În timp ce privesc schema campusului Uni3 by Geely, o platformă de 105.000 de metri pătrați construită în locul unui fost șantier naval din Lindholmen, Göteborg, remarc un lucru: clădirile arată ca niște bucăți neregulate de geam negru, așezate aleatoriu pe un perimetru aproape dreptunghiular, care le dă unitate. În partea de jos a mozaicului, pe centru, o bulină albă iese în evidență. You are here.

Uni3 by Geely (apropo, 3-ul vine de la conceptul chinezesc care spune că 1+1 este egal, de fapt, cu 3, fiindcă între cele două părți există o sinergie creată de colaborare și inovație) include un hotel, o clădire principală, centrul de design Geely, o altă clădire de birouri, spații de creație, restaurante și cea mai mică dintre toate: sediul Lynk & Co.

Când Geely a preluat Volvo în 2010, era nevoie de un loc în care marca suedeză să renască, iar cele care i-au urmat în portofoliu să crească.

De fapt, toată zona crește. Mare. La câteva străzi distanță se ridică semeț Karlatornet, un zgârie-nor de 247 de metri înălțime, cu 74 de etaje deasupra solului, cea mai înaltă construcție din Scandinavia și țările nordice. Dată în folosință în 2024.

În buza trotuarului care mă duce spre intrarea în casa Lynk & Co stă parcat un Saab 9-5. Ca o reamintire a faptului că zona are legături cu industria auto – Saab și-a produs mașinile un pic mai la nord, în Trollhättan.

Dar azi e mai mult despre mașini noi și mărci tinere. Am venit să văd și să conduc noul Lynk & Co 08, un SUV plug-in hybrid cu autonomie electrică de 200 de kilometri, o premieră absolută în Europa.

Îmi place să înțeleg cât mai bine subiectul despre care urmează să vorbesc, o consider un due diligence necesar profesiei. Prin urmare am stat de vorbă cu una din vocile care dă direcție mărcii Lynk & Co: David Green, Vice President of Strategy, Products and Offer.

AUTOCRITICA: Lynk & Co e o marcă tânără care încearcă să-și construiască un statut în lumea auto. Cu ce fel de provocări ați avut de-a face până în acest punct al călătoriei?

David Green: Cred că cea mai mare provocare e probabil cea pe care tocmai ce ai sugerat-o. Suntem noi. Suntem noi, avem idealuri, o viziune, inovație, creativitate, energie. Dar da, bineînțeles, e foarte greu să transmiți mesajul. E la îndemână pentru oricine să zică „da, e doar un Volvo mai ieftin” sau „e o mașină chinezească”, badge engineering, orice altceva. Chiar și „Lynk & Co? Ce e Lynk & Co? A, e o mașină?”.

E dificil să-i faci pe oameni să înțeleagă cât de bune sunt mașinile astea, ce înseamnă să le produci și cât de dornici suntem să lucrăm împreună cu clienții pentru a le face și mai bune. Va dura mult până când mesajul va fi auzit și înțeles. Dar ne ocupăm de asta.

În România există un atașament puternic față de mărcile așa-zis „tradiționale”, precum cele germane, de exemplu. Cum plănuiți să le puneți probleme?

Am călătorit puțin prin zona României, dar nu voi pretinde că o cunosc. Totuși, ce am văzut până acum mă face să fiu optimist fiindcă oamenii care locuiesc în Munchen sau Stuttgart își vor cumpăra în continuare un BMW. Asta cumpără ei, asta au cumpărat părinții lor, asta fac ei.

Din ce am observat, majoritatea oamenilor care vin spre Lynk & Co sunt genul de liberi cugetători, fără preconcepții, ceva mai inovatori, mai creativi, mai deschiși noilor idei. Iar în sud-estul Europei vedem asta, un val de energie și inovație care ia amploare. Pentru mine, acesta e nucleul de clienți Lynk & Co. Gândește-te la toată inovația din industrie care vine din România, Slovenia, Croația: dezvoltatori IT, web designeri, oameni care încearcă să spargă tiparele tradiției, nu să trăiască prin ele.

Sunt cât se poate de deschis cu tine: când avem în față un model Lynk & Co, din perspectiva echipei care se ocupă de produs, reacția e mereu „Uau, e o mașină fantastică, dar oameni buni, nu se teleportează, nu? E doar o mașină. Da, e o mașină bună, dar toată lumea spune că mașinile lor sunt foarte bune, nu? Trebuie să aducem oameni în mașina asta.” Iar când oamenii ajung în mașină, reacția e: „asta chiar e o mașină bună!”.

