Cine este și ce vrea Dacia Jogger Hybrid de la noi?

Știm deja că Dacia e echivalentul auto al răspunsurilor cât mai simple pe care părinții le gândesc la întrebările complicate ale copiilor. Doar că, aici, copiii sunt industria auto în general și clienții în special, care caută an după an lucruri din ce în ce mai complexe fără să le folosească neapărat pe toate.

Dar pentru că întrebările există, norocul tuturor e că există și această marcă entry level care își îmbunătățește oferta pe măsură ce trec anii, adăugând elemente și tehnologii pe care le împachetează sub formă de modele noi.

Dacia Jogger Hybrid este, dacă-mi permiteți, vârful absolut al gamei Dacia la nivel tehnologic în 2023. Întrebările la care răspunde? Hai să vedem:

– Da’ de ce nu face Dacia o mașină cu 7 locuri care să nu arate ca un dric sau ca un monovolum obosit?
Rezolvat.

– Da’ de ce nu face Dacia o mașină de familie hibridă, ca să nu plătim taxe și să putem parca (iar unii europeni din Vest să și intre) în oraș?
Rezolvat. E primul model full-hybrid pe care-l produce Dacia. Și e pe platforma tehnică pe care-i făcut noul Captur, printre altele, deci nu e o soluție reciclată de acum două-trei decenii.

– Da’ de ce nu face Dacia o mașină care să aibă toate astea și să aibă automată mai de doamne-ajută?
Rezolvat. Vine la pachet cu sistemul hibrid.

– Da’ de ce nu face Dacia o mașină care să plece de pe loc fără să cârâie?
Rezolvat. Este modelul cu cea mai fluidă și „mătăsoasă” plecare de pe loc din istoria mărcii. Totul se-ntâmplă electric la viteze mici.

– Da’ de ce nu face Dacia o mașină de familie mai mare și mai confortabilă și care să coste 5000 de euro?
Aici nu e rezolvată și sunt șanse mici să se mai întâmple asta vreodată în timpul vieților noastre când un Fiat 500 de 70 de cai costă 19.000 de euro. Așa că Jogger Hybrid se mulțumește să fie (de departe) cea mai accesibilă mașină hibridă de dimensiunile și gabaritul ei. Nu, n-o să găsești ceva asemănător nicăieri, la nicio altă marcă.

– Da’ de ce nu face Dacia o mașină care să aibă peste o stea Euro NCAP, totuși?
Aici răspunsul e complex. E evident că Jogger nu-i cea mai țeapănă mașină de familie de pe piață și e păcat că-i așa. Dar ar avea 3 stele Euro NCAP la protecția la impact, dacă s-ar da stele separate pentru asta.

Dar ne-am întins deja cu introducerea, așa că probabil că e o idee mai bună să trecem la testul în sine.

Trei lucruri noi importante față de generația anterioară/modelul dinainte de facelift?

Chiar dacă Jogger n-a avut o generație anterioară, fiind lansat anul trecut pe piață, modelul de familie pe care-l oferă cei de la Dacia a avut „strămoși”. De la primul Logan MCV la Lodgy și chiar la Dokker în versiunea sa de persoane, terenul lui Jogger a fost pregătit, deci prezența sa în gama Dacia nu e o surpriză.

Ce aduce în plus Jogger față de precursorii săi? Un look mult mai închegat și mai în trend, pentru că mașina pare – păstrând proporțiile și segmentele – un soi de Subaru Forester al zonei accesibile a pieței. E un break, dar e și SUV, și un pic de monovolum. Fără ca amestecul ăsta să deranjeze vizual, ba din contra.

În plus față de versiunile clasice ale lui Jogger, varianta Hybrid vine, bineînțeles, cu niște cai-putere suplimentari. Pentru că piața a cerut. Până acum Jogger putea fi comandat în versiuni de 100 (benzină + GPL) sau 110 CP (benzină turbo), iar varianta hibridă oferă 140 de cai putere.

Nu vă grăbiți însă cu imaginația sportivă. Chiar dacă hibridul are cu 24% mai mulți cai, sistemul ceva mai complex înseamnă că și mașina e mai grea. Mai exact, cu 14% mai grea în versiunea cu 7 locuri față de motorizarea 1.0 Turbo cu trei cilindri de 110 CP. Așa că raportul putere-masă nu e radical diferit. E mai bine, totuși.

