Din seria marilor producători de automobile cu suficientă istorie încât a fost nevoie de o ditamai construcția pentru ca toate tulpinile genetice să fie păstrate în siguranță și expuse etapizat în fața publicului larg: Mercedes-Benz și muzeul omonim. O prezență într-un club select, alături de alți producători cu gabarit – precum Porsche, de exemplu, deși lista e mai lungă, evident.

N-ar fi greșit să spunem că primii pași ai automobilului Mercedes-Benz, evoluat până la forma pe care o cunoaștem azi, cu toate ramurile genealogice din spate, au început cu un permis. Un permis de conducere mai special. Un permis de conducere din 1888 – și asta nu-i o greșeală de redactare, emis de autoritățile din Mannheim, pe numele lui Karl Benz, care atesta că sus-numitul „poate efectua teste pe drumuri publice cu vehiculul pe care l-a patentat”, adică Benz Patent-Motorwagen.

Aici e documentul:

Și aici e Benz Patent-Motorwagen:

În eventualitatea în care în continuare vă e greu să puneți degetul pe noțiunea de vehicul sau automobil la finalul anilor 1800, să știți că sunt în asentiment. Cu greu se putea vorbi de mașini sau autovehicule atunci. Unu la mână, fiindcă existau foarte puține spre deloc. Doi la mână, cele care existau arătau ca un soi de trăsuri, minus caii.

Imaginile de mai jos ne ajută să înțelegem mai bine contextul, fără să părăsim împrejurimile numelui Benz. În galeria de mai jos, Benz Victoria, primul vehicul cu patru roți dezvoltat și finalizat de Benz & Cie. (anul e 1893, ca idee).

Iar mai jos avem Benz Velo (motor cu un singur cilindru de 1045 cc, 1,5 cai-putere la 450 rpm, 20 km/h viteză maximă), primul vehicul cu particula Benz în nume produs în masă, începând cu 1894. Karl Benz e cel în costum negru, alături de copiii săi.

De la primul Benz Velo (vândut în aproximativ 1200 de bucăți) și până în iulie 2025, când am scris textul pe care-l citiți acum, au trecut 131 de ani. Segmente, mai mici sau mai mari din istoria uriașă – pe lung, pe lat și pe adâncime – a companiei care la un moment dat a devenit Mercedes-Benz sunt cunoscute în toată lumea. Dar numai un loc de pe planetă le păstrează pe toate adunate (bine, fie, nu chiar pe toate, dar pe majoritatea): Muzeul Mercedes-Benz din Stuttgart, aflat la adresa Mercedesstraße numărul 100.

Arhitectura

Lucrările de construcție au început în septembrie 2003 și au fost încheiate în aprilie 2006, deci totul a durat în jur de doi ani și jumătate.

Planurile pentru muzeu au fost însă trasate încă din 2001, cu toate părțile implicate în proiect: firma de arhitectură UNStudio din Olanda și arhitecții Ben van Berkel și Caroline Bos, în colaborare cu HG Merz din Berlin și Hans Günther Merz, arhitect și designer de muzee specializat în expoziții. Echipa a mai inclus și un arhitect care s-a ocupat doar de geometria clădirii.

Ca o idee secundară, dacă tot am adus vorba de Porsche, HG Merz s-a ocupat și de proiectarea zonelor în care sunt aranjate exponatele din Muzeul Porsche din Stuttgart.

În ceea ce privește structura și conceptul Muzeului Mercedes-Benz, s-a mers pe principiul unei abordări duale. Ideea a fost ca muzeul în sine, la nivel de construcție, să spună o poveste și în același timp, acea poveste să oscileze între clasic și modern.

Aici intră în scena prima fațetă a abordării, cea în care elementele centrale, din miezul construcției sunt două spirale sau scări elicoidale, cu trimitere la structura unei molecule de ADN.

Mai departe, în jurul acestui dans al structurilor de beton, dacă mă pot exprima plastic, a fost dezvoltat un al doilea concept, cel al unei frunze de trifoi cu trei foi, stilizată prin trei cercuri intersectate, iar acel centru de intersecție este lăsat gol, soluție care creează un atrium triunghiular, un fel de nod care conectează diferitele camere ale muzeului.

Paleta de materiale folosite este simplă: beton expus la interior, completat la exterior de aluminiu și sticlă. Clădirea are o înălțime de 47,5 metri, nouă niveluri, o suprafață de 4800 de metri pătrați la sol și un volum de 210.000 de metri cubi.

Per total, cumulat pe toate etajele, suprafața spațiilor cu exponate ajunge la 16.500 de metri pătrați. Lumina naturală ajunge la interior prin 1800 de panouri triunghiulare din sticlă. Fiecare panou are proporții unice.

Lifturi și uși ascunse

Vizitatorii încep călătoria prin muzeu de sus în jos. Pe toate cele nouă etaje, „frunzele” trifoiului joacă rol de platforme pe care sunt expuse cele mai de seamă automobile din istoria mărcii, cronologic, de la primii pași (în zona de sus) la perioada modernă și contemporană (în zona de jos). Cele două spirale permit trecerea de la o platformă la alta cu ușurință, în drumul spre parter.

