În câmpul meu vizual, la mai puțin de un metru de locul prin care cu câteva minute în urmă un set de BFGoodrich All-Terrain de 37 de inchi au săpat un șanț în pământul mustind de apă, un tip îmbrăcat într-o geacă albastră e gata să prindă în memoria telefonului un clip despre care, probabil, va uita în clipa în care se urcă în mașină. Lângă el, alți pasionați ai sportului cu motor, alte telefoane ațintite asupra unui drum de pământ care traversează pădurea, în așteptarea clipului perfect.
Câte clipe mai târziu, o Toyota Hilux (pilotată de Yazeed Al-Rajhi) trece atât de aproape de ei încât am fost convins că cineva o să plece acasă cu un suvenir. Spre norocul tuturor, n-a fost așa.
Încă o victorie pentru echipă și prima pentru noi din acest sezon. Lucrurile arată bine, m-am simțit bine în mașină, deci sunt foarte fericit. Traseul de astăzi a trecut pe probe pe care mi le amintesc. Sigur, au fost puține amintiri, asta pentru că s-au întâmplat cu mult timp în urmă, dar e o zonă care îmi place. Am în memorie momente plăcute din Portugalia, iar faptul că am câștigat din nou aici este frumos. Mi-a plăcut mult raliul, etapele au fost interesante, am forțat aproape la fel ca în WRC, așa că m-am simțit bine să pilotez toată săptămâna.
cuvintele lui Sébastien Loeb la finalul Portugal Rally-Raid 2026.
Și după ce am citit declarația lui Loeb de la finalul Portugal Rally-Raid 2026 mi-am dat seama ce a vrut subconștientul să-mi comunice pe parcursul celor două zile în care am stat pe probele competiției.
Martie 1985. Grupa B. Raliul Portugaliei.
Drumul e blocat de fani, dar odată cu fluierul arbitrului, organismul viu își cască fălcile de-o parte și de alta și lasă să-i treacă prin miezul de pământ prăfuit un monstru mecanic pilotat fără teamă de unul dintre temerarii vremurilor. Câteva clipe mai târziu, maxilarul se închide zgomotos într-un ropot de aplauze și mâini ridicate în semn de admirație. Imaginea asta am avut-o pe repeat în cele două zile în care am fost spectator al Portugal Rally-Raid. Vă las un clip ca să înțelegeți pe deplin despre ce vorbesc. Fanii portughezi au fost și sunt o altă specie.
Și-acum să revin la actorii momentului. Campionatul Mondial de Rally-Raid (W2RC) sezonul 2026.
Francois Aupierre, directorul de marketing al echipei Dacia Sandriders, e cel care ne întâmpină la intrarea în bivuac. Și poți să-l numești, fără teamă, parc service. Pentru că fix asta se întâmplă în corturile fiecărei echipe: mașinile sunt pregătite pentru start, iar mai apoi, la finalul fiecărei zile se întorc și trec prin mâinile mecanicilor, pe care, cu voia dumneavoastră și cu ajutorul unui clișeu, o să-i numesc eroii nevăzuți. Poate și ăsta ar fi unul dintre motivele pentru care m-am pus în genunchi și 10 minute nu m-am clintit. Le-am urmărit „dansul” în momentul în care mașina lui Loeb s-a întors de pe prima probă a raliului. Vă las și timelapse-ul care a rezultat.
„O să vedeți că nimeni nu lucrează la mașini, dar asta înseamnă că totul e pregătit”
Așa s-a „scuzat” Francois pentru faptul că la cortul Dacia Sandriders nimeni nu mișuna pe lângă mașini. Motiv de mândrie pentru reprezentantul echipei? Cu siguranță, mai ales că în drum spre cort am zărit chiar și un motor care încă aștepta să facă parte dintr-un întreg.
Pe drumul de la intrare și până la locul alocat de organizatori echipei Dacia Sandriders, Francois a explicat invitaților neinițiați ce e rally-raidul. Cum se aseamănă cu raliurile „normale”, dar mai ales diferențele. Și aici o să punctez și eu câteva dintre ele, pe cele mai importante.
