E cald. Mult prea cald pentru luna iulie în Marea Britanie. Cu ochii în telefon, încercând să dau un mesaj, merg agale pe domeniul Ducelui de Richmond, căutând umbra copacului stufos de lângă Goodwood House. Cineva mă apucă ferm de braț și îmi oprește înaintarea neatentă. Prin fața mea, la câțiva centimetri, trece grăbit Nigel Mansell, semnând din mers autografe. Cu gura căscată, am privit lung după cel pe care îl vedea la televizor duelându-se cu Ayrton Senna în Formula 1 de la începutul anilor 90. Nigel Mansell a devenit campion mondial în 1992 alături de Williams, iar anul următor, în 1993, trecea oceanul și devenea campion în CART (IndyCar) alături de echipa Newman/Haas Racing.

E foarte cald. Caut umbra din zona paddock-ului central, acolo unde sunt grupate monoposturi vechi și noi, dar și prototipuri din anduranță și mașini din lumea raliurilor. La standul Toyota, un bătrânel înalt, îmbrăcat în combinezon este asaltat de un fan care scoate dintr-un rucsac machete de mașini. Bătrânelul le semnează calm pe toate, vreo cinci bucăți, apoi pe un afiș, apoi stă cuminte la poză. De ce îmi este familiară figura acestui om? Pentru că e Juha Kankkunen, finlandezul zburător, de patru ori campion în WRC (1986, 1987, 1991 și 1993).

Simt cu transpirația mi se scurge pe șira spinării. Dar am un zâmbet satisfăcut pe față. Stau în soare, la gardul care separă așa numita assembly zone (un dreptunghi de asfalt unde sunt adunate mașinile din batch-ul următor care urmează se se alinieze la startul urcării pe deal). În fața mea, la mai puțin de un metru, un Audi R8. Mai precis, Audi-ul R8 care a câștigat cursa de 24 de de ore de Le Mans în anul 2000, victorie pe care am văzut-o pe viu. Alături de el, căutând puțină umbră sub o umbrelă, se echipează tacticos Tom Kristensen, pilotul danez supranumit Mr. Le Mans, deoarece a câștigat cura de anduranță de nouă ori. Îl privesc cum se urcă în mașina care i-a adus prima victorie în cursa de 24 de ore și așteaptă răbdător la peste 30 de grade complet echipat să i se dea voie să plece spre start. Primește OK-ul de la oficialul care coordonează acest balet al mașinilor și îl privesc cum execută calm secvența de pornire a prototipului cu cockpit deschis. Bordul se trezește la viață cu un șir de lumini roșii, iar V8-ul pornește sec și gutural fix în fața mea. Îmi vine să țopăi de bucurie ca un copil.

Lângă, Rinaldo „Dindo” Capello, coleg de echipă cu Tom Kristensen la Audi în anii 2000, trezește și el la viață un impresionant Audi 90 Quattro IMSA GTO ce a concurat în Campionatul american IMSA. La alți câțiva metri mai în stânga, Derek Bell (cu părul nins, la 83 de ani) se suie în Porsche-ul 962C vopsit în culorile Rothmans cu care a cucerit victoria în cursa de 24 de ore de la Le Mans în 1987 (Bell are cinci victorii în cursa de anduranță de pe Circuit de la Sarthe: 1975, 1981, 1982, 1986 și 1987).

E cald și simt că mi se înmoaie genunchi. Dar nu e de la căldură. Să vezi de aproape un șir de mașini de raliu Subaru, toate cu motoarele boxer bolborosind, toate aparținând lui Colin McRae e o emoție greu de descris. La Festival of Speed (FOS) au fost prezente următoarele: Subaru Impreza 555 din 1995, exemplarul cu care a cucerit titlul în WRC, Subaru Legacy din 1993 cu care a învins în Raliul Malaeziei, Subaru Impreza 1997 cu care a dominat în RAC Rally și Fordul Focus WRC din 2001. Campionul scoțian ne-a părăsit în 2007 în urma unui accident de elicopter. 

Aș putea continua, dar cred că e suficient. Aceasta este, de fapt, esența acestui eveniment. 

