Într-un raport publicat anul trecut, Agenția Internațională pentru Energie (IEA) estima că, la finalul lui 2025 sau cel târziu la jumătatea anului 2026, cantitatea globală de energie electrică produse din surse regenerabile va fi mai mare decât energia electrică produsă din cărbune. 

Rezultatele preliminare pentru anul 2025 nu au fost încă centralizate la nivel global, însă o astfel de performanță ar permite ca regenerabilele să devină sursa primară de energie electrică. 

În categoria surselor regenerabile de energie electrică sunt incluse energia electrică obținută în hidrocentrale, din panourile fotovoltaice și turbine eoliene, dar și energia termală sau cea provenită din biomasă. 

Teoretic, un astfel de rezultat reprezintă o veste bună inclusiv pentru industria auto, pentru că o cantitate mai mare de energie regenerabilă înseamnă că există mai multe șanse ca proprietarii de mașini electrice să încarce bateriile la stațiile de încărcare cu energie electrică provenită din surse cu emisii reduse.

De altfel, cărbunele este de departe sursa de energie electrică cu cele mai mari emisii de dioxid de carbon în atmosferă, inclusiv atunci când este luată în calcul amprenta de carbon pe tot parcursul ciclului de viață, care include construcția, operarea și dezafectarea instalațiilor. 

De exemplu, arderea cărbunelui generează în medie de 17 ori mai mult dioxid de carbon pentru fiecare kWh de energie electrică produs comparativ cu panourile fotovoltaice, inclusiv dacă luăm în calcul și emisiile generate de producția în sine a panourilor fotovoltaice. În același timp, cărbunele generează de 75 de ori mai mult dioxid de carbon comparativ cu turbinele eoliene. 

China consumă peste jumătate din cantitatea globală de cărbune

Pe lângă emisiile de dioxid de carbon, arderea cărbunelui emite în atmosferă și alte substanțe dăunătoare pentru mediul înconjurător și/sau pentru sănătatea oamenilor. Printre acestea se numără dioxidul de sulf și oxidul de azot, care contribuie la apariția problemelor respiratorii, dar și particule fine în suspensie (PM 2.5 și PM 10) care contribuie atât la probleme respiratorii, cât și la boli de plămâni și la formarea smogului. 

Cu toate acestea, datele agregate la nivel global arată că ponderea în creștere pentru regenerabile vine mai degrabă ca urmare a creșterii consumului global de energie electrică, nu ca urmare a unei scăderi semnificative a utilizării cărbunelui ca materie primă.

De altfel, un alt raport publicat de Agenția Internațională pentru Energie (IEA) arată o creștere cu 0,5% a consumului de cărbune la nivel global pentru anul 2025 comparativ cu 2024, la un record absolut de 8.845 milioane de tone. 

Anul trecut, nu mai puțin de 56% din cantitatea globală de cărbune a fost consumată de China, ceea ce poate părea paradoxal: în 2025, tot China a instalat sisteme de panouri fotovoltaice și turbine eoliene cu o capacitate de producție de aproximativ 0,79 TW de energie electrică, comparativ cu capacitatea de 0,47 TW instalată de toate celelalte țări din lume la un loc. 

Explicația pentru cantitatea mare de cărbune utilizată este însă relativ simplă: China se confruntă cu o creștere semnificativă a consumului de energie electrică ca urmare a producției industriale și a puterii de cumpărare a populației, care determină un grad mai mare de urbanizare și se reflectă, de exemplu, inclusiv în adoptarea pe scară largă a aparatelor de aer condiționat. 

În acest context, producția suplimentară de energie electrică din surse regenerabile reușește doar să acopere surplusul de consum, iar cărbunele rămâne esențial la nivel național, inclusiv din perspectiva costurilor mai reduse de producție. 

Nu în ultimul rând, producția de energie electrică din panouri fotovoltaice și turbine eoliene este intermitentă, în timp ce producția de energie electrică bazată pe cărbune asigură o stabilitate mai mare a producției, un factor esențial atât pentru sectorul industrial, cât și pentru populație. 