În primul rând, la rally-raid, traseul pe care urmează să concureze echipajele e unul secret. Totul se află cu câteva minute înainte de start când navigatorii (copiloții) primesc roadbook-ul. Ca idee, există o serie de hărți cu traseul, însă acestea nu sunt detaliate în așa fel încât să-ți poți pregăti din avans ruta (nu-ți mai poți pregăti ruta în avans, dacă ar fi să pun lucrurile într-un context corect, pentru că partea cu roadbook-ul predat în ziua de concurs e una relativ recentă).
Apoi, durata raliului și numărul de kilometri de parcurs. Spre exemplu, Raliul Dakar durează 2 săptămâni în care concurenții parcurg 7.000 – 8.000 de kilometri. Restul etapelor din calendar au alocate câte 6 zile. Probele speciale, adică cele cronometrate, sunt lungi, foarte lungi. Încep de la aproape o sută de kilometri și pot ajunge la 300 – 400 de kilometri. Extenuant? Sunt convins că da.
Apoi, strategia. Aici e un fel de joc de șah în care trebuie să anticipezi și să alegi momentul oportun în care să tragi la maximum. De ce spun asta? Pentru că sunt foarte multe variabile pe care trebuie să le ai în vedere.
Un aspect important aici ar fi ordinea de start. Știu că poate să pară ciudat să vrei pleci a cincea sau a șasea mașină, dar la rally-raid nu-i ca la Formula 1. Nu prea e avantajat cel aflat în „pole-position”. De ce? Pentru că primul care pleacă pe probă va fi cel care, în termeni specifici, marchează drumul (ca în Hänsel și Gretel), deschide proba, prin urmare navigatorul va fi mult mai atent să nu greșească traseul, în timp ce pilotul va avea un tempo un pic mai redus. Iar asta se traduce în timpi mai puțin competitivi. Una e să treci primul pe un drum de pământ fără urme vizibile și alta e să treci al patrulea, de exemplu, și să ai deja indicii pentru orientare.
Dar stați că nu e tot. Nu-i bine nici prea la coada plutonului. De ce? Pentru că traseul de concurs evoluează, se modifică, își schimbă, să-i zicem, structura. Se formează șleauri, se scot pietre la suprafață, se deteriorează, iar toate acestea duc la un ritm de concurs mai slab. Deci poziția la start e foarte, foarte importantă.
Și cum se pleacă pe o probă? Aici există mai multe cazuri. În prima zi a concursului se va pleca fie în ordinea clasamentului general provizoriu (așa cum s-a întâmplat în etapa din Portugalia), fie într-o ordine stabilită în urma unei etape Prolog care se desfășoară cu o zi înainte de start (așa cum s-a întâmplat în Dakar). În celelalte zile, ordinea de start e dictată de ordinea sosirii la finiș din ziua precedentă. Altfel spus, ai câștigat prima probă, următoarea zi vei pleca primul, deci vei deschide, deci ești dezavantajat (mai mult sau mai puțin în funcție de profilul etapei).
E bine de știut și faptul că echipajele nu au acces în mașini la clasamentul în timp real, deci nu știu cât de bine sau de rău s-au descurcat pe o probă decât atunci când ajung la finiș. Iar toate aceste lucruri fac parte din jocul de șah.
Păi bine, și-atunci cum joci cel mai potrivit? Aici o s-o las pe Tiphanie Isnard, directorul echipei Dacia Sandriders, să răspundă.
În rally-raid ai o strategie generală pentru că ai o vedere generală asupra a cum va fi etapa respectivă. Dar în fiecare zi ai informații noi, așa că vei adapta în fiecare zi. Strategia depinde și de ce se întâmplă pe fiecare probă specială: dacă echipajul are o pană, dacă apar alte probleme [zâmbește și face referire la situația cu roll cage-ul apărută în Dakar 2025]. Nu știm niciodată. Și treaba asta e fascinantă pentru că nu știm niciodată ce se poate întâmpla. Chiar și aici [n.r. Raliul Portugaliei] avem o strategie generală, știm care va fi planul, dar nu avem cum să știm ce se va întâmpla. Adaptăm în fiecare zi, iar uneori în fiecare oră.
Tiphanie Isnard.
Și dacă tot am ajuns în acest punct, am rugat-o pe Tiphanie Isnard să ne spună, pe scurt, care e rolul unui director de echipă. Cu toții îl vedem pe Toto Wolff în fața ecranelor, dar parcă ne-am dori să știm și măcar două – trei rânduri din fișa postului, nu?