Festival of Speed, a cincea oară

Deja nu mai este un secret că sunt un fan declarat al acestui eveniment. Nu vă mai plictisesc cu istoria mea în legătură cu Festival of Speed. Am luat contact pentru prima dată cu evenimentul din Marea Britanie acum 10 ani. În 2015, timp de patru ore, într-o zi de duminică, mi-au fost rescrise toate standardele în materie de evenimente auto. Am revenit în 2018 pentru o zi, apoi în 2023, 2024 și 2025. Și deja îmi fac planuri pentru ediția de anul viitor.

Reiterez faptul că Festival of Speed este o destinație obligatorie pentru orice petrolhead, pasionat de motorsport, istorie auto sau tehnologie. Este un amalgam perfect de nou și vechi și de mașinării de toate felurile. Poți vedea de aproape, mirosi și pipăi automobile pe care le-ai văzut doar în imagini sau în muzee. Sau la care doar ai visat. Festival of Speed trebuie experimentat măcar o dată în viață. Este o destinație pe care o pun pe același nivel cu o vizită la cursa de 24 de ore de la Le Mans, la o cursă de Formula 1 sau un mare festival muzical. Dacă vreți, Festival of Speed este Glastonbury-ul lumii auto.

Festivalul se desfășoară pe parcursul a patru zile, de obicei în a doua săptămână a lunii iulie (sau la o săptămână distanță de Marele Premiu al Marii Britanii de la Silverstone). Începe joi la ora 8 și se termină duminică seară la ora 18. Biletele nu sunt ieftine și totuși se epuizează repede. Mulți spectatori preferă să campeze în zonele special amenajate că să nu își mai bată capul cu transportul sau cazarea la hotel. Mii de corturi sau rulote împânzesc câmpurile din imediata vecinătate a domeniului Ducelui de Richmond (fost Lord March) ceea ce accentuează senzația de festival.

Nefiind un fan al statului la cort și cum nu dețin o autorulotă, rețeta mea clasică pentru Goodwood este următoarea: cazare la hotel în Portsmouth (cel mai mare oraș din vecinătate) și transport cu trenul plus autobuz către festival. În funcție de trafic, trambalarea de la hotel până la poarta festivalului durează aproximativ o oră. Dacă aveți norocul să găsiți cazare în Chichester, cel mai apropiat oraș de FOS, cu atât mai bine. O mașină închiriată îți dă acces și la cazări în zone rurale, dar ia în calcul că vei petrece ceva timp în coloane pentru a accesa parcările.

Drumurile în zonă sunt înguste, specifice Angliei rurale, așa că atenție la drum, mai ales dacă ești pentru prima dată la volanul unei mașini cu volanul pe partea dreaptă. Prima trecere printr-un sens giratoriu este o senzație aparte atunci când te afli la comenzile unui automobil cu „volanul pe partea greșită”. 

Nu mai intru în detalii legate de prețurile practicate la FOS, le găsiți în relatările mele trecute de la fața locului. Pe scurt, biletele de acces costă aproximativ 240 lire dacă vrei să participi pentru toate cele patru zile. Pe zile, joia este este cea mai accesibilă, un bilet de acces pornind de la 67 lire. Vineri costă 81 lire, sâmbătă 108 lire, iar duminică 90 lire. Acest bilet îți dă doar acces la eveniment, pentru un loc în tribune, trebuie achizițonat un bilet separat. 

În ceea ce privește costurile la fața locului, trebuie spus că totul s-a scumpit cu o liră sau două față de anul trecut. O bere este acum între 7,7 și 7,9 lire, un pahar de vin 9,5 lire, un gin & tonic 10 lire, o coca-cola la doză între 3,65 și 4 lire, iar o apă plată este 2,75 lire. Apa se găsește și la liber la fântâni amenajate special, ai nevoie doar de un recipient pentru a-l umple.

Partea bună este că sunt numeroase locuri de unde poți achiziționa băutură și mâncare, unele ceva mai populare, deci mai aglomerate, dar în general lucrurile sunt extrem de bine organizate și nu vei aștepta prea mult pentru o pizza sau o bere.

Căldură mare

Hidratarea s-a dovedit extrem de importantă la această ediție. Nu aș fi crezut că voi spune asta, după ce am văzut frig și ploaie rece la alte ediții ale Festival of Speed, dar de acum înainte, crema de protecție solară, o pălărie sau șaptă și sticla de apă sunt obligatorii. Am venit bronzat după cinci zile în Marea Britanie, de parcă aș fi stat o săptămână pe o plajă grecească. Și chiar dacă temperaturile nu depășeau 30-31 grade, umiditatea mare accentua senzația neplăcută. Așadar, am transpirat cu spor timp de patru zile, dar nu că ar fi contat. 