Al doilea mare consumator de energie electrică în 2025 a fost India, cu o pondere de aproape 15% din consumul total la nivel global, chiar dacă consumul a înregistrat un ușor declin cu 1,2%. Cauzele pentru această pondere sunt în mare parte similare cu cele asociate Chinei. 

Între timp, întregul continent european a consumat doar 5,5% din cantitatea totală de cărbune la nivel global și, în același timp, consumul de cărbune a înregistrat o scădere cu 2,2% comparativ cu 2024, pe fondul tranziției lente spre sursele de energie regenerabilă. 

De altfel, institutul de cercetare și analiză Ember a dezvăluit că anul 2025 a devenit primul din istorie în care Uniunea Europeană a generat mai multă energie electrică din sisteme de panouri fotovoltaice și turbine eoliene (841 TWh, 30,1% din total) decât din carburanți fosili (809 TWh, 29% din total). 

Această tendință are loc inclusiv ca urmare a faptului că Europa are un consum de energie electrică relativ stabil, iar Uniunea Europeană a derulat numeroase programe de eficientizare energetică. În plus, blocul comunitar are un sistem de tranzacționare a emisiilor prin care producătorii de termocentrale trebuie să cumpere certificate de emisii în funcție de cantitatea de dioxid de carbon elibrată în atmosferă, motiv pentru care aceștia evită să producă energie electrică în perioadele în care prețul energiei electrice pe piața europeană este prea mic. 

Un caz special este reprezentat de Statele Unite ale Americii. Cererea pentru cărbune a scăzut cu o medie anuală de 6% pe parcursul ultimilor 15 ani, însă a crescut cu 8% în 2025 din cauza creșterii prețurilor la gaze naturale și a încetinirii severe a închiderii unor mine de cărbune, ca urmare a noilor politici implementate de administrația președintelui Donald Trump. În acest context, Statele Unite au avut o pondere de 4,7% din consumul global de cărbune în 2025. 

Previziuni pentru 2030

Pentru perioada 2026-2030, Agenția Internațională pentru Energie anticipează o scădere lentă a consumului de cărbune la nivel global, cu o medie de 0,6% pe an. Cu alte cuvinte, consumul mondial de cărbune ar urma să fie de 8.579 milioane de tone în 2030, în scădere cu 3% comparativ cu cele 8.845 milioane de tone consumate în 2025. 

Scăderea este mai degrabă nesemnificativă, iar reprezentanții agenției consideră că acest trend neconcludent va avea drept cauză o continuă creștere a consumului general de energie electrică, în special în China și India. Aceste tendințe ar urma practic să limiteze beneficiile creșterii capacității de producție din sisteme de panouri fotovoltaice, turbine eoliene și construcția de noi reactoare nucleare. 

O altă problemă provine din tendința Chinei de a utiliza cărbune inclusiv în centrale de gazificare, cunoscute sub numele de Integrated Gasification Combined Cycle (IGCC). Într-o astfel de termocentrală, cărbunele este introdus într-un reactor și supus la abur și oxigen într-un mediu cu temperaturi și presiuni foarte ridicate, proces în urma căruia cărbunele se descopune în gaz de sinteză ars ulterior într-o turbină cu gaz pentru a produce energie electrică. Comparativ cu termocentrala clasică, această tehnică are singurul avantaj că produce mai puține gaze toxice și praf, însă tehnologia este una poluantă cu emisii de dioxid de carbon. 

În acest context, Agenția Internațională pentru Energie estimează că statul chinez va reduce consumul anual de gaze cu o medie de numai 0,7%, de la 4.953 milioane de tone în 2025 la 4.772 milioane de tone în 2030. 

Între timp, India este singurul mare consumator pentru care Agenția Internațională pentru Energie anticipează o creștere a consumului anual de cărbune. Mai exact, IEA se așteaptă ca statul indian să consume 1.522 milioane de tone de cărbune în 2030 comparativ cu 1.297 milioane de tone în 2025, ceea ce reprezintă o creștere cu peste 17%. 