Un director de echipă e asemeni unui coordonator. Avem o mulțime de roluri în echipă: avem tehnicieni, avem ingineri, avem partea de marketing, avem partea financiară. Rolul meu e să mă asigur că toată lumea este aliniată [n.r. la principiile și obiectivele echipei], să mă asigur că toată lumea are uneltele potrivite cu care să-și facă treabă, să stabilesc obiective și să mă asigur că toți cei implicați au aceleași obiective și trag în aceeași direcție.
Tiphanie Isnard.
Spectator
E lume multă adunată în fața cortului Dacia Sandriders. Jurnaliști, prieteni, oameni de-ai locului, spectatori. Toată echipă e și ea prezentă lângă mașini. Asta e parte din farmecul raliurilor. Piloții sunt oameni și umani, stau de vorbă cu fanii, fac poze și semnează tricouri sau șepci chiar în dreptul mașinilor cu care concurează. N-ai cum să vezi asta în Formula 1, de exemplu.
Aștept ceva special. Deodată, într-unul dintre colțuri îl zăresc pe Stéphane Peterhansel, Mr. Dakar în persoană. Are 14 victorii în cea mai dură etapă de rally-raid din lume, 6 la clasa moto, iar restul în categoria dedicată mașinilor. Lângă el, Édouard Boulanger, unul dintre foștii navigatori ai lui Peterhansel și omul cu care, de câteva luni, Sébastien Loeb împarte cockpitul unui Sandrider. Discută prietenește.
Câțiva metri mai la dreapta, Nasser Al-Attiyah explică ceva unor invitați, iar peste drum, din dreptul cortului Ford, Carlos Sainz (de-acum senior), supranumit El Matador, se îndreaptă spre scena pentru interviuri. Uau, mi-a luat ceva să calculez câte victorii de Dakar pot să cuprind cu privirea.
Apropo de victorii și de Dakar, n-am ratat momentul. Față în față cu Nasser Al-Attiyah, pilotul cu care Dacia Sandriders și-a asigurat locul pe lista echipelor câștigătoare de Dakar.
Ediția 2026 a Raliului Dakar a fost cu adevărat extraordinară. Aveam sentimentul ăsta de la început, mai ales după Dakar 2025, când am fost foarte aproape să câștigăm, cu excepția unei probleme într-una dintre zile. Dar atunci am gestionat situația, am terminat pe locul al patrulea și am înțeles că avem o mașină bună. Iar când ne-am dus la Dakar 2026 am controlat de la început și a fost un mare plus pentru mine. Iar toatea acestea în condițiile în care echipa și brandul au muncit din greu pentru a câștiga raliul.
Nasser Al-Attiyah.
Am dus discuția puțin mai departe și l-am întrebat pe Nasser care au fost cele mai importante aspecte de ordin tehnic care au făcut din Sandrider o mașină câștigătoare de Dakar, cât și ce așteptări are de la sezonul actual de W2RC.
Întreg pachetul. Mașina ca un întreg. E foarte, foarte bine pregătită și din motivul ăsta încercăm să forțăm tot timpul și să câștigăm. Sezonul acesta trebuie să câștigăm campionatul. Este foarte important pentru mine. Da, suntem lideri la echipe și sunt lider în clasamentul piloților [n.r. interviul a fost făcut la începutul Raliului Portugaliei]. Trebuie să aducem titlul în premieră și pentru Dacia.
Nasser Al-Attiyah.
Între timp, zona e cuprinsă de murmur. Piloții și riderii încep să urce pe scena de lângă bivuac pentru o serie de interviuri. Nu dau atenție, însă din toată zarva disting un singur cuvânt: collarbone. E clar, mi-am zis. Pe scenă urcase Daniel Sanders, fost câștigător de Dakar din 2025 la categoria principală Moto și omul care în urmă cu câteva luni și-a rupt clavicula și sternul în etapa a zecea a ediției din 2026 a Dakarului, dar a continuat să concureze. Oricât de puțin ți-ar plăcea sportul ăsta, n-ai cum să nu te oprești pentru câteva secunde să asculți o poveste bună.
