. Mă enervează că vreo câteva luni mi-a fost rușine, din cauza hate-ului, să mai spun că sunt prima româncă pilot care a concurat în Campionatul European de Raliuri FIA ERC, la o etapă din afara țării – Rally di Roma 2019. Pentru mine a fost o barieră simbolică pe care am eliminat-o cu mândrie, purtând steagul României pe podium, pentru că îmi doresc să văd mai multe românce pilot de raliuri (ca în 2018, când am concurat cot la cot cu Ramona Rusu – campioană europeană la drift).

Cristiana Oprea și Diana Hațegan pe podium la etapa FIA ERC Rally di Roma Capitale 2019 foto: Sven Kollus – Flat Out Media

Mi-am transformat toate experiențele în benzină pentru propriul demers #DriveYourCourage, dar și pentru proiectul Femei în Motorsport, prin care promovez de fix doi ani toate femeile implicate în automobilismul și motociclismul românesc. Am învățat de-a lungul anilor că e bine să descoperi cum poți transforma competiția în propria oportunitate de dezvoltare. În primul rând te lupți cu tine, dar asta nu înseamnă că nu îi poți încuraja și pe cei din jur. Pentru că la finalul cursei ei sunt inspirație, rivali, uneori chiar și prieteni, iar sportul este un joc prin care avem șansa să lăsăm în urmă ceva semnificativ pentru cei care ne urmăresc.

De fapt, despre asta va fi Jurnalul de Pilot de aici: despre lecțiile pe care le învăț după fiecare experiență la volanul mașinii de raliu. Despre provocările pe care mi-am asumat (în sfârșit) să le spun cu voce tare, pentru că nu e totul roz în acest clișeu de “lume a bărbaților”. Dar va fi și despre micile victorii, despre pregătirea specifică și despre cum curajul și reziliența sunt esențiale atunci când îți urmezi visul.

2021 reprezintă pentru mine un capitol cu totul nou: am o nouă mașină de raliu (un Peugeot 208 R2, asemenea celui pe care l-am închiriat ca să iau startul la Roma în 2019) cu care pot continua participările europene, un nou copilot și noi parteneri care vor face posibile toate aceste povești: UniCredit Leasing, Michelin, Textar, APR Competition, Walero Motorsport, FastR.

În martie încep deja testele – primii kilometri pentru acomodarea cu noua mașină, iar primul raliu preconizat este Rally Turkey la final de aprilie, prima etapă a Trofeului Balcanic FIA ERT – așadar stați pe aproape!