Toyota Prius. Promotor al mobilității hibride. Deschizător de drumuri pentru o întreagă industrie. Iubitul Californiei după debutul în Statele Unite. Cameron Diaz a avut una. Și Jessica Alba. Salma Hayek. Demi Moore. Leonardo di Caprio. Toyota Prius. Hibrid cu un record de viteză pe uscat în palmares.
„Rus, stai puțin. Iar delirezi? Cum adică?”
Acum că am ridicat antene și sprâncene: la începutul anilor 2000, Toyota Prius a devenit primul hibrid care punea roata pe câmpiile de sare din Bonneville. Și pleca acasă cu un record de viteză, pentru simplul motiv că până atunci, nu existase alt automobil hibrid produs în masă. Și nici o mână de nebuni care să-l pună la încercare într-o probă diametral opusă scopului principal: eficiența.
Cine, ce, cum, când, unde și mai ales de ce?
Putem începe cu „de ce?”-ul, fiindcă o clarificare se face rapid, din câteva cuvinte: de dragul publicității. A doua generație Prius a ieșit la rampă în toamna lui 2003, ceea ce însemna că Toyota avea poate un an sau doi la dispoziție pentru a o împinge în fața posibililor clienți.
Schema cu recordul de viteză era la îndemână, mai ales din perspectiva faptului că în acel moment, nu exista o clasă de hibride la Bonneville.
Toyota a negociat crearea uneia direct cu SCTA (Southern California Timing Association), entitatea care organizează Bonneville Speedweek pe ceea ce se numește oficial Bonneville Speedway sau Bonneville Salt Flats Race Track. Știu, americanii sunt foarte catolici cu denumirile.
Ca idee, Bonneville Speedweek are loc din 1949 încoace, o dată pe an, în luna august, atunci când condițiile meteo sunt favorabile. Dar ca idee, lumea „se dă” cu mașinile pe câmpiile de sare de prin 1912.
Cum spuneam, la Bonneville Speedweek nu exista clasă de hibride până când Toyota a decis să-și anunțe participarea cu a doua generație Prius. Asta însemna că indiferent de viteza maximă atinsă de hibrid, un record ar fi fost stabilit oricum.
Din echipa care urma să pregătească mașina pentru temerara încercare au făcut parte Chuck Wade, inginer care a construit mai multe vehicule speciale pentru Toyota de-a lungul timpului, Bill Reinert, șeful diviziei de tehnologii avansate pentru Toyota North America, Shigeyuki Hori, inginerul-șef responsabil pentru dezvoltarea modelului Prius, Fumiaki Kobayashi, vice-președintele Toyota, Jim Leininger, alt inginer Toyota și fin cunoscător al câmpiilor de sare de la Bonneville și nu în ultimul rând, Aaron Robinson, jurnalist al revistei Car and Driver.
Robinson a reușit să-l convingă pe Bill Reinert, la o discuție amicală, să fie inclus în proiect, promițându-i un spread în următorul număr al revistei, fără acordul redactorului-șef.
Ba mai mult, Robinson a fost unul dintre cei trei care au condus (sau poate e mai corect pilotat) mașina. Ceilalți doi au fost Kobayashi și Hori. Asta dacă erați curioși de ce există stickere cu „Car and Driver” pe parbriz și pe laterale. În orice caz, Toyota a avut grijă ca recordul să ajungă la cât mai mulți cititori și a plătit bani buni pentru advertoriale în Motor Trend, Automobile Magazine și Road & Track.
Acum putem vorbi despre elementul central al recordului: mașina.
130,794 de mile pe oră
Pregătirile pentru record au durat doar câteva luni și au inclus modificarea unui Prius de a doua generație. Acum, să fim drepți, al doilea Prius chiar avea câteva gene care-l calificau pentru un record de viteză: profilul aerodinamic, spatele kammback și rezultatul celor două combinate, coeficientul aerodinamic foarte redus – 0,26.
Dacă pe șosea aceste trăsături promovau un consum mai mic de combustibil, în cazul unui record precum cel țintit de Toyota, ele permiteau atingerea unei viteze maxime cât mai mari. Sau, mă rog, mai mari decât cea din fișa tehnică: 104 mile pe oră (167 km/h), deși în unele locuri apare valoarea de 106 mile pe oră (171 km/h).
Sistemul hibrid de sub caroserie – THS II, adică Toyota Hybrid System de a doua generație (numit și Hybrid Synergy Drive) – avea un motor electric cu 50% mai puternic decât originalul THS (50 kW/67 de cai-putere).
Termicul – 1,5 litri, benzină, 4 cilindri în linie, răcit cu apă – producea 77 de cai-putere. Un alt aspect important: în funcție de echipare, un Prius de a doua generație cântărea, la gol, între 1.250 și 1.270 de kilograme.
În orice caz, masa trecută în talon n-a contat prea mult, fiindcă echipele conduse de Chuck Wade și Shigeyuki Hori au dat jos tot ce era în plus de pe mașină, ca în cazul unei veritabile mașini de curse.
Pe lângă sesiunea de striptease forțat, Priusului ales pentru record i-a fost coborâtă suspensia și i-au fost montate anvelope speciale Mickey Thompson (pentru rezistență scăzută la rulare) pe jante speciale, în formă de disc (de dragul aerodinamicii).
La interior a fost instalat un roll cage, scaune tip scoică și centuri de siguranță tipice pentru motorsport.
Modificările au continuat la nivel de transmisie, cu raportul final recalibrat (3,2:1 în loc de 4,32:1) pentru a favoriza o viteză maximă cât mai sus pe vitezometru. Și tensiunea invertorului a crescut, de la 500 de volți la 550 de volți.
Cele două motoare – termicul și cel electric – au rămas neatinse.
Toate aceste modificări urmau să solicite și să supraîncălzească sistemele electrice și electronice ale mașinii – bateria și motorul electric au dat practic tot ce aveau mai bun, așa că era nevoie de răcire suplimentară. Nici temperaturile de august din aerul de afară nu erau prea blânde.
Soluția adoptată a fost cât de poate de simplă: un recipient cu gheață (reumplut ori de câte ori gheața se topea) a fost montat în loc de scaunul pasagerului din dreapta.
Singurul concurent în clasa sa înființată special în 2004, cu echipa de ingineri în spate și modificările pe care le-am tot înșirat până acum, Toyota Prius a stabilit primul record de viteză pentru automobile hibride: 130,794 de mile pe oră sau 210,492 km/h.
După record, mașina a ajuns în Japonia, unde Shigeyuki Hori a dat cu ea de gard – la propriu – în timp ce o conducea pe circuit. Din cauza roților supradimensionate, cele din față virau doar cu câteva grade. Avariată, mașina s-a întors în SUA, în atelierul lui Chuck Wade, care s-a oferit s-o reconstruiască. Apoi a fost expusă în muzeul Toyota din California, iar în 2024 a fost trimisă la casat.
Departe de cel mai fericit final pentru primul hibrid cu record de viteză pe uscat. Fie el și un umil Prius.