Nu l-am uitat nici pe Édouard Boulanger. Într-un interviu scurt, l-am întrebat despre cum i s-a părut Dakar 2026 (a încheiat al patrulea), cum vede el parcursul echipei în sezonul actual și dacă simte că decizia de a merge alături de Loeb a fost una bună sau nu. Ca notă de subsol, până la Raliul Portugaliei din 2025, etapă desfășurată la final de septembrie, Édouard a mers alături de Nasser.
Dakar 2026 a fost o experiență dulce-amăruie din punct de vedere al rezultatului. Ca echipaj, Seb și cu mine am dat tot și n-am făcut greșeli majore. Sigur, am avut o mulțime de pene (n.r. 13 în cele 2 săptămâni de Dakar), am făcut și câteva mici erori de navigație, dar comparativ cu alte echipaje am performant la cel mai înalt nivel. Dar sigur, așa este motorsportul. Au existat câteva probleme mecanice, iar lucrurile astea nu le putem controla. Dar da, am avut senzația că am mers foarte bine. Okey, n-a fost rândul nostru, dar sperăm că va veni. În ceea ce privește relațiile din mașină, totul a fost ok. Fără tensiuni, fără drame. Sigur, niciodată nu-i ușor, mai ales că trebuie să gestionezi o mulțime de evenimente neașteptate. Dar așa e la Dakar. Încă o dată, simt că am făcut o treabă foarte bună împreună [n.r. cu Loeb] chiar dacă o problemă mecanică ne-a distrus parcursul.
Édouard Boulanger despre evoluția din Dakar 2026.
Sigur că a fost o decizie bună. Nasser și cu mine făceam o echipă foarte bună în cockpit, dar în ceea ce privește legătura personală cred că am fi putut colabora mai bine. Acum cred că echilibrul este mai bun pentru că Fabian este mai sociabil ca mine și se potrivește mai bine caracterului lui Nasser. La fel și despre mine și Seb, ne potrivim mai bine. Cred că setup-ul de acum e cel mai bun pe care îl putem avea. Încă o dată, da, a fost o decizie bună.
Édouard Boulanger despre schimbul de piloți din cadrul echipei din toamna anului trecut.
Avem o poziție super bună să luptăm pentru campionat. Echipa noastră e foarte puternică și stabilă […] iar dacă nu vom putea să obținem titlul pentru constructori ar fi o greșeală din partea noastră. Avem tot ce ne trebuie pentru a concura la un nivel ridicat și pentru a câștiga titlul.
Édouard Boulanger despre cum vede el sezonul 2026 de W2RC.
Victorie pentru Loeb și Sandriders
Ploaie, ploaie și iar ploaie. Condiții nu neapărat excelente pentru o competiție care se desfășoară pe drumuri de pământ, dar vremea știe să dea strategiile peste cap. Primul care rupe liniștea pădurii și murmurul spectactorilor e Nasser Al-Attiyah, lider al clasamentului general, deschizător pe prima probă din Portugalia. Anvelopele Sandriderului aruncă nonșalant cu noroi și apă în stânga și dreapta, în timp ce Nasser își pregătește virajul de dreapta. Pivotează scurt (Salut, Ross Geller), chiar în apexul virajului, pune gazul jos și unduiește calm printre copaci. Dacă probele din Dakar sunt deschise, forestierele portugheze sunt înguste și nu prea iartă. Mai ales în cazul „elefanților” care se întrec în categoria Auto. Credeți-mă, Sandrider e mult mai masiv decât ar arăta-o orice fotografie, iar „pick-upurile” Raptor și Hilux par și mai mari.
Câteva minute mai târziu, V8-ul Coyote de 5 litri al Fordului Raptor pilotat de Mattias Ekström sparge și el calmul metronomic indus de ploaie.
Urmează Loeb. Francezul trece ceas prin cele 4-5 viraje pe care le pot cuprinde cu vederea. Îți dai seama că se simte bine din mișcările precise ale mașinii. Și asta în condiții de noroi. Mult noroi.
E rândul lui Carlos Sainz. Spaniolul e ca la el acasă în Portugalia, însă mașina pare să nu fie în cea mai bună formă. Ca un preview a ceea ce s-a întâmplat până seara: Ford a decis să retragă din concurs toate cele 3 mașini de uzină din cauza unor probleme mecanice. E parte din joc.
