Inteligența Artificială (AI) începe să fie din ce în ce mai prezentă în uzinele constructorilor auto. Fie că e folosită pentru a gestiona stocuri, fie că verifică ori monitorizează pași din producție, tehnologia aceasta se răspândește rapid. E aici și va rămâne aici, nu cred că mai poate pune cineva la îndoială treaba asta. Sigur, s-au văzut cazuri când AI-ul a dat greș și n-a performat conform așteptărilor, dar eu zic să-i mai acordați puțin timp. Iar povestea cu AI-ul pare că reface situația de acum mai bine de 6 decenii, când roboții industriali au apărut în premieră pe liniile de asamblare.
Înainte să mă criticați pentru titlul dat acestui material, aș vrea să vă imaginați un lucru. E anul 1979, locuiți în Marea Britanie, iar pe postul de televiziune ITV rulează programul News at Ten, 30 de minute de știri documentate bine și puse în fața telespectatorilor într-un format nu foarte filtrat. E momentul pauzei publicitare, iar cele două minute alocate sunt acoperite de o singură reclamă. Cea de mai jos.
Reclama aparține agenției Collett Dickenson Pearce și reprezintă rodul a trei oameni: Paul Weiland (copywriter), Dave Horry (art director) și Hugh Hudson (director). Acum, nu știu ce părere aveți voi, dar dacă aș fi prins reclama în direct, probabil că m-aș fi dus cu gândul la un promo pentru un episod al seriei Star Trek. Sau orice alt SF.
Spotul publicitar se încheie cu mesajul „Handbuilt by Robots”. Aproape că nici nu mai contează despre ce mașină e vorba, nu? Glumesc. Reclama promovează noul Fiat Strada (Ritmo, în restul Europei) iar roboții care fură întreg spațiul de filmare fac parte din proiectul numit Robogate.
De la Unimate la Robogate
Unimate a fost primul robot industrial folosit de o companie auto pe liniile de asamblare. A ajuns în premieră în uzina General Motors din apropiere de Trenton, New Jersey. Se întâmpla în 1961. Rolul lui? Să descarce piesele formate prin turnare. Succesul înregistrat de Unimate i-a determinat și pe alți cercetători să acorde atenție acestui domeniu și să vină cu noi soluții care să ușureze munca în fabricile auto. Au apărut brațe speciale care puteau aplica suda, iar de-acolo universul a crescut considerabil. La începutul anilor 1980, o uzină putea folosi roboți industriali pentru transportul pieselor în hală, pentru vopsit, pentru sudură și pentru diverse procese de montaj.
Și așa ajungem la Robogate și la noul Fiat Ritmo/Strada.
Fiat avea nevoie de o mașină cu care să facă marcaj strâns hatchback-urilor germane și franceze, vechiul 128 dovedindu-se a fi depășit. Rezultatul s-a numit Ritmo, iar pe piețele din Marea Britanie, SUA și Canada a ajuns sub denumirea Strada.
Campaniile de promovare au fost țintite precis. De exemplu, pe broșurile de prezentare din Marea Britanie, Fiat spunea despre Strada că oferă la fel de mult spațiu la picioare în partea din față ca un Jaguar XJ 5.3 (o să vedeți imediat și de ce referința la motorizarea modelului britanic) ori chiar și mai mult loc la picioare decât un Peugeot 504. Italienii spuneau că spațiul la cap e mult mai generos decât cel oferit de un Mercedes-Benz 450 SEL. Cu imaginile acestea în minte, broșura te trimitea apoi la consum, unul dintre argumentele puternice de după prima criză a petrolului. Erau prezentate două motorizări: 1,3 litri cu 65 de cai-putere și un consum de 6,5 litri/100 km, respectiv un 1,5 litri cu 75 CP și consum de 6,7 litri. Și partea de consum țintea spre diverși rivali: Ford Escort, Austin Allegro ori Volkswagen Golf. Ulterior, gama de motoare a fost completată atât cu un diesel, cât și cu versiuni Super ale celor două propulsoare amintite mai sus.
Italienii au pus accent și pe partea de design, dar nu în sensul clasic, de arătos, ci în ideea în care Ritmo/Super fusese croit după reguli aerodinamice (coeficient 0,30, valoare excelentă pentru acei ani).
Și cam atât despre mașina în sine. Revin la partea de producție și la apariția Robogate. Fiat se afla într-o situație rar întâlnită astăzi. Uzinele sale nu prea reușeau să-și atingă țintele anuale și asta și din cauza tehnologiilor învechite pe care le folosea. Primul pas major pe care îl fac are loc la uzina din Mirafiori, în 1972, prin introducerea unor roboți de sudură pe linia care se ocupa de platforma mașinilor. Apoi, în 1976, uzinele din Cassino și Rivalta încep să se pregătească pentru implementarea Robogate. Au fost înființate nouă stații de sudură (denumite gates; arătau ca niște porți), trei care se ocupau de partea de pre-sudură (fixarea temporară a componentelor prin puncte de sudură) și alte șase care se ocupau de sudura finală.
Dincolo de asta, Fiat utiliza vehicule ghidate automat pentru transportul carcasei în și de la posturile de lucru, plus o serie de brațe robotizate pentru vopsit ori pentru asamblarea anumitor componente. Practic, pe bună dreptate, Fiat putea spune că Strada era fabricat de roboți. Nu în totalitate și nu manual. Dar de dragul advertisingului, rămânem la Handbuilt by Robots.
Iar de aici și până la ideea reclamei agenției Collett Dickenson Pearce n-a mai fost mult. Cel puțin așa spune singura sursă pe care am găsit-o vizavi de modul în care a fost gândită și filmată reclama. N-a fost chiar prima variantă propusă. Inițial, oamenii voiau să se folosească de fumul alb de la Vatican ca să anunțe „nașterea” unei noi mașini. Apoi, Paul Weiland și-a amintit că văzuse o emisiune în care se vorbea despre roboții care asamblează mașini Fiat.
Echipa de producție a mers la uzina Rivalta din apropiere de Torino pentru filmări. Nimic neobișnuit până acum. Doar că angajații erau în grevă. Protestul lor țintea fix spre Robogate, mașinăriile care de-acum preluau munca lor. Pe tot parcursul filmărilor, uzina a fost goală, cu excepția unui singur angajat care pornea și oprea mașinile la indicațiile regizorului.
Apoi, filmarea avea nevoie de o coloană sonoră, în condițiile în care s-a exclus din start un posibil dublaj. Același Weiland a venit cu ideea Bărbierului din Sevilla.
Cunoștințele mele în materie de muzică clasică erau zero, dar mi-am amintit ceva despre un anume Figaro și m-am gândit: Figaro sună ca Ritmo. Am pus muzica peste și toată lumea a spus că-i excelent.
Paul Weiland.
Reclama se încheie cu o referință la pelicula The Italian Job și scena filmată pe uzina Lingotto din Torino.
Spotul publicitar a rulat o singură dată. 2 minute de „dans” robotic în care nu apare niciun muncitor, nicio salopetă, doar coregrafie mecanică și mecanizată. Mulți au scris că n-a fost doar o pauză din timpul buletinului de știri, ci o știre în sine. Și le dau dreptate.
Foto principală: Fiat Heritage