Totul a fost ca o călătorie, inclusiv pentru mine. Lucram la Volvo când s-a auzit prima dată că americanii pleacă și în locul lor vin chinezii și cumpără compania. Evident, ca orice angajat, te întrebi ce va însemna asta.

Uite ce-au făcut imediat cum au preluat controlul. Au investit în inginerie, apoi Volvo merge în China și construiește fabrici și linii de producție printre cele mai performante din industrie. Știi, producție mai bună nu înseamnă mai ieftin, ci mai bun. Nu se taie costuri. iar mașinile sunt incredibile.

Dacă ai ocazia să ajungi la un salon auto din China, fă-o fără ezitare. Cred că după Covid, când giganții auto ai Europei au pășit arogant prin acele săli uriașe, au privit în jur și s-au întrebat „ce s-a întâmplat în timp ce noi dormeam?”.

Să zicem că sunt un client tânăr, precum cei deja menționați, vreau o mașină nouă și Lynk & Co este pe lista scurtă. Ce ar trebui să știu, care sunt două sau trei lucruri care m-ar face să batem palma?

Numărul unu: nu încercăm să păcălim pe nimeni. Nu încercăm să folosim abordarea obișnuită de genul „uite o mașină, poftiți la noi, ah, vreți scaune încălzite, atunci trebuie să plătiți atâți bani, să faceți upgrade și să luați acest pachet de dotări.” Sau cum e la modă zilele astea, „scaune încălzite? Da, trebuie să le închiriați de la lună la lună.”

Noi spunem așa: am folosit tot timpul pe care l-am avut la dispoziție pentru a dezvolta mașina potrivită. Dotările potrivite, specificațiile potrivite, conținutul potrivit, performanțele potrivite, motorul potrivit. Iar apoi, în loc să cheltuim o grămadă de bani pe dezvoltarea mai multor versiuni, am creat doar două. Asta ne permite să economisim bani, economie pe care o dăm mai departe [prin preț] clientului, care primește o mașină mai bună cu toate dotările pe care și le dorește, fără să fie nevoie să aleagă ceva și apoi să regrete.

Apoi, am înțeles, mai devreme ca alții, cred, că trebuie să ne concentrăm pe platforma sistemului de infotainment. Android Automotive, microcipuri high-range de ultimă generație, funcționalitate și posibilitatea actualizării over-the-air. Și un ecosistem în toată gama.

În ultimul rând, și poate cel mai importat lucru, ușa noastră e mereu deschisă. Clienții ne pot lăsa feedback direct din mașină. Următoarele decizii sunt luate pe baza acestor păreri, sugestii venite de la clienți. Deci ei fac parte din marcă.

Îți poți imagina cum cineva ca mine, într-o companie mare, vine cu o idee: „Știți ceva? Clienților le place un cârlig mic în care să-și agațe hainele!”. E imposibil ca mesajul să ajungă unde trebuie. Așa că de la bun început, te gândești, în regulă, trebuie să ne folosim de ceea ce vor oamenii. Iar când ai acea informație, nu mai e loc de argumente, nu e doar „știți, eu cred că…”, putem demonstra că asta spun și vor clienții.

Evident, fiecare are păreri diferite, dar măcar poți vedea tipare. Poate pentru o cerință anume, există suficienți oameni cu aceeași idee. Și atunci o implementăm.

Sună ca o comunicare cu două sensuri…

E o remarcă bună. Aplicația de feedback din mașini a unidirecțională. Am construit-o așa fiindcă ne-am gândit că nimeni nu vrea să-și lase numele. Practic apeși un buton, lași un mesaj vocal, mesajul e transformat în text și aterizează pe biroul colegului de lângă mine. Apoi, câțiva clienți ne-au comunicat în feedback că vor să fie parte din conversație. Și acum, putem răspunde. Nu mulți o fac, dar noi le răspundem oricum.

Partea cea mai bună e că din când în când, în loc să primim mesaje de genul „avem nevoie de un buton fizic pentru plafonul panoramic”, oamenii spun „am o idee genială. De ce nu faceți asta?”. Și dacă putem implementa toate aceste idei în mașină, ar fi frumos să-i spunem „mulțumesc” fiecărui client în parte.

De exemplu, eu sunt în industrie de mulți ani. Și cunosc mulți oameni. Dar nu îmi dau seama pe cine aș putea suna să-i spun „uite, conduc de ceva vreme un Audi/BMW/Mercedes și aș vrea…”, știi? N-ar trebui să construim mașini pe baza a ceea ce-și doresc clienții?