Apoi e rândul Toyotelor. Yazeed Al-Rajhi, că tot l-am amintit în primele paragrafe, trece într-un mod foarte à la WRC. Cam spectaculos pentru publicul prezent. Câteva minute mai târziu, locul se trezește complet la viață. Totul se simte ca în secunda de după ce doctorul a acționat defibrilatorul, iar inima pacientului bate din nou. Spectatorii țipă, flutură steagurile și încep să fluiere. E eroul local, Joao Ferreira. Și e vizibil cel mai pus pe treabă dintre toți. Se vede asta din mișcările mașinii. Și s-a văzut și pe rezultate: victorie pe prima probă.
După-amiază, ultima parte a probei i-a adunat pe concurenți lângă bivuac, pe un fel de circuit de enduro (în ediția din 2025, zona a fost folosit pentru proba Prolog). Deloc rău pentru cei care n-au putut ajunge prin pădurile din împrejurimi, însă nu neapărat un tur de forță pentru concurenți.
În clasamentul zilei, Ferreira a fost urmat de americanul Seth Quintero (Toyota Gazoo Racing W2RC) și de Sébastien Loeb. Celelalte echipaje Dacia Sandriders au încheiat prima zi pe locurile al șaselea (Lucas Moraes – Dennis Zenz), respectiv al optulea (Nasser Al-Attiyah – Fabian Lurquin).
O fi Formula 1 supranumită Marele Circ, dar nici cu etapele de rally-raid nu mi-ar fi rușine. Pentru că după două nopți petrecute în bivuacul din Grândola, caravana se mută în Spania. Va sta acolo alte două nopți, după care va merge în Loulé pentru proba finală.
Ziua a doua a început devreme. Foarte devreme. Asta pentru că până la punctul în care urma să-i vedem pe concurenți aveam de parcurs vreo 2 ore și jumătate cu mașina. Locul de „observație” mult mai larg ca cel din prima zi. Spectatorii? La fel de joviali. Corturi, grătare, muzică, portbagaje deschise și scaune de pescuit. O parte din scenă mi-a trezit amintiri de la experiența din cadrul Raliului Monte Carlo din 2022. Ca notă personală, și atunci tot Loeb a câștigat. Coincidență?
Dar să revin. De data asta am prins și câțiva dintre concurenții de la clasa Moto. La fel de spectaculos și, din punctul meu de vedere, ceva mai greu. Dacă la clasa Auto nivelul de dificultate ar fi Hard, la Moto cred că ar fi Hard+. Asta pentru că riderii nu doar mână motocicletele prin aceleași condiții dure, dar și navighează în același timp. 2 în 1.
Murmurul se oprește brusc. Unul dintre concurenți a căzut. Pare ceva banal, doar că schimonoselile spun mai mult decât incidentul în sine. După modul în care a căzut și își ține brațul, cel puțin un os e rupt. Echipajele medicale intervin rapid, riderul are nevoie de îngrijiri, dar e în afara oricărui pericol, iar proba continuă.
Primul de la clasa Auto care trece e localnicul Joao Ferreira. Același spectacol masiv din partea fanilor. Urale, aplauze, steaguri fluturate, mâini aruncate în aer, tot tacâmul. Un fel de all-inclusive în materie de susținere din partea publicului. Dar să știți că cei prezenți și-au arătat bucuria pentru sport, poate nu la fel de aprig, și în cazul celorlalte echipaje. Mi se pare cât se poate de firesc. Și uite așa revin la primul paragraf al acestui text. Spectatorii portughezi sunt o altă specie.
Am așteptat într-un loc ferit și celelalte echipaje. Unele au fost mai delicate, mai precise, în abordarea traseului, iar altele mult mai strălucitoare în materie de spectacol pentru cei prezenți pe margine. Rezultatul final? Câștig pentru toți. Și ca o ultimă notă bazată pe observațiile de la fața locului: dacă modul în care accelerează mașinile din clasa de top pare extraordinar, îți dau un sfat, privește-le (sunt o mulțime de clipuri pe internet) cum frânează. Și asta în condiții de aderență mai mult decât imperfecte.