Ce concurenți are Jogger Hybrid pe piața din România?

Deși Dacia a anunțat cu surle și trâmbițe intrarea în segmentul european C (compact) abia când se lansează viitorul SUV Bigster, adică prin 2024-2025, noul Jogger este deja parte a acestui segment. O recomandă dimensiunile exterioare, cele interioare, ampatamentul și spațiul de încărcare.

Asta în condițiile în care oricum Dacia joacă „pe cant” mereu, amplasând strategic mașinile între segmente la nivel de dimensiuni: Sandero va fi mereu un model de segment B care e mai mare, dar mai ieftin decât concurenții săi direcți.

În condițiile astea, Jogger are rolul de a agăța clienți din două direcții: dinspre familiștii care vor un break de segment B sau C (adică dintre cei care se orientau spre Clio break sau Megane break) sau dinspre cei care urăsc SUV-urile și consideră că suplimentul de buget pentru o astfel de caroserie e o cheltuială inutilă. De altfel, fie vorba între noi, dacă gândești așa e posibil ca Dacia să-ți fi pus deja o „țintă” pe frunte, pentru că marca iubește calculele reci de acest tip și-i iubește mai ales pe oamenii care le fac.

Pe scurt, toate modelele hibride care au caroserii încăpătoare din această vastă arie de selecție sunt amenințate de Jogger Hybrid. Zecile de SUV-uri compacte și subcompacte, mai ales, cărora Jogger le-a pus gând rău. Iar ăsta ar cam fi momentul în care reprezentanții tuturor mărcilor se scarpină în cap a panică: „Oare nu era mai bine să păstrăm opțiunea 4×4 pe mașinile astea, totuși?”.

Ce motorizare ai testat și ce versiune îmi recomanzi?

Primul lucru pe care trebuie să-l știi despre mașina asta este că Jogger Hybrid nu se încarcă la priză. E un hibrid clasic (HEV sau full-hybrid, cum se numește el în literatura de specialitate), adică nu un plug-in hybrid (PHEV).

Asta înseamnă că nu vei putea să mergi electric pe distanțe lungi. În primul rând pentru că mașina nu-și propune asta, ci să scoată un consum cât mai apropiat de cât consumă un diesel, făcându-ne să nu-i mai ducem lipsa muribundei motorizări atât de iubite la un moment dat în Europa.

Cu o baterie de 1.2 kWh, Jogger Hybrid folosește energia electrică pentru a pleca de pe loc, apoi pentru a livra putere prin oraș, când pedala de accelerație nu-i călcată cu sete, pentru a aduna energie cinetică și a o transforma din nou în electrică, dar și pentru un plus de putere la viteze mari, când ai nevoie de asta.

Oficialii Dacia spun că Jogger Hybrid poate să meargă în oraș până la 80% din timp fără să activeze motorul termic. De notat că vorbim de timp, nu de distanțe, ceea ce reprezintă o diferență importantă de nuanță. Și că în acest timp se măsoară și faptul că mașina nu emite nimic când stă la semafor, pleacă de pe loc sau intră în modul de recuperare atunci când te întrepți spre semafor și nu mai apeși pedala de accelerație.

Pentru cei familiarizați cu sistemul hibrid dezvoltat de Grupul Renault și montat pe majoritatea modelelor importante din gamele Renault, Nissan și Mitsubishi, vorbim despre același pachet tehnic pe care-l găsim sub denumirea E-TECH pe Captur, de exemplu. Sau pe Juke. Avem un motor termic de 1.6 litri aspirat plus un motor electric de 49 CP alimentat de o baterie de 1.2 kWh (montată în locul roții de rezervă. Plus încă un element de bază în acest angrenaj: un demaror/generator de înaltă tensiune de tip HSG. Plus o transmisie inteligentă și complexă pe care cei de la Renault spun c-au dezvoltat-o după ce-au tras cu urechea la echipa de Formula 1. Deci da, Jogger e primul model Dacia care are câteva gene modelate în weekenduri pe cele mai mari circuite ale lumii. Deși n-are nicio legătură cu sportivitatea, ci cu eficiența.