Pentru piața din Statele Unite, estimările IEA sunt mai degrabă imprevizibile, ca urmare a noilor politici implementate în ultimul an, printre care se numără diverse excepții de la normele de mediu pentru ca termocentralele să rămână în funcțiune sau chiar o reducere a taxelor asociate cu producția de energie electrică din cărbune. 

Chiar și în acest context, IEA anticipează o scădere a consumului de cărbune în Statele Unite cu peste 25%, de la 410 la 304 milioane de tone, ceea ce reprezintă o scădere medie anuală cu 5,8%. 

De departe, Europa este regiunea economică pentru care Agenția Internațională pentru Energie anticipează cel mai mare declin procentual în utilizarea consumului de cărbune. 

Astfel, agenția estimează că europenii vor consuma 288 de milioane de tone de cărbune în 2030, cu 40% mai puțin comparativ cu 2025, pe baza unei scăderi medii anuale cu 9,8%. Această scădere are ca argument principal o închidere treptată a unora dintre termocentralele de pe continent. De altfel, există deja 6 țări europene care au renunțat la exploatarea cărbunelui, și anume Austria, Belgia, Irlanda, Slovacia, Portugalia și Suedia, în timp ce alte 8 țări și-au stabilit ca obiectiv să renunțe la cărbune până în 2030: Franța (2027), Danemarca și Grecia (ambele în 2028), Italia, Finlanda, Țările de Jos și Ungaria (toate în 2029) și Spania (2030). 

Între timp, România și-a propus să renunțe la cărbune în anul 2032, astfel că va fi printre ultimele țări europene care vor adopta o astfel de politică. 

În paralel, țările europene vor continua investițiile în sisteme de panouri fotovoltaice și turbine eoliene, inclusiv pe segmentul de turbine eoliene offshore, amplasate în largul mărilor. 

Pe de altă parte, acest declin va fi posibil inclusiv datorită unei evoluții constante a consumului total de energie electrică la nivelul continentului. 

În acest context, datele estimative arată că statul chinez va avea o pondere de 55,6% din consumul global de cărbune din 2030, procent practic similar cu cel din 2025, în timp ce ponderea Indiei va crește de la 15% la aproape 18%. În același timp, ponderea Europei în consumul global va scădea de la 5,5% la numai 3,4%. 

România și-a înjumătățit producția în ultimul deceniu

Chiar dacă și-a propus să renunțe la cărbune abia în 2032, România are o istorie îndelungată cu privire la reducerea exploatărilor de cărbune. De altfel, numeroase exploatări au fost închise în anii ‘90 din cauza faptului că nu erau rentabile, însă în ultimul deceniu această tendință s-a accelerat pe fondul normelor europene de poluare și a angajamentelor asumate inclusiv prin PNRR. 

De exemplu, în ultimii 10 ani, România a închis mai multe mine din Valea Jiului, inclusiv Mina Petrila (2015), Mina Uricani (2017) sau Mina Paroșeni (2017). În paralel, țara noastră și-a redus extracția de suprafață dintr-o serie de cariere din Oltenia. Printre ele se numără carierele Peșteana și Lupoaia din județul Gorj, dar și cariera Husnicioara din județul Mehedinți. 

În acest context, datele publicate în raportul Energy Institute Statistical Review arată că, pe parcursul unui interval de 10 ani, România și-a înjumătățit producția de cărbune de la 23,6 milioane de tone în 2014 la 12,6 milioane în 2024. 

În ciuda eforturilor de tranziție spre tehnologii verzi, consumul global de cărbune va rămâne în continuare ridicat și în următorii ani, în special ca urmare a consumului ridicat al unor state precum China și India.

În paralel, Europa continuă să reducă utilizarea cărbunelui pe termen mediu și lung. Chiar dacă acest lucru este mai degrabă neglijabil la nivel global, în realitate această strategie aduce numeroase beneficii pe plan local, pentru comunitățile care locuiesc în apropierea unor mine sau cariere de cărbune. 

Astfel, renunțarea la exploatările miniere contribuie la îmbunătățirea calității aerului, la refacerea rețelei hidrografice și a pânzie freactice, dar și la refascerea biodiversității de la suprafață.

Foto deschidere: Dreamstime.