Proba a doua a raliului a fost câștigată de Loeb. Între timp, bagajele mele erau pregătite să intre în cala avionului care mă ducea spre casă. Atât de la fața locului.
Ca notă de subsol. Până la finalul raliului, echipajul Sébastien Loeb – Édouard Boulanger a mai bifat alte două zile pe podium, de fiecare dată pe locul al doilea. Totodată, trebuie să menționez și primele victorii de etapă ale nou-veniților în echipă Lucas Moraes și Dennis Zenz (pe a treia și a cincea probă).
Cât despre Nasser Al-Attiyah și Fabian Lurquin, al treilea echipaj Sandriders, ziua a treia s-a încheiat cu un abandon din motive tehnice. Cei doi au revenit la start în ziua următoare, însă, evident, fără șanse la vreun rezultat favorabil.
Rezultatul final? Victorie pentru Sébastien Loeb și Édouard Boulanger în Portugal Rally-Raid 2026 și, evident, o nouă victorie Dacia Sandriders. Pe locul al doilea a încheiat Seth Quintero, iar ultima treaptă a podiumului a fost ocupată de Joao Ferreira.
În urma rezultatelor din Portugalia, clasamentul general provizoriu din Campionatul Mondial de Rally-Raid arată un pic cam bine pentru Dacia Sandriders și echipajele sale.
În clasamentul piloților, Sébastien Loeb e primul (87 de puncte) și e urmat de Nasser Al-Attiyah (80 de puncte) și de Seth Quintero (61 de puncte). Lucas Moraes e al cincilea, cu 53 de puncte, la egalitate cu Mattias Ekström. Situația se repetă și în clasamentul copiloților: Édouard Boulanger e primul și e urmat de Fabian Lurquin și Andrew Short, în timp ce Dennis Zenz e la egalitate de puncte cu Emil Bergkvist.
Echipa Dacia Sandriders conduce clasamentul, cu 250 de puncte. Pe locul al doilea se află Toyota Gazoo Racing W2RC, cu 167 de puncte, iar ultimul loc pe podium e ocupat de Ford Racing, cu 129 de puncte. Nu-i încă motiv de sărbătoare, întrucât campionatul mai are alte trei etape: Raliul Argentinei (24 – 29 mai), Raliul Marocului (28 septembrie – 3 octombrie) și Abu Dhabi Desert Challenge (22 – 27 noiembrie).
Elefanții din bivuac
A fost ultimul Raliul al Portugaliei la care Dacia Sandriders a luat startul. Asta e cât se poate de sigur. Iar acum un pic de context.
Inițial, Dacia a anunțat că ultima etapă a programului din rally-raid va fi cea din Dakar 2027. Și totuși, programul inițial s-a schimbat, iar la scurt timp după victoria obținută de Nasser Al-Attiyah – Fabian Lurquin în Dakar 2026, oficialii au anunțat că proiectul va lua sfârșit la finalul actualului sezon W2RC.
„Lansat în 2024, programul Dakar și W2RC și-a atins principalul obiectiv: câștigarea Raliului Dakar, un succes major care confirmă direcția strategică a proiectului și alegerile tehnice adoptate. Pe baza acestor performanțe, Dacia valorifică experiența și cunoștințele tehnice acumulate și, după sezonul 2026, își va redirecționa atenția asupra consolidării competențelor sale de bază și dezvoltarea activităților principale ale mărcii”, au declarat reprezentanții mărcii în momentul anunțului.
Iar dacă înainte poate am fi avut speranțe (recunosc, printre visători m-am aflat și eu) că rezultatele bune ar putea păstra Dacia Sandriders în W2RC pentru mai mult timp, din momentul anunțului lucrurile au fost clare. Prin urmare, am avut câteva întrebări legate de acest subiect pentru cei trei oameni pe care i-am tot citat până acum: Nasser Al-Attiyah, Édouard Boulanger și Tiphanie Isnard.
AUTOCRITICA: Acum, că Dacia Sandriders a anunțat că programul se încheie la final de sezon, ai vreun plan pentru Dakar 2027?