Total: 140 de cai putere. Cuplul maxim: 148 Nm pentru motorul termic și 205 Nm pentru cel electric.

Modul de funcționare e prea complex pentru a fi explicat simplu într-un paragraf și cu adevărat prea complex pentru a necesita atenția ta în timpul rulării. Cert e că tot ce se întâmplă sub capota lui Jogger Hybrid e aproape insesizabil când ești la volan. Livrările de putere și schimbările de regim de rulare sunt fluide și curate, nu smucește nimic, nu „scapă” nimic, totul se întâmplă curat și fără sincope. Doar apăsarea furibundă a pedalei din senin iscă ceva neînțelegeri dacă prinzi motorul termic în turații joase. În sensul că ai de așteptat până pleci.

Hibridul e disponibil în două versiuni de echipare (Expression și Extreme). Extreme aduce în plus jante negre (tot de 16 inch), climatizare automată, card de acces (în loc de cheie clasică), carcase de oglinzi de culoare neagră, tapițerie specifică acestei versiuni și antenă exterioară de tip aripă de rechin. Diferența dintre ele e de 850 de euro.

Testul oficial de presă a avut loc în Portugalia și am putut alege între cele două versiuni. Noi am testat versiunea Expression cu unele elemente suplimentare (camera video, de exemplu) și nu mi s-a părut că diferența dintre versiuni ar fi atât de mare pentru a justifica costurile. Dar e o chestiune de gusturi și de buget, până la urmă.

Cât consumă pe bune și ce autonomie are?

Una dintre marile curiozități ale acestui test a fost modul în care sistemul hibrid ne poate face să uităm de diesel. Din punctul meu de vedere, Jogger Hybrid se poate lăuda cu un consum excelent pentru o mașină de 140 de cai putere: 4.9 litri/100 km în cazul meu pe un traseu de 300 de kilometri prin Lisabona și împrejurimi. Adică o rulare mixtă oraș/șosea, dar pe forme de relief variate și pe o șosea care urcă și coboară fără prea multe zone de relaxare.

Am rulat în ritm normal, fără mod Eco sau alte artificii, cu sistemele de asistență și climatizarea active. Cum ar merge un familist în vacanță, de exemplu. Mi s-a părut curios că am obținut un consum identic cu cel din fișa tehnică, așa că am făcut un tur de orizont pe la celelalte mașini identice testate acolo de jurnaliștii din media de profil. Rezultatele au variat între 4.7 și 5.2 litri/100 km.

Asta ar însemna o autonomie reală pe la 900-1000 de kilometri. Cât se poate de bine.

Cum se simte la drum lung? Dar în oraș?

În primul rând, Jogger Hybrid e foarte confortabil. Nu e vorba însă de confortul lax pe care-l găseam pe Logan sau Sandero de primele generații, ci de o variație ceva mai filtrată, mai lucrată a acestui aspect. Senzația e că suspensiile au fost gândite pentru confortul familiei, iar asta îi va mulțumi pe toți părinții ai căror copii dorm în mașină la drum lung.

Urma să aflăm în conferința de presă că suspensiile au fost setate ușor diferit pe versiunea hibridă pentru a păstra nivelul de confort de pe variantele termice ale lui Jogger, cu modificări proporționale cu masa suplimentară (hibridul are o masă proprie cu 180 de kilograme mai mare decât versiunea benzină: 1205 vs. 1385 de kilograme).

Direcția e cel mai dureros punct nevralgic al lui Jogger în general, al lui Jogger Hybrid în particular și al mărcii Dacia în istorie. Deși e asistată electric și poate fi teoretic setată ușor de ingineri pentru a schimba feeling-ul pe care-l ai când conduci, volanul pare legat cu gumă de mestecat de roți și nu-ți oferă informații imediate legate de poziția acestora. O să ai surpriza neplăcută de te putea juca ușor stânga-dreapta cu volanul în timp ce mașina se deplasează spre înainte fără ca roțile să aibă habar de vreo schimbare. Astfel, volanul pare „ușor” și „aerian”, deci ușor de învârtit în oraș, de exemplu. Este o „boală” veche a modelelor de la Dacia și încep să înțeleg că acest lucru e implementat voit de ingineri pentru a diferenția la nivel de feeling modelele Dacia de cele Renault incă de la primele viraje.