Mai trebuie spus că din cauza căldurii, gazonul impecabil pe care îl regăseam pe domeniul ducelui era acum foarte uscat, iar sutele mii de oameni care îl călcau în picioare îl transformau în praf. Nu-i nimic, am experimentat FOS pe ploaie și noroi cât cuprinde, acum a fost ediția cu praf și căldură excesivă.

Zilele încinse nu i-au speriat pe vizitatori. Ca de obicei, pe lângă publicul britanic, sosit în număr mai mare, Festival of Speed atrage pasionați de pe întreaga planetă. În cele patru zile am auzit vorbindu-se toate limbile posibile (metaforic, evident), ceea ce îmi confirmă că Goodeood Festival of Speed este poate cel important eveniment auto din Europa. Ca să nu zic din lume. 

Câteva cuvinte despre gazda noastră

Charles Gordon-Lennox. Al 11-lea Duce de Richmond, al 11-lea Duce de Lennox, al 11-lea Duce de Aubigny, al 6-lea Duce de Gordon, CBE, DL, fost Lord Settrington și Earl of March and Kinrara. Un artistocrat britanic până în măduva oaselor, acum în vârstă de 70 de ani. El este cel care a inventat acest concept și cel care a pus Domeniul Goodwood pe harta automobilismului. În 1993, pe vremea când era cunoscut ca Lord March, organiza prima ediție Festival of Speed. Mult mai modest ca dimensiuni, fără sculptura emblematică, era mai mult o adunare de prieteni care își aducea mașinile să urce în viteză pe drumul în urcare de pe domeniul Lordului. 

Originea, ideea acestui hill climb, este, însă, mult mai veche. Indirect, acesta se trage dintr-o cursă organizată pe domeniul Goodwood de Lordul Freddie March, al 9-lea duce de Richmond, în 1936. Cursa era o întrecere de viteză în coastă și era dedicată unui club de posesori de automobile Lancia. Freddie March este bunicul actualului Duce de Richmond, Charles Gordon-Lennox, organizatorului evenimentului modern. 

Sculptura centrală – Gordon Murray

Ca de obicei, elementul central al Festivalului este sculptura amplasată pe gazonul din fața Goodwood House, reședința Ducelui de Richmond. Dacă anul trecut, sculptura a avut ca temă celebrarea centenarului mărcii MG, în 2025, elementul central s-a inspirat din viața și cariera lui Gordon Murray. Sculptura, realizată de Gerry Judah, este practic figura stilizată a profesorului Gordon Murray și include modelul GMA T.50 și un Brabham BT52.

Timp de șase decenii, Gordon Murray a fost inspirat și influențat de filosofia sa de reducere a greutății punându-și amprenta asupra lumii auto, mai întâi ca Director Tehnic în Formula 1 – la echipele Brabham și McLaren – unde a proiectat cinci monoposturi performante (titluri mondiale în 1981, 1983, 1988, 1989 și 1990), apoi a înființat McLaren Cars Limited, unde a conceput legendarul model de stradă F1, iar în 2007 a fondat Gordon Murray Design, devenită ulterior Gordon Murray Automotive.

Istoria lui Murray este strâns legată de Festival of Speed. Profesorul Murray a participat încă de la prima ediție FOS, în 1993, când modelul McLaren F1 obținea al doilea cel mai bun timp în urcarea pe deal. În ani mai recenți, compania GMA a ales să-și prezinte noile modele la Goodwood Members’ Meeting, inclusiv lansarea publică a modelului T.50 (2021), T.33 (2022), T.33 Spider (2023) și premiera dinamică mondială a modelului T.50s la cea de-a 81-a ediție a Members’ Meeting (2024).

De-a lungul weekendului, modelele proiectate sau construite de Gordon Murray au urcat constant pe deal, iar profesorul a avut parte de un moment special alături de Ducele de Richmond în balconul Goodwood House.