NASSER AL-ATTIYAH: Până acum, nu, niciun plan. Trebuie să mă concentrez pe campionatul nostru [cel al piloților și copiloților] și pe cel al constructorilor. Câteva echipe m-au întrebat, dar nu am răspuns până în acest moment. Trebuie să respect echipa de acum, dar ok, vom vedea. Problema ar fi că ultima cursă este la final de noiembrie și nu ar mai fi mult timp până în 2027, dar vom încerca să găsim o soluție.
ÉDOUARD BOULANGER: Încă nu. Încă nu. […] Să fie trei săptămâni, o lună, de când știm lucrul ăsta, dar după cum știi nu sunt multe opțiuni. Da, discutăm, dar pentru moment e prea devreme să avem o idee.
Iei în considerare să continui alături de Prodrive (și alături de Sébastien; doar pentru Édouard)?
NASSER AL-ATTIYAH: Da, pentru că am o relație lungă și bună cu Prodrive. Din 2003 și până în 2010, iar apoi din 2024 cu Hunter. Cu Hunter am câștigat și W2RC în 2024, iar apoi, cei doi ani cu Dacia și Prodrive. Da, am un mare respect și sunt convins că Prodrive poate găsi soluția să continue.
ÉDOUARD BOULANGER: Da, ăsta e planul, să rămân alături de Seb. Seb vrea să continue în Dakar și vrea să o facă alături de mine. Asta e clar. Acum întrebare se pune vizavi de ce mașină vom conduce. Sincer, dacă Prodrive continuă, această va fi cea mai bună opțiune. Ne dorim ca Prodrive să poată continua cu un alt producător sau alți parteneri. Am construit o relație, am construit o echipă câștigătoare, iar cei de la Prodrive sunt acum capabili să abordeze un sezon complet. Și ar fi păcat ca toată această experiență acumulată să rămână acasă.
Consideri că a fost o decizie bună sau rea ca echipa să oprească proiectul mai devreme?
ÉDOUARD BOULANGER: Ca orice alt pasionat de motorsport și iubitor de cross-country îmi doresc continuitate și stabilitate. Și, desigur, ca orice fan al sporturilor cu motor, nu-mi doresc să văd producători care intră și ies rapid. Da, înțeleg decizia, dar nu pot să spun că sunt de acord cu ea. Iar ăsta e punctul meu de vedere ca fan. Nu contează că vorbim despre Audi, Dacia sau Mini. Angajamentul meu față de cross-country e pe viață pentru că e o disciplină pe care o iubesc. Atunci când alegi să concurezi în cross-country consider că o faci pentru ceva: îți place să descoperi, îți place deșertul, îți place să îți împingi limitele. Să zicem că nu-i filozofia mea să concurezi super bine pentru unul, doi sau trei ani, iar apoi să pleci. Dar pot să înțeleg acest aspect, producătorii au un alt mod de a vedea lucrurile, au alte probleme, au conduceri diferite. Totodată, este o eră diferită, iar ei au nevoie de timp pentru a se adapta contextului. Nu pot să dau vina pe decizia luată.
Ai câștigat Dakarul cu Peugeot și cu Dacia. Care e următorul pas pentru Tiphanie, acum că echipa a anunțat că proiectul se va încheia?
TIPHANIE ISNARD: Ca să fiu sinceră, nu m-am gândit deloc la viitorul meu. Mă gândesc la faptul că suntem în Portugalia și că trebuie să-i aduc pe toți la bord pentru că a fost o veste deloc plăcută. Acum mă axez pe ideea că trebuie să-i integrez pe toți, să avem o performanță bună în Portugalia și să luăm campionatul. Îmi doresc nespus să câștigăm campionatul și mai apoi vedem ce oportunități apar. Niciodată nu am urmărit un scop anume și nu am vânat un joc. Întotdeauna lucrurile au venit natural și sunt receptivă.
Câteva cuvinte pentru fetele care te admiră și care visează la o carieră în motorsport?
TIPHANIE ISNARD: Trei lucruri: ai încredere în tine, muncește din greu și respectă-te.
De-acum e timpul să pun și eu punct subiectului. Au mai rămas trei etape în care vom vedea Dacia Sandriders pe rapoartele unei competiții internaționale de rally-raid, iar indiferent de cum se va sfârși campionatul, lucrul ăsta o să rămână mereu în statistici.
Foto principală: Dacia Sandriders