Nu am testat îndeajuns de mult Jogger în zonele urbane, dar am observat că există o diferență sesizabilă între diametrul de bracaj al hibridului față de versiunile cu motoare termice. În defavoarea hibridului. În fișa tehnică avem și explicația: pentru a întoarce mașina cu volanul la maximum, pe hibrid ai nevoie de un metru în plus în diametrul „cercului” pe care-l face mașina.

Cum ți se pare designul exterior?

Bun și reușit în general. Fața e cea mai coerentă parte a acestei mașini, iar noua identitate de brand Dacia se potrivește excelent pe Jogger.

Din lateral, e o mașină decentă, dar schimbarea de nivel pe care o sesizezi de la mijlocul mașinii înspre spate e vizibilă și supărătoare. Din spate, Jogger o să-ți dea impresia că vezi un Volvo ușor atipic. Iar asta e mai degrabă problema celor de la Volvo decât problema clienților Dacia.

Cum sunt materialele la interior?

Nimic ieșit din comun, totul în standardele mărcii. Dacia preferă să se joace (în limita bugetului de dezvoltare) cu texturile materialelor din plastic decât să apeleze la materiale mai scumpe, dar mai bune la nivel tactil. Așa că Jogger va fi, la acest capitol, doar un nou episod al vechiului serialului care a prins un sezon nou odată cu apariția noilor Sandero/Logan.

Asta deși volanul unui Jogger Hybrid e net superior unuia de pe Tesla Model Y, de exemplu. Nu glumim cu lucruri sfinte.

Dacia a ajuns în sfârșit în anul 2010 la nivel de inserții contrastante la interior. Atunci am văzut prima dată material textil texturat asemănător întins pe bordul unui Chevrolet Cruze, iar Jogger primește exact aceleași elemente în 2023. Sunt ok dacă le consideri un pas în față pentru Dacia, dar rămân un compromis senzorial la toate celelalte capitole.

Nici pe scaune nu vei găsi cele mai bune materiale din lume. Evident. Iar pe scaunele de pe al treilea rând, care pot fi rabatate și apoi „răsturnate” la 180 de grade peste cap pentru a se așeza spate în spate cu cele de pe rândul al doilea, vezi aceste materiale și-n starea lor de agregare naturală, ventrală. Adică atunci când nu stau întinse frumos pe șezut și spătar, ci le obervi dedesubt, unde pâsla neagră devine peisaj normal. Nu e cea mai inspirațională imagine din lume.

Interiorul e simplu și sobru – german de sobru, aș putea spune. Iar inserțiile de contrast precum segmentele albe de pe aeratoare sunt desenate pe niște elemente din plastic care la o adică te pot tăia la degete dacă le apuci cu patos. Nu recomand. Poate ar mai merge luate la finisat de oamenii care se ocupă de ele, totuși.

Toate acestea se adună, precum un Captain Planet al nivelului de bază al industriei auto, într-un produs final care în mod cert nu va suferi la capitolul uzură morală. Toate aceste materiale de pe Jogger vor arăta la fel peste 20 de ani, pentru că durabilitatea e preferată la Dacia în fața oricărui element de confort imediat care ar crește prețul final al mașinii.

Dacă nu ai de gând să ții mașina peste 5-10 ani, însă, e posibil ca durabilitatea să nu conteze prea tare pentru tine.

Totul e să înțelegi că e o mașină de 25.000 de euro pentru că sistemul hibrid de sub ea e complex și ultramodern, nu pentru că are scaune din piele de cangur.

Dă-i o notă de la 1 la 10 pentru spațiile de depozitare.

Cel mai important spațiu de depozitare al lui Jogger este portbagajul, elementul pentru care va fi cumpărat de 95% dintre clienți.

În versiunea cu 5 locuri, Jogger îți oferă 708 litri dedicați bagajelor, un „cub” imens în care poți să cari toate bagajele familiei la nevoie. Plus bagajele vecinilor. Este idealul de mașină de familie raportat la spațiul oferit. Nu o să vrei mai mult pentru că nu ți-a trecut prin cap vreodată să ceri mai mult decât atât.