75 de ani de Formula 1

2025 este un an important și pentru Formula 1. „Marele Circ” împlinește 75 de ani de existență și ce motiv mai bun pentru Goodwood Festival of Speed să adune o listă absolut impresionantă de monoposturi din toate timpurile. Nu am văzut niciodată atât de multe mașini de Formula 1 adunate în paddock-ul de la Goodwood, iar pe lângă aceste mașini istorice au venit și o serie de piloți cu greutate.

Nu mai puțin de șapte campioni din Formula 1 au fost împreună sub același acoperiș într-un moment extrem de emoționant găzduit de Duce în balconul casei sale. Alături de probabil 200.000 de spectatori prezenți în ziua de sâmbătă, am fost martorul unui moment istoric. În timp ce pielea mi se făcea ca la găină, în balconul Goodwood House pășeau Alain Prost (de patru ori campion mondial în Formula 1: 1985, 1986, 1989, 1993), Emerson Fittipaldi (dublu campion mondial 1972 și 1974), Sir Jackie Stewart (1969, 1971, 1973), Jacques Villeneuve (1997), Mario Andretti (1978), Mika Hakkinen (1998 și 1999) și Nigel Mansell (1992). Alături de ei s-au aflat și Bernie Ecclestone, Karun Chandhok și Ducele de Richmond.

Și nu au fost singurele nume sonore din Formula 1 prezente în acel weekend la Goodwood. Ricardo Patrese, colegul de echipă a lui Nigel Mansell a fost și el de față, iar pe lista piloților care au urcat diverse mașinării pe deal îi mai regăsim și pe următorii: JJ Lehto, Johnny Herbert, Karl Wendlinger, David Coulthard, Damon Hill, Thierry Boutsen, Stefan Johansson, Johnathan Palmer, Jacky Ickx, Emanuele Pirro, Felipe Massa, Arturo Merzario, Gabriel Bortoleto, Marc Gene, Valtteri Bottas, Oliver Bearman, Esteban Ocon, Dario Franchitti și mulți alții.

E greu de descris în cuvinte senzațiile care te încearcă când vezi în realitate monoposturile care te făceau să visezi când urmăreai Formula 1 la televizor în copilărie. Să le vezi pornite, ambalate, lustruite și conduse cu aplomb pe fâșia de asfalt de pe domeniul Ducelui. Să vezi înșirându-se prin fața ochilor monoposturi din toate erele Marelui Circ: de la mașinile cu motor față din anii ’50 la monoposturile fără elemente aerodinamice din anii ’60 și ajungând la soluțiile trăznite din anii ’70. A fost prezent inclusiv legendarul monopost Tyrrell P34, celebru pentru faptul că avea șase roți, dintre care patru directoare. A fost pornit și mânat pe deal. Și n-a mers încet.

Au fost prezente și nu mai puțin de nouă echipe de Formula 1 din actualul campionat. La doar o săptămână distanță de Marele Premiu al Marii Britanii de la Silverstorne, aceste echipe au delegat la Goodwood câte o mică armată de oameni și cel puțin un monopost. Pentru că nu e deloc simplu să pornești și să pui în mișcare un monopost modern din F1. Pe listă s-au aflat Alpine, Ferrari, Haas, McLaren, Red Bull Racing, Willams, Sauber, Racing Bulls și Mercedes. Iar alături de monoposturile moderne, am putut vedea de aproape și mașini istorice de la Brawn GP, Benetton, Brabham, Ferrari, Lotus și Tyrrell.

În patru zile e greu să acoperi tot ce se întâmpla la Goodwood. Nici în acest an nu am reușit să ajung la proba de raliu care se află mai spre vârful dealului, ascunsă într-o pădure de pe domeniul Ducelui. Poți să studiezi la sânge programul și harta și să îți faci o listă de lucruri de bifat. Dar poate cel mai plăcut mod de a explora evenimentul e să-l parcurgi agale, fără niciun plan. Să fii curios, să absorbi din marea de sunete, culori și arome. Invariabil vei da peste ceva la care ai visat când erai copil, o mașină din posterul de pe perete, un monopost care te-a făcut să te vezi pilot de Formula 1 sau poate chiar unul dintre eroii tăi.

Foto: Goodwood Festival of Speed, PA Media Assigments, Mercedes-Benz, Ferrari, BMW, Porsche, Dragoș Băltățeanu

Foto principală: FOS/Max Carter