Și acum despre cele trei lifturi, un element special al Muzeului Mercedes-Benz, menite să-i ducă pe vizitatori la ultimul nivel – cum spuneam, acolo începe turul muzeului. Deși arată ca un soi de capsule spațiale argintii, designul acestor lifturi este inspirat de mașinile de curse Mercedes-Benz de la jumătatea secolului ’20, când optimizarea aerodinamică era o practică tot mai folosită în motorsport.

Un drum cu liftul de la parter la ultimul nivel durează 25 de secunde și fiecare cabină poate transporta maxim 25 de persoane. Cele 14 cabluri care acționează lifturile, precum și contragreutățile, sunt lăsate intenționat la vedere.

Poate și mai interesant este sistemul de extragere a fumului în caz de incendiu. Sigur, e de preferat să nu-l vedem niciodată în acțiune, dar acesta poate genera un vârtej de aer artificial, ca o tornadă de interior, care preia fumul și-l trimite spre acoperiș, unde este evacuat.

Ceva mai discrete decât cele trei lifturi sunt cele cinci uși secrete, ascunse în pereții structurii care susține clădirea, după principiul trompe-l’oeil (păcălește ochiul, în franceză).

Deși au dimensiuni generoase (patru metri înălțime, 3,5 metri lățime), ușile sunt bine ascunse în suprafața de beton. Rolul lor? Pe aici sunt introduse, cu ajutorul unei macarale și a unei platforme speciale, toate mașinile, autobuzele și camioanele care ajung mai apoi pe platformele unde sunt expuse (țineți minte frunzele de trifoi, da?).

Dacă erați curioși, ușile nu sunt fabricate din beton – masa fiecăreia ar ajunge pe undeva pe la șase tone în acest caz. Așa că soluția a fost utilizarea unui schelet din oțel tubular, îmbrăcat într-o cămașă confecționată din gips și fibre, în culoarea betonului.

De aici a rezultat o greutate mult mai maleabilă și mai ușor de controlat, de sub o tonă pentru fiecare ușă, preluată în timpul deschiderii/închiderii de câte un motor electric care produce doar 70 Newtoni-metru.

Un univers într-o clădire

Odată ajunși la ultimul nivel al muzeului, vizitatorii pot începe periplul prin universul Mercedes-Benz. Colecția este împărțită în două zone, fiecare cu o abordare diferită asupra istoriei mărcii: Mythosräume și Collectionsräume, în traducere liberă, Legendele și Colecția.

În cazul Legendelor, turul prin colecție începe din zorii automobilului și ai mărcii Mercedes-Benz, trecând cronologic prin toate erele, până în prezent. Zona Legendelor este la rândul ei împărțită în șapte camere.

Zona Colecției, cu patru camere dedicate, oferă o abordare organizată pe diverse teme. Adică aici vei găsi autobuze, camioane, mașini de pompieri și ambulanțe, toate cu sigla Mercedes-Benz, toate un simbol al varietății care a caracterizat marca de-a lungul anilor.

Pe lângă cele două expoziții principale, la nivelul zero al clădirii sunt expuse cinci prototipuri experimentale Mercedes-Benz, într-o zonă dedicată procesului de design implementat de producător în diferite perioade.

Nu în ultimul rând, muzeul este casă și pentru expoziții provizorii, cu durată limitată, pe diverse teme, dar tot aici au loc și evenimente culturale. Și un detaliu interesant și de reținut: în doar două din cele 160 de mașini este permis accesul persoanelor.

Cu alte cuvinte, cine ajunge la muzeu, poate sta la volanul unei mașini de gunoi (Mercedes‑Benz Econic NGT 2628) și al unui autobuz (Mercedes‑Benz O 302 World Cup), mai exact cel folosit de echipa națională de fotbal a Germaniei la Cupa Mondială în 1974. Pe care a și câștigat-o, de altfel.

Muzeul Mercedes-Benz oferă o varietate de bilete celor care vor să-i viziteze comorile. Un bilet pe toată ziua pentru un adult costă 16 euro. Au reducere la jumătate, adică 8 euro, persoanele cu vârsta de peste 64 de ani, studenții și cei cu vârsta între 13 și 17 ani. Copiii de până la 12 ani au intrare gratuită.

Cei care vin cu familia pot alege biletul pentru familii mici, care permite accesul unui adult însoțit de până la trei copii/adolescenți cu vârsta de 13 până la 17 ani. Acesta costă 24 de euro.

Există și biletul pentru familii mari, în valoare de 40 de euro. Cu acesta pot intra în muzeu doi adulți însoțiți de până la trei copii/adolescenți cu vârsta de 13 până la 17 ani. Mai multe informații pentru alte tipuri de bilete, inclusiv pentru grupuri, sunt disponibile pe pagina oficială a muzeului. Da, acestea pot fi achiziționate și online.

Cât despre programul de funcționare, rețineți că muzeul este deschis de marți până sâmbătă de la 9:00 la 18:00. Luni este închis. Casa de bilete se închide la 17:00, iar ultimul lift pornește spre ultimul nivel la 17:20. Pentru programul de sărbători, este recomandat să consultați programul detaliat.

Foto principală: Mercedes-Benz