Dacă iei versiunea cu șapte locuri și scaunele sunt pe poziție, portbagajul dispare. Rămâne un spațiu infim de 160 de litri între hayon și spătare, ceea ce înseamnă că versiunea cu șapte locuri e dedicată doar celor care transportă acești 7 pasageri pe distanțe scurte. Și eventual nu au la ei decât câte-un laptop. Pe care-l țin pe genunchi.

În cazul în care există 6 pasageri, unul dintre cele două scaune din spate poate fi eliminat, iar Jogger începe să devină încăpător.

Scaunele de pe rândul al treilea pot fi așezate în patru moduri. Fie pe poziție normală, fie rabatate (pe podeaua portbagajului), fie rabatate și apoi pivotate pe spatele rândului al doilea. Sau scoase de tot din peisaj, bineînțeles.

În ceea ce privește spațiile de depozitare pentru mărunțișuri, Jogger e bun, dar nu stelar. Buzunarele ușilor sunt mari și încăpătoare, cotiera devine și ea un spațiu de depozitare pentru o sticlă de 0,5 litri la nevoie, iar pe consola centrală poți așeza două recipiente.

O notă? Pe la 8, așa.

Câți pasageri încap pe bune în mașina asta?

7. Sau 6. Sau 5. Sau 4. Sau 3. Sau doi. Sau unul, caz în care nu înțeleg de ce ți-ai luat Jogger și nu Sandero. Sau Toyota Yaris, că tot voiai hibrid clasic.

Dar da, încap 7 pasageri adulți. Iar cu motorizarea de 140 de cai-putere n-ar trebui să fie o problemă să-i și cari. Cu mențiunea că totul ar trebui să se desfășoare pe distanțe scurte. Nu pentru că n-ar putea să stea, ci pentru că pe distanțe lungi au nevoie de bagaje. Care nu-ncap.

Ca să parafrazez fundașii din fotbal, în Joggerul cu 7 scaune montate trece omul, dar nu trece bagajul. Alegi.

Cât de sigură este? A testat-o Euro NCAP?

A testat-o și i-a acordat o singură stea. Una din cinci, adică. Este cea mai mare problemă de imagine a acestui brand, care ar trebui să facă tot ce poate ca să iasă de sub degetele aruncate de clienți care altfel ar trece imediat pragul showroom-urilor.

Dar este o problemă care nu-i atât de cruntă pe cât pare la prima vedere.

Am explicat și mai sus cum e cu stelele Euro NCAP: din punctul meu de vedere, organizația belgiană ar trebui să acorde două calificative: unul pentru siguranța structurală (adică să ne arate cât de bine rezistă la diferite elemente de impact) și unul pentru sisteme de siguranță.

În schimb, Euro NCAP testează mașina la toate capitolele, iar cea mai proastă notă a mașinii la oricare dintre capitole e considerată nota finală. Ceea ce poate să fie coerent din perspectivă vitală (cea mai slabă verigă a unui lanț determină durabilitatea lanțului), dar este evident foarte confuz.

3 stele are avea Jogger la siguranța structurală și a pasagerilor dacă Euro NCAP ar „afișa” rezultatele astfel. Ceea ce e mediocru. Nu dezastruos și nu excelent.

Sisteme, pachete tehnologice sau soluții inteligente care ți-au rămas în minte după test?

Sistemul hibrid este în mod evident elementul notabil pe această mașină. Un sistem care ne arată că Dacia primește uneori ce i se cuvine: un brand care a salvat la nivel de vânzări întreg grupul în cursul anului 2022 primește cea mai nouă iterație a unui sistem hi-tech de propulsie.

Puncte bonus pentru sistemul multimedia de pe Jogger (și de pe celelalte modele ale gamei, de altfel). E simplu de utilizat și ușor de conectat la telefon. O bătaie de cap în minus în comparație cu sistemele foarte complexe și de multe ori derutante ale mașinilor mai scumpe.

Ai simțit că-i mai lipsește ceva?