Ați avut anumite repere din industrie? La modul general, dar și legat de abordarea plug-in hybrid? Planul a fost să veniți cu ceva mai bun, peste concurență, sau ați ales o abordare anume și v-ați ținut de ea?

A fost mai degrabă a doua variantă, dar n-a fost ceva nebunesc. Mai ții minte aplicația de feedback? La un moment dat, în cazul lui Lynk & Co 01, fiindcă la noi ajunge practic un mesaj text, ca un SMS, iar oamenii se află în mașină, am primit ceva de genul „hei Lynk & Co, tocmai ce a pornit motorul”. Așa… și? Foarte bine, e normal. Apoi au urmat altele, asemănătoare. Și a trebuit să încercăm să ne dăm seama despre ce e vorba, mai ales că unii clienți ne scriau despre fenomen și pe social media. Într-un final, i-am dat de cap: oamenii foloseau mașina zilnic ca pe o electrică și, la un moment dat, motorul termic a pornit.

Să ajute motorul electric…

Nu! Să-și facă ciclul de curățare. Fiindcă a stat nefolosit.

Atât de mult au condus pur electric?

Da. De fapt, o parte din clienți încercau… era de fapt o competiție în care voiau să vadă cine conduce cel mai mult fără să alimenteze cu benzină. Și unii reușeau chiar și 4000 de kilometri până să meargă la pompă [doar cu încărcare la priză]. Așa că la un moment dat, motorul termic, care are o funcție de siguranță, nu-l poți lăsa uitat la nesfârșit, pur și simplu pornea. Și asta era problema oamenilor. Ceea ce te pune pe gânduri: bun, deci lucrurile astea chiar se întâmplă.

Apoi: electricele sunt viitorul. Propulsia pur electrică reprezintă, foarte probabil, viitorul. Dar încă nu suntem acolo. Nu ne aflăm în viitor. Și vedem cum unii clienți aleg un PHEV și spun: „Am avut o mașină electrică, dar prima dată când am mers în vacanță la schi sau în călătoria de afaceri, am ajuns la hotel și stația de încărcare nu mergea și am ratat o întâlnire a doua zi”. Genul acesta de experiențe împing oamenii înapoi spre o mașină pe benzină.

Dar tu vrei să oferi mașina perfectă. Mașina pe care oamenii o pot folosi ca electrică în timpul săptămânii, iar în weekend să conducă conducă de la un capăt al continentului la altul [râde]. Care e numărul magic?

Distanța navetei medii este de aproximativ 30 de kilometri. În Europa, în toată Europa. Deci 30 dus, 30 întors, 60. Ceea ce ar trebui să fie de ajuns, dar mai ai drumuri la supermarket, mai iei copiii de la școală, mergi la tenis și așa mai departe. Deci ai face cam 80-90-100 de kilometri.

Dacă pui la socoteală și weekendul, ai putea ajunge la 130-140 de kilometri, deci noi ne-am gândit că 160 de kilometri ar fi autonomia pentru toată lumea. Apoi am zis: hai să o ducem cât mai sus. Așa că am pus un „2” în față [cu referire la autonomia electrică teoretică de 200 de kilometri estimată pentru noul SUV PHEV Lynk & Co 08] și acum putem avea o conversație.

Poate n-ar trebui să spun asta, dar mă aflam în ședință cu echipa de marketing și ei se gândeau cum ar putea exprima cât de bună e experiența [din perspectiva autonomiei] și pur și simplu le-am zis: „e ca un diesel mai bun!”. [retrăiește mometul cu o mimică mirată a feței] Evident, s-au întors toți spre mine…

Când spui Volvo, spui siguranță. Pentru ce credeți că ar trebui să fie recunoscută marca Lynk & Co, în primul și în primul rând? Care e imaginea proiectată în mintea unui om când aude Lynk & Co?

Am o frază în minte mereu: „Niciodată plictisitor”. Cu fraza asta trăim. Dar pentru ce suntem recunoscuți? Inovație, creativitate, vârful de lance care împinge granițele. Asta ar trebui să facem. Și să ascultăm ce spun clienții.

Mai am o ultimă întrebare, una simplă. Dacă Lynk & Co și 08 ar fi o melodie, care ar fi acea melodie?

Asta e întrebare simplă? [râde] Perfect (Exceeder), de la Mason vs Princess Superstar. Totul s-a legat natural. E perfect.