Uneori, sistemul hibrid întârzie să acționeze când apeși pedala de accelerație ceva mai hotărât. Simți că sub tine se întâmplă „negocieri” între cele două motoare de tracțiune, baterie, rezervorul cu benzină și celelalte elemente care fac roțile să se învârtă, dar nu știi exact pe ce să pui degetul. E echivalentul hi-tech al celebrului turbo lag, doar că aici e „vina” unui motor aspirat de 1.6 litri care lucrează mult mai bine în turații ridicate când e vorba de reacție. Dacă-l prinzi cu garda jos, motorul electric face față parțial cerințelor, dar nu în întregime.

Pe autostradă, Jogger plătește tribut volumului pe care-l dislocă și fâșâie la viteze de peste 110 km/h dacă se întâmplă să dai de vânt. Mă așteptam la asta și nu am considerat-o o problemă majoră, dar merită spusă. Să nu ziceți că n-ați știut.

Ce nivel de echipare să aleg și cât mă costă toată afacerea?

Cum nu cred în puterea ascunsă a unor stickere și în efectul radical al unor carcase de oglinzi, te sfătuiesc să alegi nivelul de echipare mediu, Expression, care-ți oferă cam toate elementele necesare pentru a bifa o mașină în toate mințile. Poate aerul condiționat automat să facă diferența în favoarea echipării superioare Extreme, dar asta înseamnă 850 de euro în plus.

La nivel de costuri, oamenii de vânzări de la Dacia vor fi nevoiți să-i convingă pe clienți că cei 24.000 de euro pe care-i cer pe un Jogger Hybrid (maximum 25.500 de euro pentru versiunea Extreme cu 7 locuri) reprezintă o sumă corectă pentru pachetul oferit.

Din punctul meu de vedere, miza nu e să le explice dacă Dacia merită asta, ci dacă Jogger Hybrid merită asta în condițiile în care urcăm într-o zonă foarte, foarte populată de mașini de familie cu spațiu echivalent care în versiunea lor second-hand se încadrează în acest nivel de preț. Fără a fi însă neapărat hibride.

Miza e, deci, pe hibrid. Dacă oamenii vor înțelege că asta le aduce un avantaj, Jogger ar putea fi hit. Dacă nu, nu. În aceste condiții, Vestul Europei are niște argumente în plus: cu Jogger Hybrid îți poți duce copiii la școală (pe toți 6!) și-n centrul orașelor.

Un lucru pentru care merită cumpărată mașina asta?

O să-ți zic două: consumul și spațiul.

Cea mai mare critică pe care i-o poți aduce?

Direcția absolut aleatorie și calitatea tactilă a materialelor. Argumentul durabilității e foarte bun dacă ai de gând să ții mașina peste 10 ani. Dacă nu, nu.

Ai mână liberă să îmbunătățești un element al mașinii. Ce faci?

Fac tot posibilul s-o îmbunătățesc la nivelul siguranței. Pentru a nu mai da explicații după fiecare test Euro NCAP.

Completează spațiile punctate: cumpără-ți mașina asta dacă…

Ai doi sau trei copii, ești un șofer liniștit și ai nevoie de o mașină care să te ducă cu toate bagajele lumii în vacanțe. Sau dacă trebuie să-ți duci angajații prin oraș. Sau dacă ești taximetrist. Mai ales dacă ești taximetrist.

Completează spațiile punctate: nu-ți cumpăra mașina asta dacă…

Faci alergie la plastic tare. Și dacă ultima ta mașină a costat peste 50.000 de euro. N-are rost să le compari nici măcar în gând, deși e posibil ca Jogger Hybrid să o bată pe a ta la consum.

Tu ți-ai cumpăra-o?

O s-o zic altfel: dacă ar exista și-o versiune cu încărcare la priză, aș cumpăra hibridul clasic. Și nu aș lua-o cu șapte locuri, pentru că n-am nevoie.

Clientul perfect al mașinii?

Familie, trei copii, buget limitat la 25.000 de euro, fără pretenții premium.

La final, descrie-mi mașina asta în maximum 10 cuvinte.

O hibridă de familie absolut decentă. Evident perfectibilă.

Fișa tehnică a mașinii